3,043 matches
-
Philippa Gregory o autoare iubită, iar lui Hillary Mantel i-a adus de două ori Booker Prize. Poate succesul are altă explicație: romanul istoric reînvie personalități și epoci ale unui trecut definitoriu pentru o țară, păstrează, fără ostentație, o conștiință identitară serioasă și gravă, într-o contemporaneitate a globalizării accelerate. Dar Arturo Pérez-Reverte îi cucerește pe cititorii de pretutindeni cu romanele sale ce valorifică jocuri, arte și pasiuni - de la scrimă la șah, de la bibliofilie la pictură. Nu lipsesc dueluri și piraterie
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
destin și fatalitate, iar echilibrul se câștigă numai acceptând versiunea trăită. Drept urmare, ea narează pașii exilatului, cei obligatorii: începând cu șocul cultural, continuând cu sentimentul turistului derutat, confruntarea socială și încheind cu adaptarea/marginalizarea. Toate pe fondul unei Americi dereglate identitar. Pentru cei cu gând de ducă, volumul este un excelent ghid cultural, propunând chiar și simptome ale înstrăinării posibile (unsprezece la număr). Nu psihologie intuitivă, ci una atipică, via Woody Allen, un eretic al psihanalizei moderne. Dincolo de toate, conchide ea
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
nu face nici o clipă figură de discipol. Dialogul lor decurge ca între egali și abia jurnalul său revelează alte motive ale împlinirii în timp a prieteniei lor. Unul dintre ele ar fi apartenența lor la lumea Mitteleuropei, al cărei Geist identitar îi marchează deopotrivă pe amândoi. O apartenență pe care, într-un fel sau altul, Cioran și-a proclamat-o de nenumărate ori, cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
va culmina cu sinuciderea. Măcar în parte, rasismul și antisemitismul lui Morand ar putea fi explicate de chipul de un exotism straniu, cu trăsături mongoloide; e plauzibil ca masca să fi ascuns un om speriat, chinuit de complexe și probleme identitare. Mulți comentatori sunt de părere că atitudinea față de evrei a fost influențată de soție, o femeie inteligentă și dură, care îl domina pe bărbatul mai tînăr. În jurnal, antisemitul deplorabil nu regretă și nu retractează nimic. La sfîrșitul secolului al
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
publicării unor documente referitoare la organizațiile și mai ales la publicațiile acestui exil, din care operele amintite anterior reprezintă numai vîrfurile luminoase, dedesubtul lor existînd fără îndoială eforturile și sacrificiile unor autori mai puțin cunoscuți, ale unor organizatori și grupuri identitare tot atît de motivate și tot atît de dedicate luptei pentru supraviețuirea culturii și literaturii românești într-un spațiu al libertății și al adevărului. Au început să apară astfel retipăriri ale unor reviste importante din exil, inexistente în bibliotecile din
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
că ea trebuie circumscrisă cu precădere ultimelor două secole, adică perioadei moderne sau, cel mult, asociată și procesului de feudalizare a statelor medievale românești. Cât despre fenomenul obștii sătești, întrebăm, evident retoric, cum ar putea să ilustreze o asemenea criză identitară? În altă ordine de idei, după aproximativ 450 de ani de amoral "pașalâc" turcesc și alți 45 de ani de imorală "gubernie" sovietică, probabila și umorala "kakanie" occidentală este mai onorantă? Suntem de acord că "românitatea funcționează la el /Cioran
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
Marin Mălaicu-Hondrari Roman despre memorie și importanța ei în definirea identitară a fiecăruia, Încăperi ferecate cuprinde istoria unei familii burgheze catalane de-a lungul a trei generatii. Când se întoarce de la Chicago, unde este istoric de artă, în Barcelona natală, Violeta Lax se află în căutarea unor adevăruri despre sine și
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
doar cultură, în fapt tot o a-realitate sau o modalitate de a-socializare. Inapt pentru depășirea alterității, captiv nostalgic într-un trecut ce pare să se depărteze tot mai mult de adevărată figură a trecutului, experimentînd un complex eșec identitar, Dan Damiano își caută de fapt în prezent trecutul, prin grila unui esențial Mimesis, unificator și recuperator. Deși atît de ofertant că studiu de caz, social și psihologic, românul lui N. Catanoy se oprește doar la nivelul potențialității, foarte puține
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic că o madona bătută în cuie" - "Fluturii veniseră din legendele echinoxului". Un aer de reportaj gazetăresc impregnează "românul" cu tonalități consumiste de neevitat. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar traumă identitara pe care o intuiesc în această experiență a emigrării nu merită să fie exilata într-o asemenea "literatura". Nicholas Catanoy, Indian Summer, Editura Paralelă 45, 1999, preț neprecizat.
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
au atacat în performance-ul lor, După Traian și Decebal. Din Filele Istoriei Gay în România, o problematică încă dificil de abordat la noi. Ideea centrală s-ar putea rezuma la întrebarea, cum puteai să fii cine erai, trăind în anonimat identitar? Povestea a fost începută cu o lecție de istorie, care ne-a amintit câteva nume de voievozi care s-au „turcit” și a continuat istorisind cum se trăia ca gay înainte de 1989, dar și după aceea, în baza aceluiași articol
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
de schimbare de sex nu mai surprind astăzi pe nimeni, cel puțin nu în măsura în care ar fi șocat cu un deceniu sau două în urmă. Și totuși, există o aură de licențios și strident neobișnuit asociată încă inevitabil unei asemenea transformări identitare. În primii ani de studii doctorale am descoperit, în bibliografia obligatorie, numele unui de cercetător în domeniul retoricii, pe nume Donald McCloskey, autor de texte interesante despre retorica științei, în particular retorica științelor economice. Un an mai tîrziu Donald a
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
de retorică, înconjurată de alți universitari care păreau a-i fi amici de cînd lumea, perfect în largul lor în preajma ei, și cu care glumea-flirta discret și senin. De curînd Deirdre Mc Closkey a publicat un volum-cronică a avatarurilor sale identitare. El conține povestea transformării lui Donald în Deirdre, cu multe dintre detaliile ei mai curînd de articolaș de gazetă, sordide și deprimante, dar și cu reflecții interesante despre libertatea individului (și obligația sa) de a se prezenta celorlalți drept cel
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
puțin agasant. Ceea ce strică tonul acestei povestiri este faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute ca intenție din perspectiva lui Donald. O voce feminină triumfătoare, care încearcă să prezinte cronica acestei transformări identitare ca pe un colosal succes. Dar narațiunile identitare sînt, prin definiție, deschise, ele nu pot sta sub semnul unui happy-end decît cu riscul de a deveni foarte simpliste sau teziste. M-a surprins, de asemenea, deși poate în mică măsură
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute ca intenție din perspectiva lui Donald. O voce feminină triumfătoare, care încearcă să prezinte cronica acestei transformări identitare ca pe un colosal succes. Dar narațiunile identitare sînt, prin definiție, deschise, ele nu pot sta sub semnul unui happy-end decît cu riscul de a deveni foarte simpliste sau teziste. M-a surprins, de asemenea, deși poate în mică măsură, să descopăr naivitatea cu care Mc Closkey își
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial despre iubirea erotică
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
în acesta, se dezvoltă o incompatibilitate gravă. Drept urmare, se ajunge la o brizare totală a identității și la explozia punctului de vedere; la limită, fiecare enunț mental/verbal despre ,sine" devine unul auto-chestionant și auto-relativizant. O ilustrare elocventă a pulverizării identitare se regăsește în gîndurile și replicile personajului Stahn Mooney din romanul lui Rudy Rucker, Wetware (1988). în accepțiunea lui Rucker și a personajelor-robot care dezasamblează neurologic oamenii, wetware ar fi un sinonim pentru conținutul neuronal viu al ,ambalajului" corporal uman
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
într-un laborator foarte lung ș...ț" Roboții lui Rucker devin complet autonomi în romanul Software (1997), în care esența identității umane (soft -ul mental) este recuperată prin operații de chirurgie cognitivă. Mai mult decît atît, în urma ,reconstrucției" genetice, brizurile identitare sînt unificate, pentru a da un surplus de eficiență roboților inteligenți. Lumea tiparelor informaționale Ca și așa-numitul ,Test Turing", menit să valideze presupusa autonomie a inteligenței artificiale, experimentele mentale imaginate în cadrul romanelor SF și cyberpunk din anii '80 pot
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
unitariană - fără legătură cu cea a ,unitariștilor" corpo-mentali - (Kurzweil, pentru care fiecare din pozițiile enunțate anterior sînt invalide separat, dar corecte într-o corelație generală). Toate aceste opțiuni teoretice pot fi discutate și în termenii biopsihologici ai apartenenței și proprietății identitare, așa cum procedează, într-un melanj de filosofie cognitivă, teorie tehno-culturală și ficțiune speculativă, Daniel C. Dennett, Hans Moravec, Rudy Rucker sau Ray Kurzweil: ,De fapt, nu va mai exista mortalitate spre sfîrșitul secolului 21. Nu în sensul pe care l-
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
dispozabil). Pe de altă parte, spre deosebire de cei doi, Kurzweil nu echivalează mintea cu un soft încastrat cerebral, ci cu niște fișiere (files) instalate în creier (adică în soft), ce pot fi oricînd transferabile. Pornind de la această nuanțare, procesul de ,downloading" identitar poate suporta o triplă etajare, pe traseul: creierul descărcat din corp - mintea descărcată din creier - fișierele ,mentale" descărcate din minte. în același timp, pasul suplimentar presupus de construcția lui Kurzweil e susceptibil de a readuce în discuție atît de dezbătuta
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
aveam de stat ca să-mi dea prilejul să-i cunosc și pentru că acum să pot vorbi despre ei". Acest tip de descindere în trama evenimentelor ce vor urma e foarte importantă, căci ea introduce un personaj-narator cu un anume profil identitar: cronicarul, cel ce a sosit într-un loc pentru a-i descoperi o structură interioară secretă, pe care o va divulgă. Mai mult decît atît, cronicarul, care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i s-ar revelă cu adevarat
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Discontinuitatea dintre "cel care povestește" și "cel căruia i s-a întîmplat" nu se cuvine redusă, cred eu, la simplă distincție dintre un individ așa cum era el înainte și după consumarea unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și după consumarea unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp reconfortanta. Simbolul desăvîrșit al acestei lumi este bătrînul
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
a volumului apărut în 1985. Recurgând la o abordare paradigmatică, autorul urmărește în opera caragialiană o serie de teme centrale împreună cu avatarurile lor de la o scriere la alta. Prima parte este dedicată caragialienei "lume-lume", cu tot carnavalescul său, cu instabilitatea identitară cronică și transcendența ei decăzută la nivelul de Centru. Invarianta pierdut-găsit este urmărită în Două loturi și în Scrisoarea pierdută. Pe de altă parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
fost analizați, iar cartea merită o discuție serioasă aparte. Studiul lui Dan Lungu merită citit în paralel cu eseul Literatura română în comunism al lui Eugen Negrici, eseu care se ocupă cam de aceleași lucruri. Doar instrumentarul teoretic diferă. Strategiile identitare ale puterii susținute de sistemul de manipulare al cenzurii, dar și reacțiile actorilor sociali din câmpul literar, rezistența la politic, statutul social și libertatea/exilul interior al scriitorilor, toate acestea fac subiectul unor minuțioase analize sociologice. Noțiuni și concepte precum
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]