3,066 matches
-
colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al cărui cost uman a fost În permanență minimizat, pare să funcționeze mult mai puțin eficient decât Înainte. Pretutindeni explodează revendicări „etniciste” cu finalitate identitară, solicitând angajarea actorilor sociali pentru obținerea recunoașterii unor entități noi sau resuscitate. Paralel, a apărut o nouă mentalitate care dorește să țină mai mult seama de diferitele elemente componente ale diversității. Acest fenomen se explică, În parte, printr-o mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de față, ni s-a părut preferabil să ne concentrăm asupra problemelor cu care se confruntă statul modern În fața creșterii eterogenității culturale. Într-adevăr, dreptatea socială este acum confruntată cu cereri de tip nou care, În esență, privesc recunoașterea diferențelor identitare (etnice, religioase, sexuale etc.). ν Sub influența dezbaterilor privind pertinența răspunsului liberal la provocările pluralismului culturilor și valorilor, filosofia politică contemporană a reînnoit profund problematica legată de coeziunea socială, astfel Încât peisajul din jurul acesteia s-a transformat considerabil În ultimii treizeci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunitate identificatoare de ordin superior comunităților eterogene care o constituie, pe scurt, respingând la fel de radical orice logică individualistă sau comunitaristă (care nu sunt decât două aspecte ale aceluiași particularism al identificării)” (Tassin, 1997, pp. 135-136). Această puternică recuzare a problematicii identitare permite recunoașterea specificității acestui tip de comunitate, ceea ce presupune „să nu confundăm identitatea unui individ cu cetățenia sa, ființa sa (privată) cu acțiunea sa (publică), sursa ființei sale cu expunerea motivelor sale, apartenența sa comunitară cu activitatea sa politică, ș
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o opoziție Între concepții obiectiviste și subiectiviste care nu va rămâne fără consecințe asupra orientării dezbaterii teoretice, așa cum vom vedea În continuare. Pare destul de clar că succesul conceptului, remarcabil Începând cu anii ’70, are legătură cu apariția conflictelor și revendicărilor identitare, atât În societățile industriale, cât și În țările din Lumea a Treia. Etnicitatea devine o formă de identificare alternativă a conștiinței de clasă care, pentru unii, constituie un atribut universal, și nu doar o dimensiune relativă la lupta Între grupurile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Devereux remarca foarte sobru că „modelul de identitate etnică al unui trib complet izolat ar fi cu totul identic cu modelul său de identitate umană” (Devereux, 1972, p. 147). Ceea ce ne reamintește, din nou, de ceea ce observase Weber: conștiința apartenenței identitare nu se naște din izolare, ci din comunicarea diferențelor În cadrul interacțiunii. Grupurile Își elaborează trăsăturile distinctive În confruntarea cu alte grupuri. Specialistul va trebui deci nu să facă inventarul trăsăturilor culturale, ci să analizeze procesele prin care se stabilesc (sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care i se aduc În mod obișnuit par exagerate, dacă nu chiar injuste. În primul rând, trebuie să-i recunoaștem meritul de a furniza câteva argumente acelora care, purtați de valul optimismului evoluționist, prevedeau dispariția, o dată cu modernitatea triumfătoare, a sentimentelor identitare excesive. În plus, acuzația de naturalism, termen care dorea să discrediteze, se bazează pe o interpretare pripită. Această acuză este, În schimb, valabilă În cazul tezelor neodarwiniste ale lui Pierre Van den Berghe, pentru care etnicitatea constituie o metodă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și pot fi plasate Într-un cadru mai larg, care combină repunerea În discuție a statului-providență, disfuncțiile de pe piața muncii și declinul societății industriale. Manifestările naționaliste de tip „reactiv” și Întoarcerea la „rădăcini” dovedesc, la rândul lor, existența unui „puseu identitar” tot mai acut care poate duce la conflicte interetnice. Spectrul poziționărilor este aici dintre cele mai vaste, mergând de la stigmatizare la cosmopolitism, de la nostalgie la sarcasm, „compromisurile” realizate bazându-se pe „constituirea de teritorii bine delimitate”, pe „respectarea riguroasă a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minorități de culoare; În Brazilia, unde În anumite state amestecul de populații este aproape general, dimpotrivă, fac parte din majoritatea „albă”. În societățile creole din zona Caraibelor, faptul de a te declara alb sau metis ține doar de o afirmare identitară Într-o societate puternic ierarhizată (Bastide). Michel Panoff a arătat că, În Tahiti, Întreaga populație este metisată și că Împărțirea ei În „semi” (semi-europeni) și „indigeni” este cu totul fantasmagorică, exprimând pur și simplu antagonismul dintre două clase sociale care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ordinea socială. Ceea ce ne permite să Înțelegem de ce asemenea noțiuni dobândesc, În cadrul relațiilor interumane, o conotație negativă care nu poate proveni decât de la elemente „conservatoare”, care se simt datoare să apere puritatea raselor și a separațiilor. În același timp, reafirmarea identitară este Însoțită dintotdeauna de o punere În scenă și de reprezentări ale unei alterități imposibile. Celălalt capătă astfel trăsături monstruoase sau bestiale care, din Antichitate și din Evul Mediu, fac obiectul unor discursuri fabuloase, al unor reprezentări moralizatoare sau al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fabuloase, al unor reprezentări moralizatoare sau al expunerilor prin bâlciuri. Ștergând temporar frontiera „naturală” dintre ființele vii (Poliakov, coordonator, 1975; Kappler, 1980), acestea readuc În memorie, foarte oportun, prescripțiile morale și religioase referitoare, pozitiv, la respectarea normelor și a ierarhiilor identitare și, negativ, la proscrierea oricărui metisaj. G. J. & BUICAN Denis (1988), Lyssenko et le lyssenkisme, Paris, PUF. CLAPIER-VALLADON Simone și MANNONI Pierre (1991), „Psychologie des relations interculturelles”, in POIRIER Jean (coordonator), Histoire des mœurs, t. 3: Thèmes et systèmes culturels
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antropologice ă din care s-au inspirat numeroși istorici, lingviști, sociologi, juriști, precum și alți specialiști În științele umane ă ne ajută să Înțelegem mai bine această interacțiune Între mecanismele psihologice și factorii sociali, care este o parte constitutivă a procesului identitar. În toate aceste abordări, există totuși o constantă: caracterul „paradoxal” al identității. De la afirmația lui Heraclit, conform căruia nu te poți scălda de două ori În același râu, la aforismul lui Rimbaud: „Eu este un altul”, formulele care subliniază faptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se construiește prin confruntarea dintre același și altul, dintre similitudine și alteritate, sunt nenumărate. Până acolo Încât Edgar Morin a consacrat În Întregime tomul 5 al Metodei sale „identității umane”, căreia Îi aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate, context privilegiat pentru apariția unor identificări complexe, În care vom discuta și chestiunea raporturilor dintre limbi și identitățile colective. Construcția identitară Același și celălalt. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate, context privilegiat pentru apariția unor identificări complexe, În care vom discuta și chestiunea raporturilor dintre limbi și identitățile colective. Construcția identitară Același și celălalt. În lucrarea sa Soi-même comme un autre, Paul Ricœur se desprinde de eul suveran și transparent al lui Descartes ă un eu care cugetă (Cogito, ergo sum) și care are despre sine o intuiție nemijlocită ă și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conferă prioritate asupra subiectului (Gilbert, 2001, pp. 198-199) ă nu este decât una dintre formele necesarei luări În considerare a alterității În construirea identității personale. Mai general, putem spune că alteritatea este În același timp condiție și instrument al dinamicii identitare. Individualul și colectivul. Raportul dialectic dintre același și celălalt interferează cu un raport similar Între individul „singular” și colectivitate. Pe de o parte, identitatea se bazează pe o afirmare a eului, pe o individualitate care Îl face pe fiecare om
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
individului de a aparține unui grup ș...ț, precum și valoarea și semnificația emoțională pe care individul le asociază acestei apartenențe” (Tajfel, 1981, p. 63). Fiecare individ are tot atâtea identități câte apartenențe sau, mai exact, câte „sentimente de apartenență”: construcția identitară se bazează pe percepții (categorisiri) care determină o pluralitate de afilieri, simultane și/sau succesive. Afilierea la un grup dat va fi determinată de comparația cu alte grupuri, pe baza unor criterii variate (naționalitate, limbă, profesie, sex etc.) ce permit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naționalitate, limbă, profesie, sex etc.) ce permit evaluarea statutului acestui grup (endogrup) În raport cu altele. Atunci când comparația este favorabilă, identitatea socială a individului este pozitivă; În caz contrar, ea este percepută negativ, ceea ce poate da naștere unor strategii de (re)valorizare identitară. Susținătorii teoriei auto-categorisirii (Turner et alii, 1987) consideră că Între cei doi poli ai continuumului care unește identitatea personală și identitatea socială există „paliere” care reprezintă tot atâtea niveluri posibile de categorisire. Fiecare palier necesită principii de diferențiere și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferit ă, ci și, conform spuselor lui Pierre Bourdieu, posibilitatea de a fi recunoscut de celălalt ca „legitim diferit”, ceea ce presupune „posibilitatea reală, garantată juridic și politic, de a afirma oficial diferența” (Bourdieu, 1980, p. 71). Realitate și imaginar. Construcția identitară se situează la intersecția dintre două axe: cea a realului și cea a imaginarului (Pirotte, 2001, pp. 24-25). Fiecare individ și fiecare grup se Înscriu Într-un real obiectivabil/tangibil: mediul fizic, instituțional și cultural. Însă structurarea și ordonarea acestui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
funcții interpretative (Leyens și Yzerbyt, 1997). Ele servesc În special pentru explicarea comportamentelor celuilalt și pentru justificarea acțiunilor propriului grup. Mai general, ele se află labaza unor categorisiri și sunt determinante În procesele de afiliere care stau la baza construcției identitare, fie ea personală sau colectivă. Pentru că sunt instrumente care ajută la Înțelegerea lumii, acestetipologii nu joacă un rol În exclusivitate negativ, tot așa cum stereotipurile nu sunt neapărat peiorative, ci devin astfel atunci când simplifică la extrem complexitatea realului, inducând distorsiuni sistematic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
joacă un rol În exclusivitate negativ, tot așa cum stereotipurile nu sunt neapărat peiorative, ci devin astfel atunci când simplifică la extrem complexitatea realului, inducând distorsiuni sistematic favorabile grupului de apartenență și defavorabile altor grupuri. Sfera de influență a reprezentărilor Înscrie construcția identitară Într-o tensiune Între continuitate (fidelitatea față de tradiții, transmiterea unei memorii colective) și ruptură (Îndoiala, criza). În istoria indivizilor și a colectivităților, observăm totuși momente de „Încremenire” a proceselor identitare. Astfel, unele reprezentări pot, la un moment dat și Într-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
defavorabile altor grupuri. Sfera de influență a reprezentărilor Înscrie construcția identitară Într-o tensiune Între continuitate (fidelitatea față de tradiții, transmiterea unei memorii colective) și ruptură (Îndoiala, criza). În istoria indivizilor și a colectivităților, observăm totuși momente de „Încremenire” a proceselor identitare. Astfel, unele reprezentări pot, la un moment dat și Într-un context dat, să conveargă Înspre identificări instituționale, religioase, etnice sau teritoriale care vor fi, cu siguranță, exploatate politic. Nu există Însă nici o identitate colectivă care să reziste timpului: Credința
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de statutul lor, În fața unor provocări considerabile: interculturalitatea „pune sub semnul Întrebării vechiul mod de gestionare a raportului similitudini-diferențe”; ea „zdruncină atât limitele dintre eu și non-eu, cât și atribuirile care Însoțesc operațiunile de categorisire” (Vinsonneau, 2002, p. 60). Evoluțiile identitare induse de aceste contacte sunt departe de a fi toate pozitive (Thual, 1995; Vinsonneau, 1999). Un rezultat observat adesea este aculturația, care, În cadrul unei relații inegale Între etnii sau națiuni, reduce diferențele doar În favoarea sistemului dominant (etnocentrism). Negarea eterogenității, cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a fi toate pozitive (Thual, 1995; Vinsonneau, 1999). Un rezultat observat adesea este aculturația, care, În cadrul unei relații inegale Între etnii sau națiuni, reduce diferențele doar În favoarea sistemului dominant (etnocentrism). Negarea eterogenității, cu toate consecințele sale negative În plan identitar, a caracterizat până nu demult societățile occidentale În raporturile lor cu societățile așa-zis „primitive” (de exemplu, În cursul colonizărilor), apoi În timpul primelor valuri de imigrație. O regăsim În științele sociale, unde a dat naștere teoriilor asimilaționiste elaborate În Statele Unite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asupra acestora, ci o recunoaștere a limitelor propriei ierarhizări și orientarea Înspre căutarea unor norme comune, care să poată fi mobilizate În spațiul public (Hofstede, 2001, p. 454). Interculturalitatea arată și mai clar că, În medii culturale (relativ) omogene, mizele identitare nu se situează În centrul grupurilor sociale, ci, așa cum bine a spus Fredrick Barth (Barth, 1995), la frontierele lor, acolo unde se negociază identificarea „aceluiași” și diferențierea față de „celălalt”. Într-adevăr, un grup nu este cuprins Între granițe intangibile: membrii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
date (ceea ce ne-ar duce la o perspectivă esențialistă), ci din negocierea, În cadrul unor interacțiuni multiple, a unor afinități și opoziții, a unor proximități și distanțe, pentru a constitui o realitate nouă, purtătoare de identitate. Ele se Înscriu În strategiile identitare individuale și colective, ultimele fiind atent studiate de Carmel Camilleri et alii. Acești cercetători propun să se facă distincție Între, pe de o parte, strategiile care evită conflictul ă atunci când subiecții Își păstrează cultura de referință și ignoră alte sisteme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]