2,882 matches
-
un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului și izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
încă, gândește-te tu, mamă, oricine ai fi tu, că acel prunc este nevinovat, mai ales că nu se poate apăra. Când vrei să săvârșești acest „păcat strigător la cer”, pune-te în situația acelui prunc care te roagă, te imploră să nu-l omori, spunând conștiinței tale că vrea să trăiască și are tot dreptul la viață pentru a se bucura de ea. Un cunoscut doctor obstetrician american, pe nume Bernard Nathanson, fost director al unei clinici speciale, unde se
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
finală din a doua (Pn1''-Sn2) coincid modelului de relație liniară a secvențelor narative. Sylvestre vine, mai apoi, cu Complicația-Pn2'': Sylvestre (1 urmare): ... desele lui vizite sînt respinse de slujnica devenită, prin moartea mamei, guvernantă. Dumnealui e disperat. Stăruie, neagă, imploră: de pomană. Și se spune că fata, deși fără avere și fără ocrotire, e de neam ales și dacă n-are de gînd s-o ia de soție să-și vadă de drum. Piedicile îi ațiță dragostea. Stă de vorbă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aievea strălucire. Rămas cu mine singur credeam că voi uita; 400 Zadarnic, chipu-i suav în fața mea veghea, Părînd c-o am în față sfielnic îi șopteam; Chiar lacrima-i de mine stîrnită, o iubeam. Și prea tîrziu, firește, îi imploram iertarea. Cînd folosind suspinul și cînd amenințarea. 405 Și astfel, toată noaptea, de dragoste învins, Am stat de veghe pînă ce zorii s-au aprins. Dar frumusețea-i poate-i a minții plăsmuire Și toarsă-i din iluzii, cu ne
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceea ce era mai bine pentru mântuirea lor. Și, fiindcă tuturor li s-a părut că alegerea cea mai bună era profesiunea fraților minori, pentru o mai mare siguranță, s-au dus la fratele Giordano, maestrul fraților predicatori, de sfântă amintire, implorându-l să le spună în mod sincer care era cea mai bună alegere, conform conștiinței sale. Acesta, întrucât era într-adevăr inspirat de Dumnezeu, le-a confirmat prin sfatul său alegerea făcută. Și, astfel, cei patru s-au prezentat la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe atunci, în locul numit Valvert, un edificiu foarte extins în lungime și înălțime, astfel încât multor frați li s-a părut că era în contradicție cu normele de sărăcie ale Ordinului. De aceea, unii dintre ei, în special fratele Angeler, îl implora pe Sfântul Francisc ca să îl dărâme. Și iată că, pe când frații se pregăteau să intre în convent - din inspirație divină încă nu intrase niciunul -, acoperișul și zidurile s-au prăbușit în același moment până la temelii. În acel loc s-au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a vindecat de dizenterie prin intermediul medicamentelor, a fost lovit de o colită intestinală și de o durere atât de chinuitoare la o coapsă, încât cu greu reușea să-și rețină urletele. Înainte de a muri, timp de trei zile a implorat continuu: «Vino, preadulce Isuse!». După ce a primit sacramentele Bisericii, i s-a cerut să-l propună pe următorul succesor. El a sugerat ca fratele Ugo de Wellys să fie trimis la fratele Elia iar frații să-i ceară să le
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
general, l-a trimis la el pe Ugo Capoldo de Piacenza, ce era medic și lector de teologie în Ordin și locuia cu nepotul papei, domnul Ottobono, care mai apoi a devenit papa Adrian al V-lea, pentru a-l implora pe papă, din dragoste față de Dumnezeu și față de Fericitul Francisc, și chiar pentru onoarea și binele său și mântuirea întregului popor creștin, să distrugă acele scrisori. Dar nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu voia să-l lase să moară, așa cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
voia să le vorbească. Iar când am fost reuniți în capitul, regele a început să ne informeze despre necesitățile sale și ale regatului, s-a încredințat pe sine, pe frații săi, regina, mama sa și întreg regatul, și îngenunchind a implorat rugăciunile și mijlocirea fraților. După ce a ascultat cuvintele fratelui Ioan din Parma, regele i-a mulțumit ministrului general și a fost atât de fericit de răspunsul primit, încât a vrut să-l aibă și în scris, cu litere autentice și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deschis mâinile în care se vedeau răni recente, din care curgea mult sânge, și a spus: «Tu îmi reînnoiești rănile mele, tu mă răstignești din nou». Înspăimântat de cele văzute, s-a aruncat la picioarele acestuia plângând și l-a implorat să-l ierte. Imediat, cel care i se revelase a dispărut din ochii săi. Atunci el s-a întors la Fericitul Francisc, i-a povestit cu lux de amănunte ceea ce văzuse și a rămas în Ordin evlavios până la sfârșitul vieții
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acest fapt este prezent și în 2Cel 159, dar redactarea este foarte diferită. Fericitul Francisc, însuflețit de marea dorință de a oferi un omagiu plăcut lui Dumnezeu, într-o noapte, nereușind să doarmă din cauza acestei frământări și a rugăciunii, îl implora pe Dumnezeu cu multă insistență să se îndure și să-i arate semnele după care el ar putea să înțeleagă că viața sa îi era plăcută Lui. În sfârșit, după numeroase și evlavioase rugăciuni, a auzit vocea Domnului Isus care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta Clara, și pe toate abatesele aceleiași mănăstiri ce aveau să-i urmeze, să păstreze întotdeauna aici, în amintirea Sfântului Părinte și din evlavie față de el, această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a chemat pe fratele Maaseu din Marignano, însoțitorul său, cu care locuia, și s-a prezentat în fața domnului papă Honoriu zicându-i: «Sfinte părinte, de-abia am restaurat pentru dumneavoastră o biserică în cinstea Sfintei Fecioare, mama lui Cristos. Vă implor pe sanctitatea voastră să o îmbogățiți cu o indulgență fără oferte în bani». El a răspuns: «Nu este indicat să facem aceasta, fiindcă cine cere o indulgență, trebuie să o merite dând o mână de ajutor. Dar spune-mi pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și să implorați cu umilință ca prin mijlocirea și meritele sale să putem ajunge în compania sa. Să ne îngăduie aceasta Cel care este binecuvântat în vecii vecilor. Amin. Dată la Perugia, la 19 iulie 1228, în cel de-al doilea an al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nume-le lui Tiberiu să nu-i fie potrivnic (v. 38) și ca urechea Liviei să nu fie severă la ascultarea rugilor lui (v. 44). Și în Epist. Ex Ponto, III, I, Ovidiu o îndeamnă pe soția Fabia să o implore pe Livia. Cum a demonstrat De Jonge 41, fragmentele la care a făcut referire Owen se potrivesc și tezei celor care leagă vina lui Ovidiu de delictul Iuliei minor, fapt care știrbește din valoarea lor probatoare în cadrul explicației cercetătorului englez
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul spirit. De altfel, însuși Germanicus este poet, ca Ovidiu: când merge la război, când scrie versuri, cu o ușurință de invidiat pentru oamenii de meserie. În cele din urmă, Ovidiu imploră pentru un loc mai puțin îndepărtat de solul ausonic. Oricum, un lucru e cert: faptul că Ovidiu i s-a adresat tânărului Germanicus prin intermediul lui Suillius demonstrează orientarea diferită a sulmonezului în materie de protectori, după moartea lui Paulus Fabius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
21-22). Urmează un pasaj foarte important, legat de ultima afirmație a poetului: "De ce i-am considera pe zei demni de a fi onorați, dacă în ei nu există dorința de a ne ajuta? Dacă Jupiter rămâne surd față de cine îl imploră, de ce victima lovită trebuie să se prosterneze în fața templului lui Jupiter?" (v. 24-25). Pentru cei care știu din alte epistole identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate de clar. De fapt, poetul afirmă categoric: Dacă Jupiter (Augustus) rămâne surd la ceea ce-i spun eu, cel care îl implor, de ce ar trebui să-i mai ofer tămâie și rugăciuni? Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ar trebui să-i mai ofer tămâie și rugăciuni? Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care îi imploră; se referă bineînțeles la Cotys. Dar, fie pentru că aluzia la Augustus i s-a părut prea transparentă, fie pentru că a fost împins de obișnuita lui tendință de exagerare, pe lângă Jupiter, Ovidiu mai adaugă și alte nume de divinități, precum Neptun
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curajul, iar pe timp de pace finețea. Și în ceea ce le privește pe Muze există un fel de alianță (aliquid foderis) între Ovidiu și Cotys: ambii sunt admiratori fervenți ai aceluiași cult. Poet, către un alt poet, Ovidiu întinde brațele implorând ca pământul trac să fie favorabil exilului său. O ultimă precizare: cauza exilului lui Ovidiu l-ar putea face pe Cotys suspicios; din această cauză, sulmonezul simte nevoia să-l liniștească: să fie sigur Cotys că Ovidiu nu a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
culpae, atunci când e vorba de oameni de rând. Oricum, în străfundul inimii, poetul încă mai speră ca pedepsa să-i fie ușurată. Această speranță l-a împiedicat să-și provoace moartea în momentul nenoricirii. Îl roagă pe Graecinus să-l implore pe Augustus să fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care poate face public motivul adevărat și profund al relegării sale. Oricum, Augustus era deja mort și eventualele jigniri ale lui Ovidiu la adresa sa erau deja plătite sau, cel puțin, așa putea considera poetul. În timpul jertfelor, Graecinus va putea să implore divinitatea lui Augustus pentru a-i îndupleca mânia. Împreună cu fratele Flaccus, căruia îi va reveni consulatul în anul următor, cei doi frați se vor putea bucura de favoarea lui Augustus, care le-a acordat lor această înaltă funcție și vor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
voce care de obicei este în ajutorul acuzaților trepidând de neliniște (Vox... auxilio trepidis quae solet esse reis v. 117-118). Din nou apare comparația-praeteritio atât de puțin măgulitoare pentru Augustus chiar și în formularea sa negativă: "Nu trebuie să-l implori pe Termodonte (sau Terodamante, un rege de tristă faimă din Sciția, care avea pe post de gărzi lei hrăniți cu carne umană); nici pe crudul Atreus (care, din răzbunare împotriva fratelui Tieste, i-a ucis pe fiii acestuia Tantalus și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
irațional și de inoportun ar fi fost să o lase pe Fabia în grija unei asemenea domus, dacă Fabia nu ar fi aparținut efectiv casei Fabia]. Fabia nu poate fi ignorată; ea se adresează lui Fabius și Marciei pentru a implora să apropie de ea, înduplecându-l pe Augustus cu lacrimi, rugul mortuar al soțului ei. Groag 369 consideră că atât scrisoarea Ex Ponto, I, V, cât și III, VIII, este adresată nu lui Fabius, ci lui Cotta Maximus, pentru că justifică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu trebuia să se dezmintă și într-adevăr nu a dezamăgit această încredere. După cum spune însuși Ovidiu în Epist. ex Ponto, IV, VI, la aflarea dureroasei vești despre moartea lui Paulus Fabius Maximus: Maximus luase deja decizia de a-l implora pe Augustus în favoarea lui Ovidiu și Augustus se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]