KorAP: Find »[drukola/base=impersonal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...89 >

2,209 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care diferă prin crearea unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem și, poate, cu pasivul impersonal, prin absența argumentului extern. În interpretarea inacuzativelor este implicată și expletivizarea. Un verb inacuzativ are reprezentarea: arrivare−sosi, θI, <e, p>, iar un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative așa cum funcțiile propoziționale diferă de proprietăți. Din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o acțiune în care argumentul Agent acționează asupra lui însuși. Aceeași morfologie apare și cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative, verbe cu subiect Experimentator, construcții medii, impersonale, pasive. Autorii arată că verbele cu se nu pot fi considerate ca fiind tranzitive, se nu este un obiect clitic și aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserția expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adăugarea instrumentului. Chierchia (1995)125 a identificat două tipuri de saturare (ambele leagă o variabilă prin închidere existențială): (a) standard; (b) arbitrarizare − creează un tip diferit de variabilă, XARB, a cărei categorie este limitată la un grup de oameni; formează impersonale; Agentul e prezent la nivel semantic, dovadă fiind posibilitatea apariției instrumentului: Qui, si mangia spesso gli spagetti con i bastroncini ' Aici, se mănâncă adesea spaghetele cu bețișoare'. Chierchia arată că în această structură, si are funcția de saturare și de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare), pasiv (Biletele se vând la casă), impersonal (Se doarme bine în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare), pasiv (Biletele se vând la casă), impersonal (Se doarme bine în hamac?), eventiv (El s-a îmbolnăvit)135. Nici în lucrările de sintaxă recente din lingvistica străină nu a fost găsită o interpretare compatibilă cu acest tip de se, ca urmare a variației "libere" (cel puțin din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu verbele tranzitive și inergative; cu alte tipuri de verbe (deci și cu ergativele), si primește o altă interpretare, "o clasă nespecificată de persoane care include și vorbitorul" ("noi"). În ceea ce privește limba română, Cinque (1988: 569) este de părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e limbă pro-drop. Se apare în română cu tranzitive (Piesa asta s-a jucat anul trecut), cu inergative ( S-a cântat bine) și cu ergative (Ieri s-a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e predictibilă. Preluând date de la Dobrovie-Sorin (1987: 495)152, Cinque (1988: 572) arată că, în română, nu toate verbele ergative acceptă construcția cu se, iar cele care o acceptă sunt reanalizate ca inergative. Cinque (1988: 575) propune următoarele distincții: ● si impersonal este un clitic arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul tematic extern și nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică un pro arb în conjuncție cu un Agr personal; ● si pasiv este un clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului intern (reflexive inerente). Autorul precizează că si impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își propune să demonstreze că pasivizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referențial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin (1998: 432) arată că româna nu are impersonal de tipul celui din franceză (il). Ca și alte limbi pro-drop, româna acceptă subiectul postverbal, care se acordă cu verbul. Obligativitatea acordului morfologic marchează coindexarea dintre subiectul nul și subiectul postverbal exprimat: Si-au recitat proi [poezii de Eminescu]i

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la nivelul Lexiconului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
La noi, se moare des din cauza cancerului și a bolilor cardiace Nu se moare din atâta În sală, se amuțește la apariția examinatorului. Potrivit lui Dobrovie-Sorin (2004), în română, un verb cu un argument poate fi folosit în construcția cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman. Inacuzativele primare (care nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verifice cazul în poziția cea mai înaltă cu putință. 6.3.5. Pentru descrierea verbelor inacuzative din limba română interesează două aspecte: (a) statutul elementului se care apare în structura acestor verbe; (b) posibilitatea acestor verbe de a accepta diateza impersonală/construcția cu se. Trebuie subliniat de la început că aceste două ipostaze ale lui se sunt complementare, verbele care conțin marca se neputând participa la opoziții de diateză/neputând accepta construcția cu se impersonal. (a) Nu se poate oferi o soluție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
posibilitatea acestor verbe de a accepta diateza impersonală/construcția cu se. Trebuie subliniat de la început că aceste două ipostaze ale lui se sunt complementare, verbele care conțin marca se neputând participa la opoziții de diateză/neputând accepta construcția cu se impersonal. (a) Nu se poate oferi o soluție unică pentru apariția mărcii se la verbele inacuzative din limba română decât în cazul în care se adoptă o analiză unificatoare, de tipul celei propuse de Alboiu, Barrie și Frigeni (2004). Dacă se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
arată că, în română, nu toate ergativele acceptă construcția cu se, iar cele care o acceptă se comportă ca inergative; Dobrovie-Sorin (2004: 23) arată că, în română, un verb cu un singur argument poate fi folosit în construcția cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman; inacuzativele primare nu se pot pasiviza; în GALR (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în construcția cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman; inacuzativele primare nu se pot pasiviza; în GALR (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcția cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcția cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut în vedere numai inacuzativele primare, care nu creează ambiguități

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală. Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcția cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă și o variantă nereflexivă) și să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut în vedere numai inacuzativele primare, care nu creează ambiguități (nu pot avea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se asudă/se transpiră mult; (f) aspectuale: nu există nereflexive primare. Verbe de schimbare de stare ca a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni nu acceptă diateza impersonală pentru că nu pot avea subiect uman. Pentru unele verbe care descriu o configurație spațială (a apune, a asfinți, a bălti, a răsări) explicația este aceeași; pentru verbe ca a avansa, a coti, a rămâne, a sta, a staționa, a trăi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este aceeași; pentru verbe ca a avansa, a coti, a rămâne, a sta, a staționa, a trăi, apariția subiectului uman determină comportamentul inergativ, prin urmare, aceste verbe, în ipostaza inacuzativă, adică atunci când iau subiect nonagentiv, deci nonuman, nu acceptă diateza impersonală. Dintre verbele de existență, a fi, care este un verb inacuzativ de tip special (vezi Capitolul 5, 2.) nu acceptă diateza impersonală; pentru verbul a recidiva, construcția cu se este posibilă numai cu subiect agentiv, uman, deci numai pentru utilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inergativ, prin urmare, aceste verbe, în ipostaza inacuzativă, adică atunci când iau subiect nonagentiv, deci nonuman, nu acceptă diateza impersonală. Dintre verbele de existență, a fi, care este un verb inacuzativ de tip special (vezi Capitolul 5, 2.) nu acceptă diateza impersonală; pentru verbul a recidiva, construcția cu se este posibilă numai cu subiect agentiv, uman, deci numai pentru utilizarea inergativă; a stagna nu acceptă deloc subiect uman. Dintre verbele de emisie, nu acceptă subiect uman a curge și a exploda. Inacuzativele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
uman, deci numai pentru utilizarea inergativă; a stagna nu acceptă deloc subiect uman. Dintre verbele de emisie, nu acceptă subiect uman a curge și a exploda. Inacuzativele derivate nereflexive care acceptă subiect uman creează ambiguități între citirea pasivă și cea impersonală atunci când apar în construcția cu se: În nopțile cu lună plină, se adoarme greu (copilul) Dacă injecția este făcută cu pricepere, se amorțește ușor (bolnavul) În timpul concertelor rock, se asurzește (publicul) Se înaintează cu greu (o cerere) în firma asta

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
începutul studiului), criteriile folosite de această dată fiind pur sintactice și independente de relația cu un verb ergativ. Faptul că adjectivele ergative nu răspund la anumite teste aplicabile verbelor ergative (posibilitatea de a apărea în construcții absolute, construcția cu il impersonal și cliticizarea prin en în franceză) este explicat de Cinque prin intervenția unor factori care țin de proprietățile speciale ale adjectivelor. Pentru limba română, alternanța de tipul celei din italiană este posibilă pentru foarte puține adjective, care nu sunt legate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mici de verbe. Subsecțiunea 6.2. este rezervată statutului sintactic al elementului se, așa cum reiese din câteva studii în care este descrisă și situația din limba română. Pentru verbele ergative nereflexive, am analizat problema acceptării construcției cu se/a diatezei impersonale, iar pentru cele reflexive, a tipului de se care intră în structura lor: dacă pentru inacuzativele reflexive primare se poate accepta cu ușurință că se este inerent, pentru celelalte subclase sintactice există mai multe posibilități de analiză: se din structura

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
selecția auxiliarului în limbile romanice și germanice, posibilitatea de a apărea în construcții rezultative, perfecte prenominale/participii pasive 1, cliticizarea prin ne în italiană, extracția prin en în franceză, partiția wat−voor/was−für în neerlandeză și în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt de părere că diagnosticele pentru inacuzativitate nu sunt valide în toate limbile și nu sunt valabile pentru clasele de verbe din limbi diferite, existând numeroase nepotriviri (engl. unaccusativity mismatches). Problema diagnosticelor se pune diferit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]