13,415 matches
-
un spirit care o subminează prin exces de devoțiune doctrinară, biologia își inventează avocați pe care îi scoate în luptă din nevoia de a-i apăra crezul. Alister și Joanna McGrath sînt tocmai avocații chemați să ferească biologia de furia ideologică a inflexibilului Dawkins. Și cum din cauza lui, oamenii au impresia că știința nu are alt rost decît acela de a le insufla mefiența în Dumnezeu, Alister și Joanna McGrath se străduiesc să risipească nociva impresie. Pledoaria lor e dublă: 1
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață”. Interesant e că nici măcar în plin regim comunist termenul nu primea o condamnare explicită, ci doar una implicită (luxul și burghezia fiind noțiuni din sfera inamicului ideologic); în Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), monden înseamnă „care ține de viața de lux și de petreceri”, iar în Dicționarul limbii române (DLR, Litera M, 1965), e descris ca „specific cercurilor înalte ale societății (burgheze)”. Dintre dicționarele generale recente
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
scenarist, cel care contribuie într-o mare măsură la succesul filmului Rapt (1934) al lui Dimitri Kirsanoff, încât acest succes îi este atribuit stârnind nemulțumirea regizorului. Filmul realizează o interesantă parabolă a urii de rasă care va deveni un fundament ideologic al nazismului care se insinuează într-o Europă aparent liniștită. În fapt, ne aflăm încă în faza de pionierat a cinematografiei, a tatonărilor, a căutării unor limbaje noi, a puterii de fascinație maxime pe care filmul o exercită. Benjamin Fondane
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
a făcut în romanele sale: însuflețește o atmosferă în care, folosindu-se de tiparele narațiunii, pune episoadele trecutului în cadre romanești. Autorul știe să cultive echivocul și ambiguitățile, obținînd exact acel dozaj de nuanțe care îl apără în fața oricărei imputări ideologice. Căci evenimentele asupra cărora se oprește poartă amprenta controversei: Mișcarea Legionară, dictatura lui Carol al II-lea, cea a lui Antonescu, apoi regimurile totalitare ale lui Dej și Ceaușescu. Nici o clipă autorul nu are pretenția ca, repovestind niște episoade știute
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
acea trufie din cauza căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le îngăduia momentul. Cum volumul excelează în dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar supraveghetorii ideologici va avea imboldul de a scoate din context pasajele în care Breban iese din tiparul cumințeniei de circumstanță. De pildă, în capitolul „Hybrisul colectiv“ (ale cărui 100 de pagini sunt cele mai tăioase din carte), sunt pasaje în care cenzorii
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
a dirijismului oficial, ceea ce, să admitem, reprezintă un cîștig inestimabil pentru tagma intelectualilor, nu putem a nu semnala, cu inevitabilă tristețe, o alunecare a acesteia pe făgașul unei desconsiderări. Să mă explic. Sub regimul comunist, intelighenția, oricît de supusă presiunii ideologice, alcătuia o castă respectabilă tocmai prin opoziția sa, fie activă, fie măcar tacită, față de abuzurile regimului. Colaboraționiștii se excludeau de la sine din corpul relativ omogen, aristocratic, al intelighenției ce-și respecta condiția. Or, acum ce se întîmplă? Mercantilismul fără frîu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
umanistă, ba chiar într-un stilist al limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei pe care o reprezintă. La romantici viciul nu e de găsit: nu au avut vocația acțiunii și nici pe cea a politicii, de aceea perioada romantică e cea mai lipsită
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
romantică e cea mai lipsită de ideologie din istoria culturii. Contemporanii fraților Schlegel au fost niște privilegiați care au făcut artă pentru artă în numele unei tendințe de spirit. Cu timpul tendința de spirit s-a stins, în locul ei apărînd influența ideologică. Aceasta e și explicația pentru care astăzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct și de patimaș ca Romantismul german: candoarea tendinței de spirit a murit, fiind înlocuită de cealaltă tendință, a exegezei de conjunctură.
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
Odată mi-a zis: «De-ar fi măcar fotbalist...» Acasă, ecumenism inegal: „...în afară de Isus, avem un mare potrtret al Mareșalului în salon, si pe urma un altul în bucătărie, mai mic ce-i drept, dar totuși mare.” În familie, opțiunile ideologice sunt tranșante: „Și încetul cu încetul, în casa noastră, ca în lumea adevărată, s-au creat două blocuri. Tata, fratele meu și cu mine suntem comuniști și restul familiei, catolici.” Deși a ales, copilul se confruntă cu dileme: „...o luptă
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
relația tensionată cu tatăl propagandist, apoi faza educației social-artistice, și, în fine, revelația spirituală. Ștefan Baștovoi păstrează ceva din poeticitatea auroralului, chiar îngustată frecvent de inciziile istorice ale unui bolșevism rapace, straniu compromis când și când de un tată supracalificat ideologic, dar ineficient în plan formativ. Merita în romanul lui Baștovoi o mai mare acoperire nostalgia activă a tatălui pentru o utopie multiplă: a comunismului triumfalist, a lumii igienizate intelectual și cultural, a epurării creștine absolute și, paradoxul cel mare, a
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
absolute și, paradoxul cel mare, a tatălui propagandist ce eșuează în construcția socială a unui eu-tiranic, din cauza sentimentalismului vorace. Valentin Stepanovici, tatăl, este un sensibil care are nostalgia călăului. Un tată castrator fără nimic grotesc. Afară de aversiunea - în fond, împrumutată ideologic - pentru creștinism. Un tip de personaj pe care literatura contemporană nu l-a explorat, nici măcar la suprafață. Proza românească postdecembristă ce tratează comunismul aduce deseori cu un asalt eșuat. Prea multe înșurubări nefertile în jurul unor tipologii previzibile, blindate în discursuri
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
el este acel misterios „Horia” din titlu), subiectul putea deveni cu ușurință alunecos, indiferent de „firma” scriitorului care l-ar fi abordat. Să nu uităm contextul: începând din 1974, de la bicentenarul răscoalei, aceasta a suferit un proces continuu de deformare ideologică, din partea istoricilor regimului. La aniversarea celor 200 de ani, s-a afirmat că nu a fost doar o răscoală (ca și cum o asemenea mișcare social-politică ar fi fost ceva rușinos!), ci o adevărată revoluție, nu numai națională, ci și socială. Adică
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
este autorul sintagmei deseori folosite mai târziu de asociațiile civice de medici sau de ziariști care acționau pretutindeni în lume. Ideea eseului era una din acele banalități oportune de care artiștii din democrațiile populare aveau absolută nevoie ca să evite clișeele ideologice. Astăzi e greu de înțeles că, pentru a putea discuta liber despre poezia lirică, de exemplu, era necesar să se admită faptul ca realismul (concept ideologic fundamental și universal în marxism) să fie restrâns la anumite specii artistice și considerat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
din comerțul cu... excremente. Doamna criticii germane De curînd, Sigrid Löffler (născută pe 26 iunie) a împlinit 70 de ani, fiind considerată în Germania și Austria un critic literar la care judecata de gust nu se lasă influențată de preferința ideologică. De aici supranumele de die unbestechliche Anwältin der Literatur (avocata necoruptă a literaturii), cum au botezat-o unele ziare din presa germană. Ce surprinde la Sigrid Löffler nu e atît că e femeie, deși critici literari de sex feminin sînt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
pe bază de ultragiu adus bunelor moravuri (Werther-ul lui Goethe, Lolita lui Nabokov, Florile răului de Baudelaire sau American Psycho de Bret Easton), interdicția religioasă (autori intrați sub stigmatul unei contrîngeri religioase, de la Luther pînă la Salman Rushdie) și interdicția ideologică (de la O zi din viața lui Ivan Denisovici de Soljenițîn pînă la Mein Kampf). Născut în 1947 la Heidelberg, Werner Fuld s-a remarcat în 2004 grație volumului Die Bildungslüge (Minciuna educației), în care propune nici mai mult nici mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
volum din al cărui sumar făceau parte, pe lângă texte necontaminate ideologic despre autori moderni, și articole care plăteau un tribut, mai mic sau mai mare, stalinismului literar incipient. Împrejurarea ne arată, pe de-o parte, cât de adâncă era subversiunea ideologică de stânga în societatea românească imediat postbelică, iar pe de alta, cât de false erau acuzațiile unor procurori literari improvizați, privind „elitismul de dreapta” al Fundației Regale. Luptând, cu mijloacele sale, împotriva comunismului tot mai intruziv, monarhia românească (în expresia
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
despre adâncul haos instituțional în care a trăit cultura română în primii ani de după instalarea regimului comunist. În special după 11 iunie 1948, data naționalizării editurilor și tipografiilor. Înainte de acest moment, de pildă, fusese posibil să apară un volum neangajat ideologic, al unui autor care nu era cunoscut ca simpatizant al partidului, ca Întâlnirea din Pământuri, de Marin Preda. După 11 iunie 1948, un autor de stânga nu mai poate publica o culegere în care, pe lângă texte neutre despre autori moderni
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
promovare sînt deficitare, stăm așadar prost la capitolul promoție. A doua categorie spune altceva: Caragiale e intraductibil, atît și nimic altceva. A treia categorie: nu e interes în lumea marketingului destinat burselor de traducere, domeniu unde prioritățile sînt de obicei ideologice, dar nu literare. La capătul bilanțului Oltița Cîntec se eschivează de la un răspuns tranșant. Îl va încerca Cronicarul: fiecare din cele trei cauze are partea ei de vină, dar, literar vorbind, a doua are întîietate: să acceptăm fatalitatea neputinței de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
în Ucraina există o sumedenie de probleme ale populației românești trăitoare acolo, probleme recunoscute și declarate de autoritățile noastre. Un exemplu oferit de autorii Dosarului din 22: „Statul ucrainean a promovat, după 1991, conceptul etno-cultural al «moldovenismului», fabricat în laboratoarele ideologice ale URSS în anii 1920, pentru a argumenta, cu scopul rusificării, o presupusă apartenență etnică diferită a românilor și moldovenilor în RSS Moldovenească (R. Moldova). În mod, similar, Kievul a promovat moldovenismul pentru a facilita ucrainizarea și pentru a crea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
său din „Observator cultural“ nr.429 (sau, dacă preferă, 687!), în replică la editorialul meu din „România literară” nr.33. Nu țin cu tot dinadinsul să polemizez, dar tema mi se pare importantă, iar replica, în loc să- mi atenueze suspiciunile ideologice, mi le agravează. Mi se pare lipsit de sens să reiau discuția generală despre comunismul bun și acela rău, fiindcă, nici comunismul real, nici comunismul teoretic n-au fost și nu sunt viabile, primul, fiindcă a condus pretutindeni și fără
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
de felul celor din articolul televizat despre Gorila, bănuiesc) ar transforma critica, estetică, desigur, „într-un moft”, este de părere Paul Cernat. Dar oare există un singur critic serios care să nu facă loc în comentariile sale contextului socialistoric și ideologic? Sau o singură istorie literară, fie ea estetico- impresionistă, ca acelea ale lui Thibaudet, Lovinescu sau Călinescu, din care literatura să răsară nudă din spuma artei pure? Obiecții vechi cât lumea literară! Scrie, în cele din urmă, Paul Cernat: ”...Cei
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
putem citi doar printre rânduri cele câteva mărci specifice ale Grupului de Acțiune. În primul rând, denumirea, dată, cum știm, de un gazetar din epocă, vine să acopere un cerc de scriitori ale căror întâlniri privilegiau dezbaterea (uneori în termeni ideologici) în detrimentul simplei contemplații cenacliere. Întâlnirile periodice ale lui Albert Bohn, Rolf Bossert, Johann Lippet și ceilalți se voiau cu totul altceva decât niște simple seri de lectură. Ele aveau mai degrabă profilul unui „cartier” general în care nu poezia, ci
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
principalele obiecții ale detractorilor. Printre ei, și câțiva contestatari. Obiecțiile intră în două sau trei categorii, în funcție îndeosebi de epocă. Prima categorie le cuprinde pe cele de la apariție și sunt, cum le consideră cu noblețe, Nicolae Mecu, de natură ideologică. Provin din partida național-legionară și pun pe seama lui G.Călinescu aberații de felul: „antinațional”, „lipsit de simț patriotic”, „incorigibilul esteto-iudaic”, susținător al „jidovilor... freudiști, pan-sexualiști, anticlasiciști și antitradiționaliști, invertiți, pederaști și avangardiști”. (Printre „jidovii” cu pricina este și Ion
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
scelerat”, „dement”, „pornograf”, „savant educat în disciplina zilnică a multor sanatorii vizitate cândva, și nu de voie”. O probabil jurnalistă solicită ministerelor Culturii și Propagandei retragerea cărții și excluderea autorului din universitatea ieșeană. Ciudat e să-l găsim printre detractorii ideologici pe Ș.Cioculescu, aflat desigur pe o poziție opusă, care îl acuză, oarecum confuz, pe G.Călinescu de „rasism”. „Cum să luăm acest text?”, se întreabă, pe bună dreptate, Nicolae Mecu. Ideea reapare la Vladimir Streinu și Mihai Ralea. Acesta
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]