2,407 matches
-
lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își aduse, nu știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind cărțile de joc cu atâta viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
optimist și pozitiv, atunci nu ne rămâne decât să facem primul pas spre o nouă eră a gândirii creatoare și constructive. Nu știu ce ne-ar putea opri să gândim în așa mod, chiar dacă de multe ori trebuie să mai facem și haz de necaz, cum spuneau bunicii noștri. Eu știu că se poate și timpul mi-a confirmat că gândirea pozitivă este cea mai tare forță pe care o putem folosi în ajutorul nostru. SALUTOGENEZA SAU MISTERUL VINDEC|RII Aceasta este noua
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Se lăsă tăcerea. Apoi Peter Cadron spuse: ― Vei afla asta la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai născut? Așadar ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gânguresc primele silabe, Zenobia vorbea uimitor de bine. Atâta doar că unele cuvinte, în special nume de animale, ca, de pildă, porc, le înlocuia cu altele, inventate de ea. Ceilalți, părinții, rudele, vecinii, încântați de neobișnuita ei precocitate, făceau, firește, haz de câte ori folosea vocabularul inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a așezat în genunchi în fața băncii și a întrebat-o insistent, spre amuzamentul celorlalți, de ce nu vrea să se mărite cu el. Aide i-a răspuns sec: "Fiindcă nu vreau să mă mărit cu o bancă". S-a stârnit un haz nebun. "Zi mai departe, zi mai departe", strigau și fetele, și băieții bătând cu picioarele în podea. Aide continuă: Ne obișnuim cu băieții noștri cum ne obișnuim cu băncile, nu?" Sala gemea de râsete. Silueta profesorului a apărut în ușă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vom mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară boierul se urcă pe o scară și se holbează la piranda lui. Țiganii fac un haz nebun pe seama boierului, un om blajin, sub papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se cațără pe scară, așteaptă până acesta intră în extaz și împing scara în pârâu. Acesta se învârtește în apa rece ca gheața de vreo două ori până reușește să iasă din râu, murat ca la carte. Țiganii au făcut haz câteva luni pe seama pățaniei boierului, dar acesta s-a "răcorit" așa de bine că s-a lecuit și de pirandă". Femeia s-a oprit din mers și se uită la Zinzin așteptând să vadă reacția acesteia. Zinzin se uită la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia inima sa de tânără mamă, îl maimuțări pe Faraon, de care el, totdeauna, făcea mare haz: Die Welt wird schöner6..., îndrugă el, în felul gângăvit al lui Chirpic. Petronia începu să strângă scutece, pe ascuns de ochii soacrei, care gogea, cu basmaua neagră legată peste gură și din ce în ce mai morocănoasă. O dureau măselele și de aceea desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana, care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el se adresă tuturor mesenilor de la cumetria din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facă gălăgie în front, fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bun nu m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Da, exact, ca Monopoly. Participanții suntem eu, Keiko și Reiko. Regula e simplă: câștigă cel care dobândește cât mai multă plăcere. E un joc pe care-l jucăm În trei, dar, vezi tu, cum să-ți explic? N-are nici un haz doar În trei, pentru că ne cunoaștem prea bine unul pe altul și nu mai există erotism Între noi. La un moment dat, Reiko a Înlocuit-o pe Keiko În viața mea sexuală obișnuită, asta se Întâmpla În perioada În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fără excepție, erau În același timp martorii și beneficiarii celei mai Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui trup unit pe vecie cu viața veșnică a sufletului. Ierarhia catolică, de la episcop În sus, nu găsi nici un haz În aceste butade mistice ale unor cadre medii ale sale, Însetate de minuni și și-a făcut cunoscută atitudinea printr-un mesaj foarte ferm adresat credincioșilor, În care, pe lângă inevitabila referire la impenetrabilele planuri ale lui dumnezeu, insista pe ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
după rachiul lui Bercu, parcă mă încearcă așa, ca o sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trece nimeni. MICUL PRINȚ: Și cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și, pentru ca pălăria să cadă la locul ei, ce-ar fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din Miami, a cochetat pentru scurt timp cu psihiatria și rareori se abținea să analizeze orice îi ieșea în cale — plantă, persoană sau animal. — N-ai decât să glumești cât vrei, Em. Întotdeauna ai reușit să treci peste toate făcând haz de necaz și nu zic că e cea mai proastă abordare. Te-aș sfătui să petreci puțin timp singură. Concentrează-te numai asupra ta — fă ce vrei, când vrei, fără să ții cont și programul altora. Îndrăznește numai să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu avem nici opoziție. Și fără opoziție iese Băselu’ din nou, mai stă cinci ani și atunci facem și parastasu’ țării... O să venim la cârciumă și vom cânta Veșnica pomenire... Că Deschide, gropare, mormântul, nu va mai avea niciun haz. Ce să scoți din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își clatină capetele În același ritm, parcă sunt trași cu ața amândoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel al zorilor de ziuă“ cu care începe un capitol, când capitolul precedent se încheie cu cuvântul ceas. Publicul nostru, ca orice public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul mării, înainte ca discul solar să țâșnească din valuri. Revin la prima lectură semnificativă. Colegii mei făceau haz de mine, îmi spuneau Seneca. Iar eu încercam să-i conving că omul acela a gândit și lucruri care îi frământă pe ei, că e și bunul lor. Am avut atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
punte, domnea o anumită efervescență, iar pasagerii erau conduși spre bărcile de salvare. Steward-ul Întâlnit mai devreme se afla acolo, m-am Îndreptat spre el; nu-și pierduse nimic din jovialitate. — Mai Întâi femeile și copiii, spuse el, făcând haz de formulă. O prinsei pe Șirin de mână, vrând s-o trag spre ambarcațiuni, dar ea refuză să se clintească. Manuscrisul! implora ea. — Am risca să-l pierdem În Înghesuială! E mai bine protejat În seif! — N-am să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
găini! Bețivi din toată lumea, uniți vă! Protestele se termină rapid. Toată lumea cere nota. Francis și Didier fac față cu greu ultimelor comenzi. Kiril îi spune lui Lionel: — O să rămâi singur în tot localul. — Vin cu voi. Singur, n-are nici un haz. Roman devine practic: Mergem după Albanez: nu cred c-a apucat să le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-aș avea ce face cu ei. M-am gândit zilele astea dacă există ceva pentru care ar merita să fac orice ca să mai trăiesc. Crede-mă, n-am găsit nimic. Iar să trăiesc doar ca să trăiesc n-are nici un haz. — Dacă toată lumea ar gândi ca tine, am fi o lume de sinucigași. Suntem o lume de sinucigași, dar puțini au curaj s-o facă. — Noapte bună. Luni o să râdem de toate astea. Nu stai la o șampanie? — Când o să avem
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]