19,061 matches
-
scos sandalele și le ținea În mîné. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cînd se agéțau În ierburi, rémîneau frunze uscate și spice de care, ca sé se scape, mișcă din degete pîné cédeau. - Ce este, Sophie? spunea tatél. - Iarbă asta, spunea Sophie, iar mi-a intrat printre degete. - Atunci, spunea tatél, de ce n-o dai jos? - Dar am dat-o, réspundea Sophie, nu vezi cé asta fac, mișc din degete. - Foarte bine faci. Dar era frumoasé Sophie. Atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem cartofii? Am mînca numai carne crudé că primitivii. Dar féré oxigen nu existé nici fotosintezé. Asta Înseamné cé legumele nu ar face roadé și s-ar usca toaté iarbă și animalele nu ar avea ce sé ménînce. De aceea avem nevoie de oxigen. Céci ce-ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, nu am putea sé respirém și féré asta nu se poate tréi. De ce? Pentru cé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pédure. Pentru cé din pédure se face și mobilé și hîrtie, iar din hîrtie se fac manuale și hîrtie de colorat, că voi sé puteți Învéța. Dupé ce aruncé bucată de tablé În spîni, Șasa se apucé sé rupé iarbă. Rémase o urmé umedé și În pémîntul lipicios și cu géuri erau lipite cîteva fire lungi de iarbé albé. Deasupra creșteau cîteva tufe de alun și umbră lor cédea peste poiané și pește Șasa. Sacul era aruncat pe un spin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
umedé și În pémîntul lipicios și cu géuri erau lipite cîteva fire lungi de iarbé albé. Deasupra creșteau cîteva tufe de alun și umbră lor cédea peste poiané și pește Șasa. Sacul era aruncat pe un spin și Șasa rupea iarbă și fécea grémezi mici, pe care nu avea cum sé le piardé. Céci locul acesta era atît de mic, poiana această Înconjuraté cu aluni, cé puteai s-o vezi pe toaté cu ochiul, nu puteai sé nu mai gésești grémezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era atît de mic, poiana această Înconjuraté cu aluni, cé puteai s-o vezi pe toaté cu ochiul, nu puteai sé nu mai gésești grémezile. PÎné la jumétate cédea umbră rotundé a alunilor În care se aplecă Șasa și-aici iarbă pérea și mai albastré, iar mai Încolo ea pérea mai galbené și se vedea o floare roșie sub un méceș. 51tc "51" Scoase din buzunarul de la pantaloni patru baloane pe care nu le umflase și dupé ce trase de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
copacii nu mai cédeau și malul cel alb al rîpei apéru printre crengi foarte clar și parcé prea aproape. Șasa simți pémîntul rece și vézu cé el e sub sînger. Se auzea foșnetul copacilor și frunzele lor erau verzi și iarbă era verde și numai malul, care se vedea pe sub crengi, era alb și strélucea. Șasa și-a amintit cum a sérit acolo, În nisip și cé sub el curge un izvor și el a béut apé de acolo cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
uité, ca sé-l vadé mai pe urmé Învéțétoarea și sé-i tragé o bétaie. Legé sacul și se așezé pe el. Începeau sé se réreascé brebeneii. Rémîneau numai frunzele pentru cé florile se scuturau pentru cé degrabé trebuiau sé Înfloreascé lécrémioarele. Iarbă pe care a gésit-o În poiana cu tufe de aluni era buné, dar era puținé și s-a terminat. Dar frunzele erau multe și erau mari, si porcii le mîncau și féré flori. Din toate florile, numai lécrémioarele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau toate formele blînde ale viului. "Uite, Ana, așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi așa. E pervers pentru vîrsta mea să mă văd femeie tînără erotopat㇇‡‡‡, așteptîndu-mi rîndul la patimă, la vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-aș fi tîrît prin lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
destulă sieși. Par deja un cadavru? Aș fi fericită să renunț la lutul ăsta. Sînt gata. Reconstruiește-mă, Russ. Chiar cu riscul de-a ni se confunda trupurile postum? Chiar-chiar. Trag cu coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște iarba zilei. Cum lumina a scăzut, calul arată a nălucă. "Uită-te la tine, mă cîrîie, iarăși, vocea de-a doua. Femeie fără fotografie de nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi, de o vulpe tehuie care i s-a părut hienă, de șoriceii de pădure, rătăciți printre crengile pentru foc, de vînt și de ne-vînt, de răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
masa noastră să-ntrebe/ceară ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de suspensie, urmînd litera primă a cuvîntului licențios? Nimeni! Ecranul TV, unde se pronunță orice, cu toată gura, vă transformă în voaiori. Cultivă voyeuristica. Inocența copilăriei? Poveste! O știu pe Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]