19,706 matches
-
de bizară viață nouă, cât faptul că noua firmă de oratorie funebră își găsește suficienți clienți pentru a putea funcționa ca o înfloritoare afacere. Și trebuie să mărturisesc - cu o mică și jenată mândrie patriotică - că nu mi-o pot imagina funcționând în România. Vreau să spun că, presupunând prin absurd că ar exista un grup de foști securiști atât de nedescurcăreți încât să nu fi reușit să devină după '89 decât oratori funebri, mă îndoiesc că ar fi găsit printre
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă că, în cazul popoarelor, defectele și calitățile sunt noțiuni cu imprevizibilă încărcătură istorică. De altfel, discursurile funebre ținute de foștii ofițeri ai poliției politice sunt de neimaginat în România nu numai pentru că la noi le țin preoții, ci și pentru că foștii ofițeri nu au timp de morți, sunt încă prea ocupați cu viii. Dar ca să revenim la perioada în care bășcălia era încă o formă de apărare
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Joachim Gauck a vorbit despre eventualitatea organizării și în România a unor mărturisiri publice a celor vinovați, asemenea celor patronate de episcopul Tutu în Africa de Sud. Și, în timp ce publicul german aplauda ideea, românii aflați în sală schimbau priviri ironice și jenate imaginându-și-i pe securiști cerându-și iertare pe scenă și miștocărind remușcarea. îmi amintesc cât de șocată am fost când, după alegerile din 1996, un om politic m-a întrebat "Tu ce vrei?", deși spusesem mereu că nu vreau nimic
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
șocată nu atât de vulgaritatea întrebării, cât de descoperirea că atâta timp nu fusesem crezută, așa cum nu-și credeau propriile promisiuni. Cel ce minte nu-și poate închipui pe cineva spunând adevărul, șmecherul nu are destulă fantezie pentru a-și imagina onestitatea, care rămâne întotdeauna pentru șmecher ceva suspect. Scriind cândva, la sfârșitul secolului trecut (care oricât de puțin ne-ar plăcea este secolul nostru), despre raportul dintre justiție, mineriade și normalitatea ordinii de drept, am căzut victimă unui coleg celebru
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
și științei cu producătorii lor - după cum menționa Maya Simionescu, vicepreședinta acestui for. Fundația are, printre alte scopuri, și pe acela de a sprijini tinerii talentați și se bazează pe ideea de a valorifica acest potențial uman valoros. E potrivit să imaginăm aici și sprijinirea tinerilor istorici literari care s-ar putea forma ca îngrijitori de ediții. Și pot spune, cu certitudine, că acest fenomen așteptat s-a și întâmplat, din moment ce unor tineri istorici literari, cercetători la Institutul de Istorie și Teorie
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
mult mai complexă și mai de amploare pentru a acoperi exigențele. Editura FNSA (cu sediul în strada Dem. I. Dobrescu nr. 11, telefon 021.315.67.54, la care pot fi făcute comenzile) dobândește personalitate în acest context. Dacă FNSA imaginează să aibă rolul Fundației Regale din perioada interbelică, Editura FNSA preia sarcinile fostei Edituri Minerva de valorificare a moștenirii literare. Din păcate, editura nu are forța administrativă și profesională a Editurii Minerva (înființată în 1969), din perioada ei de glorie
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-un big bang și care se află într-o expansiune fără de sfîrșit nu este rodul unei fantezii debordante, mînate de ambiția de a imagina lumi cît mai absurde. Teoria big bang-ului și a expansiunii infinite a universului este rezultatul punerii cap la cap a tuturor observațiilor experimentale pe care fizicienii le-au strîns în ultimele decenii. Toate aceste observații nu pot sta împreună
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
Varșovia, sau măcar "independenți", atârnând de niște șnururi șubrede între lumi? Independența e oricând preferabilă oricărui fel de dependență - asta e limpede. Numai că momentele în care-ți permiți să nu depinzi de nimeni sunt ori foarte scurte, ori iluzorii. Imaginați-vă, o clipă, cum ar arăta România dacă am suspenda relațiile cu străinătatea. Să spunem că n-am mai importa ciment, țiglă, vopsele, gaze, țiței, alimente, cafea, băuturi, haine, aparatură electronică. Nimic. și mai imaginați-vă că toate acestea ar
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
ori foarte scurte, ori iluzorii. Imaginați-vă, o clipă, cum ar arăta România dacă am suspenda relațiile cu străinătatea. Să spunem că n-am mai importa ciment, țiglă, vopsele, gaze, țiței, alimente, cafea, băuturi, haine, aparatură electronică. Nimic. și mai imaginați-vă că toate acestea ar fi produse de industria și agricultura autohtone. Știu că vi se pare absurd. Prea ne-am obișnuit cu calitatea și confortul produselor venite din Occident. Prea ni se pare de la sine înțeles că acelea sunt
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
vivendi. Perdanți ai istoriei, am fost obligați să optăm pentru soluția care pe termen scurt s-a dovedit salvatoare, iar pe termen lung ne poate armoniza cu propria noastră identitate adâncă. Așa am ajuns în NATO. Nu pot să-mi imaginez că politicienii care cer, cu glasuri tunătoare, retragerea soldaților români din Irak nu înțeleg despre ce e vorba. Și, sincer, nu-i cred nici atât de mizericordioși încît să aibă insomnii că sergentul Vasile din Tecuci sau caporalul Gheorghiță din Buzău
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
să-l priceapă: că vechile practici comuniste sunt total antiproductive într-o lume normală. Traian Băsescu a reușit să coalizeze personaje, grupuri și interese care, în mod normal, ar trebui să se deteste între ele. Într-adevăr, cum să-ți imaginezi că un reprezentant al dreptei obsedate de păstrarea privilegiilor, precum Dan Voiculescu, poate mărșălui alături de-o grupare al cărei scop teoretic ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
Cristian Teodorescu A apărut, pînă la urmă, albumul maestrului Ion Cucu. O satisfacție cam tîrzie, dar decît deloc... N-are 1000 de fotografii, cum și-l imagina el, în visele lui cele mai frumoase, ci puțin peste jumătate. Pe cele mai multe le-am văzut înainte de apariția albumului. Aveau aerul fragil al pozelor alb-negru din alte vremuri. Nu cred că i-a scăpat vreunul dintre scriitorii care contează în
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
d. Puse pe hârtie, piesele sale oferă la lectură intimitatea, spectaculosul & minimalismul care sunt atât de proprii scenariilor de scurtmetraje. Acesta este, de fapt, genul proxim al scrierilor lui Vișniec. Cu un pas înaintea eventualei puneri în scenă, mintea cititorului imaginează câteva camere de luat vederi și o serie aproape nesfârșită de duble. Iar cu încă un pas înainte, se află întregul ritual al accesului la niște documente - pe cât se poate - nedivulgabile. Pentru că una e textul - de la bun început public - al
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
cea mai perfecționată ființă, omul, participă direct, o poveste despre putere. Mircea Eliade preciza faptul că istoria mitică este întotdeauna percepută ca adevărul fundamental al comunității, nu este doar o poveste alegorică, deși spectatorul citește alegoria. Lumea nu poate fi imaginată altfel decît în datele poveștii care o edifică. Mario Vargas Lossa în Povestașul ne arată cum istoria Vechiului Testament se poate rescrie în limba și în datele lumii indienilor los machiguengas retrași în jungla amazoniană după ce marea lor majoritate fusese
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
luat. Dar cu votul, a băgat, o dată sau de două ori, ceea ce e cu totul altceva. Dan Claudiu Tănăsescu a comis cel puțin un abuz, chiar și în eventualitatea simulării. S-a dus de două ori la urne. Să ne imaginăm ce-ar fi dacă exemplul său va fi urmat și de alții. Senatorii se joacă de-a votul, ar fi concluzia opiniei publice. Și oricum, după acest precedent, seriozitatea la vot a Senatului a primit o cumplită lovitură de imagine
Senatorul Tănăsescu nu e Iosefini by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9884_a_11209]
-
romanului Ce spune Molero, în 1977, a fost un adevărat succes de care însuși autorul a fost surprins. Adepții avangardei l-au adoptat imediat, neîncetând să-l elogieze. Acesta a adus un suflu nou în panorama literară portugheză, foarte conservatoare, neimaginându-și nimeni că se putea scrie cu atâta libertate, entuziasm, imaginație. Textul glumește cu cititorul și cu întreaga tradiție literară, utilizând un limbaj colocvial, plin de umor, constituindu-se, după formula criticului Duarte Faria "într-un veritabil roman al strategiei
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
publicat sub forma unor articole în "Tribuna" la solicitarea lui Cocora, ne pune în brațe studii amănunțite, interpretări acute, moderne, consistente, la piesele lui Shakespeare. "Mă gîndesc de multă vreme la acest personaj straniu și enigmatic numit Richard. Mi-l imaginez ca pe un tînăr asemănător personajului descris de Thomas Mann în nuvela sa Tonio Kroger. Un tînăr înalt, subțire, blond și cu ochi albaștri. Pentru a face o comparație asupra condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
de Coastă Dalmat? ?dr?oștit?pur i simplu de faimoasa Ragusa, denumire italieneasc?purtat?? evul mediu de oraul Dubrovnik de azi, aparin?d Croaiei. Cuv?tul divin ? revine adesea pe buze. Acesta e cel mai adorabil oră ce se poate imagina, cu cele mai ?guste str?i care urc?i coboar?? trepte de piatr?cum n-am mai v?ut niciodat?" Ea caut?peste tot, spuneam, lucrurile i monumentele vechi, ajung?d s?se bucure p??la euforie: "...linia unui vas
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
Zambilichii, care-i nora/ soru-sii) și-al lui Garson, - // cuscrul străbunicii moapsei/ Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-a lungul coapsei." O lectură proaspătă, în stare să brodeze pe marginea unui detaliu semnificativ, să-și imagineze un album, ba chiar un film artistic, pornind de la o singură poză. Și să amestece, ca într-un hocus-pocus cu povești, filiațiile canine cu înrudirile personajelor "moșite" de aceeași familie (cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Virgil Mihaiu Într-o capitală unde copiii fac mari eforturi să și-l imagineze pe Moș Crăciun printre nămeți (iar de Bobotează natura pare să renască precum la noi în perioada Paștilor), edilii investesc milioane în decorația stradală. Nu e de mirare că absența brazilor este compensată prin "cel mai înalt arbore de Crăciun
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că soarta îl lipsise pe nedrept de ființele cele mai apropriate. Cu excepția mai tînărului prieten, Boccaccio
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
mirosul, îmbibarea de atmosferă istorică - se pierd întrucîtva (nu total: cărțile fotografiate le evocă, cu puțină imaginație), dar ele contează mult mai puțin decît avantajul accesului imediat la text. Trecerea cărților în format electronic e totuși mai lentă decît își imaginau unii: e nevoie de multă muncă omenească, de scanarea pagină cu pagină a volumelor existente. Transpunerea în format de text presupune, pe lîngă scanare, și corectare atentă - de aceea e mai rară. Dacă textele rămîn fotografiate, cineva le poate doar
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul (ca șir predeterminat de operații ale instituirii fluxului sonor). M-am gîndit la aceste accesorii provocat fiind de restituirea, în urmă cu puțin timp, a două opusuri imaginate de compozitorul spaniol, de curînd sexagenar, Javier Darias: El Juego de la Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structură-lectură, operă
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
istoria recentă a țării. E un moment al revanșei comuniste, combinată cu setea de putere a oligarhiei comod instalată în fotoliile de onoare. Sintagma "monstruoasa coaliție" n-a avut niciodată în istoria României o mai desăvârșită acoperire. Dacă liberalii își imaginează că în felul acesta își consolidează poziția pe tabla de șah a politicii, se înșală. După cum pediștii pierd enorm prin jocul ambiguu al păstrării unei iluzorii puteri politice, într-un moment în care ideile clocite luni de zile au început
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări științifice despre rezolvarea, în cel puțin două sute de episoade, a ecuațiilor diferențiale. Cireașa de pe tortul familiei rămâne, totuși, pentru mine, editura Amurg sentimental. Pot să stau, ore în șir, să-mi imaginez coada de trecute vieți de doamne și domnițe care așteaptă, cuminți, în fața porții, cu manuscrisele în sacoșă și cu lacrimile în colțul ochilor; fiecare se înfioară și tremură ca frunza când aude tiparnița sortită să-i împrăștie suferințele spre cele
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]