5,812 matches
-
traduse pe chipul interlocutorilor îl facem și pentru a capta emoțiile traduse pe trupul lor. „Neuronii-oglindă” ne fac să simulăm cu totul inconștient și pe furiș, cu ajutorul unei operațiuni mentale, mișcările interlocutorilor, pentru a le percepe starea de spirit. Când imităm cu fața și cu trupul micromișcările interlocutorilor noștri simțim emoțiile lor. Dar cei mai buni comunicatori fac mult mai mult: transmit emoțiile lor celorlalți. Cu alte cuvinte, emoțiile lor sunt contagioase. Ellen Sullins a observat că, într-o interacțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
într-o interacțiune a două persoane care nu-și vorbesc, are loc întotdeauna un transfer al dispoziției. Ea a notat și faptul că sensul transferului este întotdeauna același: de la persoana cea mai expresivă către cea mai introvertită. Fără să știm, imităm expresiile faciale și alte semnale nonverbale ale celor mai carismatice persoane din anturajul nostru. Aceste persoane foarte seducătoare au puterea de a transmite emoțiile lor și, cu siguranță, într-un fel sau altul, o parte din dorințele lor. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a stat în puteri”. Casanova era sedus de femeile pe care le seducea. Și dacă era atât de seducător era, fără îndoială în virtutea mecanismelor de empatie fiziologică de care am vorbit mai înainte. Mușchii faciali ai câtor femei vor fi imitat inconștient mimica de dorință a lui Casanova! Și dacă nu au fost seduse toate, putem totuși să presupunem că rămâneau urmele dorinței lui chiar și în inconștientul celor mai reticente. Casanova era seducător pentru că era sedus. De altfel, nu găsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sau să-și miște umerii uitându-se la el. În interacțiune, ea se sincronizează astfel cu el cel puțin o dată pe minut. Aceste momente sunt esențiale în trezirea afectivității. De altfel, specialiștii semnalează că sincronizarea este complet diferită de imitare. Imitându-și pruncul, mama îi arată că a înțeles ce a făcut, dar nu că înțelege ce simte el. Pe cea de-a doua situație este centrată armonizarea. În situația ilustrată mai jos, Syna aprobă și prelungește cele spuse, dând din
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
trup. Dar, dacă ne distanțăm puțin, este fascinant să observăm, de asemenea, că în gesticulație inconștientul individual se unește, prin mimetism, cu inconștientul colectiv. Într-adevăr, gesturile celuilalt au rezonanță în trupul nostru. Simțim ce exprimă celălalt de îndată ce trupul nostru imită atitudinile corpului lui, chiar și în cazul în care este foarte rigid. Și ne înțelegem reciproc, fără să fie neapărată nevoie de vorbe. Să examinăm acum traducerea acestui fenomen în partea superioară a trupului. CAPITOLUL 9 Semnele de afecțiune în
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
hîrtie, de unde să poată fi copiate ori de cîte ori este nevoie, pentru a le exersa desenarea și pentru a le memora. Unii Maeștri preferă să nu le arate scrise, desenîndu-le, În schimb, În aer, instruindu-și studenții să le imite mișcările. În mod obișnuit, materialele de practică și hîrtiile originale pe care sînt desenate simbolurile se Înapoiază Maestrului la sfîrșitul cursului. De multe ori, acestea sînt arse ritualic, fie Înainte de plecarea studenților, fie după Întoarcerea Maestrului acasă. CÎțiva Maeștri din
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
putea să-i obnubileze obiectivitatea. Despre Peter Cheyney notează că e amuzant, dar nu mai mult de atât. Pe Ross Macdonald îl prizează cu încântare, dar din nou lucrurile sunt explicabile: rareori s-a văzut un ucenic mai dornic să imite modelul magistrului... Margaret Millar, soția lui Ross, îi place din motive la fel de evidente. După cum îi place și spectaculozitatea lui Austin Freeman. Sau felul în care-și construiește personajele Elisabeth Sanxay Holding. Dar toate astea nu anulează insatisfacția de adâncime provocată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și frumoasă, cu pereți de cărămidă roșcat-închis, acoperiș din țiglă de teracotă și cornișă de piatră albă. La parter, ferestrele de la fațadă aveau grilaje de fier. Cele de la etaj erau ca la casele de țară, cu înflorituri de piatră împrejur, imitând în mod exagerat stilul rococo. Din fața casei și de lângă boschetele înflorite din apropiere se întindea, într-o pantă lină, spre stradă, o pajiște verde, frumoasă, de vreo jumătate de pogon, revărsându-se în jurul unui enorm cedru de Himalaya, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
declarații, recunoaște că a falsificat fișa medicală a lui Ion Dincă, în așa fel încât să apară ca fiind bolnav de inimă, ficat și rinichi, și nu ca decedat în urma bătăilor primite la celula 101. Spune că a procedat astfel imitând cazul Petre Popescu, când avusese ordine de la Popa. Popescu a fost implicat în ambele procese ale deținuților, decedând în Casimca Jilavei într-o precară stare fizică și complet înspăimântat. Când unii colegi din Jilava i-au lăsat pâine la baie
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
superioritate-inferioritate. Aceasta nu înseamnă însă că în educația tradițională nu se folosesc și elemente ale modelului echivalențelor, dar, de departe, modelul superioritate-inferioritate este mult mai des folosit, din mai multe motive: Părinții, profesorii sau educatorii se gândesc rareori la el. Imită modul în care s-au comportat părinții cu ei, pur și simplu nu-și imaginează alt mod de intervenție. Adulții nu sunt conștienți de consecințele pe termen lung pe care le poate avea acest model (escaladarea violenței, lanțuri ale violenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un spirit renascentist, care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea ca atare; - fie imitând fizic sau moral persoana agresorului; - fie adoptând anumite simboluri de putere care îl caracterizează pe agresor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Identificarea cu agresorul este un mecanism complex, combinând mai multe aspecte: a identifica, a se identifica și apoi a exterioriza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intelectuale ale vremii sale, la o „Societate filosoficească din Mare Principatul Ardealului” ce-și anunța, pe la 1795, programul iluminist. Întocmai ca Ioan Barac, poetul poate fi considerat un precursor al scrisului artistic de la noi. Stihuitor prodigios, A. tălmăcește, prelucrează și imită, plecând de la izvoare clasice, latine mai ales, fără a ignora însă nici sursele moderne, germane sau italiene. Pentru audiența lor în epocă, textele i se retipăresc frecvent, în timpul vieții, cât și după moarte, pe tot parcursul veacului al XIX-lea
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la „Contemporanul”. Versuri uitate repede în periodice învecinează propaganda și sloganul, dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
ținută la Ateneul Român și publicată, după aceea, în revistă. Șt. Vellescu semnalează, printre primii, influența negativă pe care „drama de bulevard” o are asupra moravurilor. În același timp, remarcă situația dramaturgiei autohtone, obligată să abandoneze subiectele naționale și să imite modelele străine pentru a rezista concurenței. Teatrul românesc, scria Vellescu, trebuie să devină un instrument de cultură și educație, care să se adreseze tuturor claselor sociale și să trezească în conștiințele spectatorilor cele mai frumoase sentimente patriotice, precum și iubirea de
ATHENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
Gergen și Gergen, 1986), Hermans, Rijks și Kempen (1993), McAdams (1993), Polkinghorne (1991) și Rosenthal (1997), printre mulți alții, susțin că poveștile personale, atât prin formă, cât și prin conținut, sunt de-a dreptul identitățile oamenilor. Conform acestei abordări, poveștile imită viața și prezintă lumii exterioare o realitate interioară; în același timp, ele pun bazele și dau o formă atât personalității naratorului, cât și realității în care acesta trăiește. Povestea este identitatea cuiva, o poveste creată, spusă, revizuită și respusă prin
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
oboseli. Mi-a fost ciudă pe tine că ai rupt astfel, preț de câteva clipe, exaltarea primei zile din noua mea viață. Dar tu-mi vorbeai deja ca unei vechi cunoștințe și mă lăsai să te sărut pe obraz. Am imitat hoinăreala celorlalți. Apoi, când l-am zărit pe Șah în compania unui bărbat cu un cap mare, chel și lucios, ne-am îndreptat către ușa dinspre grădină, pentru ca să ne poată striga, când aveam să trecem pe lângă el... O scenă neașteptată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Amintirea, deja foarte îndepărtată, a primei mele zile în Occident, a revenit: Berlin, vernisajul și vânzătorul de timbre care intrase, pentru câteva ore și fără să știe, în jocurile noastre de spionaj. Intrat și ieșit pentru totdeauna...Trebuia să-l imit. La fel ca el, aveam o meserie la care m-aș putea întoarce, închizând paranteza. De altfel, viața noastră nu e făcută decât din paranteze. Totul e să știi să le închizi la momentul potrivit... Am aruncat o privire spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
grav și dur de exil. Aveai dreptate, nu era, cel puțin la început, decât o identitate în plus. Și știam deja că pentru a o adopta mai bine, pentru a te putea adapta mai repede la o țară, trebuia să imiți. Integrarea nu înseamnă în fond altceva decât imitare. Unora le reușește atât de bine încât sfârșesc prin a exprima caracterul țării mai bine decât autohtonii, precum acei actori care imită și care pun alături de cutare sau cutare om cunoscut o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
te putea adapta mai repede la o țară, trebuia să imiți. Integrarea nu înseamnă în fond altceva decât imitare. Unora le reușește atât de bine încât sfârșesc prin a exprima caracterul țării mai bine decât autohtonii, precum acei actori care imită și care pun alături de cutare sau cutare om cunoscut o copie mai adevărată decât originalul, condensat în toate ticurile gestuale, concentrat în micile manii verbale... Cu toate astea, un străin descoperă tocmai în momentul reușitei scopul nemărturisit al acelui joc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
manii verbale... Cu toate astea, un străin descoperă tocmai în momentul reușitei scopul nemărturisit al acelui joc de imitare: a te face asemănător pentru a rămâne altul, a trăi așa cum se trăiește aici pentru a proteja îndepărtatul tău altundeva, a imita până la dedublare și, lăsându-ți dublul să vorbească, a fugi în gând spre cei pe care n-ar fi trebuit să-i părăsești niciodată. La început, certitudinea că te voi revedea foarte curând era cât se poate de firească. Imitam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
imita până la dedublare și, lăsându-ți dublul să vorbească, a fugi în gând spre cei pe care n-ar fi trebuit să-i părăsești niciodată. La început, certitudinea că te voi revedea foarte curând era cât se poate de firească. Imitam viața și supraviețuirea materială; câștigând dreptul la această așteptare, la călătorii în orașele Europei, unde a te întâlni mi se părea un lucru cât se poate de probabil. Îmi spuneam că nici măcar nu va fi vorba despre o regăsire, ci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la rană, recunoscu acțiunea unei schije rătăcite, unul din acele capete de metal care veneau nu se știe de unde, la sfârșitul unei lupte, și nu erau precedate de nici un zgomot de explozie. De altfel, în văzduhul întunecat de furtună, tunetul imita exploziile într-un bubuit surd, la celălalt capăt al orașului. Pavel se ridică, chemă infirmierii care traversau strada în goană, cărând două trupuri puse pe o targă... Împreună cu alți soldați, înaintă de-a lungul caselor găurite de obuze, apoi, auzind
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aproape fabuloasă prin răul pe care-l făcuse, prin dimensiunea a ceea ce distrusese în mod neglijent și care acum mi se înfățișa în toată banalitatea acelui mic paradis de sub palmieri, în tihna domestică a unei dimineți de vacanță... Cu răbdare, imitând foarte bine bunăvoința obtuză pe care americanii o pun în lămurirea detaliilor, fostul rus continua să-mi pună întrebări despre prietenul nostru comun, aflat în călătorie în China, despre scopul vizitei mele... Brusc, ceea ce am văzut dincolo de grilaj a șters
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
doar completează, pun în valoare, te scutesc de căutări inutile. Sloganul preferat de ziariști este că „meseria se fură”. Ar fi prea frumos să fie și adevărat. Degeaba vrei să furi dacă nu ai de la cine. În van este să imiți un stil care nu ți se potrivește. Disputa e veche și, parțial, fără sens: te naști sau devii jurnalist? Nu credem că scriitura expresivă și eficientă se învață cu manualul alături, așa cum nu credem că te trezești peste noapte cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]