2,142 matches
-
în alte scrieri, Guénon face din perspectivă metafizică o analiză necruțătoare a modernității : abandonarea raportării la principiile ultime, reducerea omului la componenta sa psihofizică, cu ignorarea dimensiunii lui contemplativ intelectuale, cantitativism în ce privește cunoașterea, societate fără structură calitativă, lăsată în voia individualismului. Or, el declară că singura soluție a omului occidental, a societății occidentale de a se redresa spiritual constă în abandonarea în bloc a mentalității moderne. Omul modern poate scăpa de barbaria care îl amenință din punct de vedere spiritual doar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să recunoască universalul exprimat în alte chipuri sau configurații, oricît ar fi ele de stranii pentru mediul social și cultural autohton, pentru generalul care încadrează componenta individuală a ființei lui. Diversitatea de formule personale ale universalului constituie o situație opusă individualismului, atomizării. E o situație de tip angelic, în sensul că e diversitate desfășurată și înfășurată în respirația Unului. E acea pace pe care Christos o lasă ucenicilor săi, atît de diferiți, în Evanghelia după Ioan. Andrei Pleșu arată ce impresie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religie, ei nu văd o catastrofă, ci prilejul unui salutar discernămînt. De cîteva decenii totuși, în Occident cel puțin, nu istoria și colectivitățile mari constituie forul cel mai important dinaintea căruia religia crede că e profitabil să-și arate utilitatea. Individualismul în materie de credință, fluiditatea și libera alegere a apartenențelor religioase dau acum religiei alt interlocutor privilegiat. în Occidentul liberal, individul a devenit după un model al pieței, care se impune și în materie religioasă consumatorul principal. Lui i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fi strategia dezirabilă în democrația americană actuală. Ea i-ar conduce pe actorii politici sau sociali, participanți la o înfruntare/dezbatere, către un punct de vedere mai amplu, împlinitor pentru fiecare, oferind în același timp o disciplină de depășire a individualismului fără negarea varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mediatorul antico medieval între uman și divin. Peisajul natural și cel social au încetat să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
precizie și stabilitate, iar nivelurile calitative și de performanțe, garantate și sigure. Serviciile pe același palier al nevoilor trebuie să fie comensurabile sau cel puțin comparabile după criterii care să poată constitui o orientare pentru acceptarea lor, cu toate că subiectivismul și individualismul sunt principalele caracteristici care conduc la intuirea senzațiilor ce vor fi percepute și satisfacțiile trăite. Orientarea în înțelegerea și aprecierea serviciilor se bazează pe componentele lor, care sunt: suportul material, personalul, echipamentele, materialul informativ și simbolurile. Suportul material este format
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pentru înțelegerea oamenilor aparținând unor culturi diferite au stat la baza rezolvării problemelor. La nivel academic, cursurile despre discursuri, oratorie, au fost înlocuite de cursurile de comunicare interpersonală. Atitudinea de a face totul pe cont propriu a dus la un individualism care nu mai lua în considerare încercarea de a schimba comportamentul celuilalt. Accentul eticii comunicaționale "a trecut de la a spune adevărul la a fi loial partenerului de comunicare"11. Ceea ce se spunea trecea pe planul secund, era important modul în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
implicate obțin ceea ce își doresc, chiar dacă tratamentul nu este același.Sunt discutate opt caracteristici ce se disting în domeniul comunicării interculturale 21: * relativitate personală (realitate subiectivă); * relativitate culturală; * castă, clasă, sex, vârstă, ca bariere în exprimarea și dezvoltarea liberă; * valoarea individualismului și a realizării de sine; * mijloace raționale de obținere a adevărului, mai eficace decât a apela la autorități politice sau sacre; * concentrarea spre percepțiile comune reprezintă cea mai bună soluție pentru a ne înțelege cu cei care sunt diferiți; * etici
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
soluție pentru a ne înțelege cu cei care sunt diferiți; * etici care depind de situații; * criterii paradigmatice ale succesului (nu teoretice, religioase, filosofice sau estetice). Condon subliniază faptul că majoritatea cercetării științelor sociale s-a bazat pe presupunerea culturală a individualismului, centrul comunicării fiind plasat în interiorul individului, nu ca o relație între indivizi. 1.5.4. Baza teoretică Sfârșitul anilor `70 s-a caracterizat printr-o criză de identitate provocată de încercarea de a oferi o definiție cât mai clară a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
comportamentele indivizilor. Acestea nu sunt universale, ci sunt însușite prin procesele de învățare culturală. Există mii de valori în fiecare cultură. Samovar și Porter (2003) consideră că cele mai importante valori culturale care influențează comunicarea interculturală sunt cele care privesc: "individualismul, familia, religia, materialismul, natura umană, știința și tehnica, progresul și schimbarea, competiția, munca și distracția, egalitatea, rolurile de gen, natura și mediul, timpul, vorbirea, tăcerea, supunerea, autonomia interpersonală"37. Principalele instituții prin care se transmit aceste valori sunt biserica, familia
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să le urmeze. Autoarea evidențiază importanța relației dintre valori, norme și comportamente: valorile "desemnează ceea ce e de dorit", fiind o componentă importantă a oricărei culturi. Adeseori valorile unui grup cultural pot veni în conflict cu valorile altui grup. Spre exemplu, individualismul, competiția și câștigul sunt valori centrale ale culturii americane, în timp ce în culturi asiatice, precum cele chineză, coreeană, japoneză, solidaritatea de grup, așa-numitul "colectivism" opus "individualismului" constituie o valoare esențială, centrată pe relațiile interpersonale sau cele intragrup. Normele sunt "regulile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
valorile unui grup cultural pot veni în conflict cu valorile altui grup. Spre exemplu, individualismul, competiția și câștigul sunt valori centrale ale culturii americane, în timp ce în culturi asiatice, precum cele chineză, coreeană, japoneză, solidaritatea de grup, așa-numitul "colectivism" opus "individualismului" constituie o valoare esențială, centrată pe relațiile interpersonale sau cele intragrup. Normele sunt "regulile care ghidează comportamentul" și sunt de două tipuri: proscriptive, care dictează ce nu trebuie făcut și prescriptive, ce indică ceea ce trebuie făcut (Kabagarama, 1993). William Haviland
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
propunem să le atingem și de percepțiile pe care le avem despre lume".40 Astfel, dacă o cultură accentuează prietenia și cooperarea, un străin va fi tratat cu ospitalitate și bunăvoință iar dacă o cultură se bazează pe competiție și individualism, un străin ar putea fi privit cu suspiciune, chiar ostilitate și agresivitate. Referitor la atitudinile despre persoanele din alte culturi, care sunt vehiculate în situațiile de comunicare interculturală, L.A. Sarbaugh (1979) arată că acestea "servesc la filtrarea stimulilor la care
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
produce discriminarea: La nivel individual: * performanțe scăzute; * lipsa motivației; * satisfacție profesională scăzută; * retragerea; * sentimente de vinovație; * diminuarea încrederii în sine; * neintegrarea în grupul de lucru etc. * părăsirea organizației; La nivelul grupului * comunicare deficitară; * apariția situațiilor conflictuale; * încurajarea stereotipurilor; * competiție neproductivă; * individualism; * productiviate / eficientă diminuată; * slabă dezvoltare și/sau nematurizarea grupului. La nivelul companiei * fluctuație crescută; * pierderea talentelor; * creșterea costurilor de recrutare și integrare; * segregarea în interiorul organizației; * imagine negativă a organizației (stigmatul); * accesul dificil la resurse de calitate. La nivelul comunității * neintegrarea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a ceea ce Gilles Lipovetsky numea "etica nedureroasă a noilor timpuri democratice"417, unei dispoziții ce repudiază datoria colectivă a moralei pozitive în profitul unei opțiuni etnice aservite căutării fericirii individuale sau angajamentului personal. În 1911, filozoful Georg Simmel afirma că individualismul extrem al societății moderne nu mai tolera valorile moștenite, percepute ca fiind pur formale, aceasta în așteptarea noilor coduri culturale ce întîrziau să se concretizeze 418. De aici rezultă în prezent atracția exclusivă față de cauze umanitare, ecologice și, în plus
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
totalitaire, Bruxelles, Complexe, 1978, p.104-105. 222 Alocuțiunea din 3 octombrie 1933 de la Leipzig, citată în prefața cărții lui A. Hitler Mon Combat (Mein Kampf), Paris, Éditions nouvelles, 1933, p.11. 223 Cf. în special L. Dumont, Essais sur l'individualisme, Paris, Seuil, 1983. 224 Cf. L. Dumont, "Are cultures living beings? German identity in interaction", Man (21), 1987, p.590-592. 225 G. W. F. Hegel, Principes de la philosophie de droit, Paris, Gallimard, 1940, p.286. 226 Cf. ibid., p.272
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
alese în mod tacit de către indivizi în cooperarea lor liberă"293. La rândul său, neoliberalismul aprecia că pentru a ieși din criza prin care trecea liberalismul, pentru a împiedica intervențiile inoportune ale statului, era necesară revenirea la vechile concepte ale individualismului și ale liberei concurențe. Teoretizat de Walter Lippman, de J. Rueff sau de L. Rougier, neoliberalismul critica liberalismul tradițional, (sintetizat de formula "laissez-faire, laissez-passer"), dar și economia planificată. Susținători ai unei "ordini spontane", a pieței libere, neoliberalii se pronunțau în favoarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sesizate de istoriografia actuală, de "resuscitare a genului proxim, primordial" al liberalismului. Din acest punct de vedere, constatăm asemănarea între concepția georgiștilor și cea a neoliberalilor occidentali, care considerau că ieșirea din criza liberalismului presupunea revenirea la vechile concepte ale individualismului și liberei concurențe, pentru a împiedica intervenția inoportună a statului 332. Elementele de doctrină specifice liberalismului sunt completate de georgiști cu idei promovate de neoliberalii români, care acceptă ca, în anumite condiții, forma de proprietate să fie modificată: "Noul liberalism
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din nou, spre concluzia unei apropieri accentuate a concepției georgiste de ideile promovate de neoliberalismul românesc. Totuși, C. Ionescu-Olt relevă faptul că georgiștii considerau că ideea de a accepta alte mijloace de producție și forme de repartiție, de a înlocui individualismul cu grupul sau clasa socială, sau de a încuraja statul "regulator, arbitru și organizator", în locul statului indiferent și străin de preocupări etnice, erau "laturi secundare ale ideii liberale". Era o încercare de a delimita ideologia georgistă de neoliberalismul "partidelor burgheze
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-un fel, lumii spiritului. De la această concepție a omului ca individ, derivă cultura individualismului unde centrul de referință este mereu individul absolut, motiv pentru care interesul maxim este viața proprie în defavoarea vieții și morții celuilalt. Una dintre cauzele majore ale acestei problematici antropologice o constituie ruptura dintre trecut și actualitate, cu pretenția de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și la postmodernitate ca la două mentalități care au determinat ca familia să fie în același timp durabilă și fragilă. Autorul se întreabă ce anume a determinat această trecere de la familia „puternică”, la familia „fragilă” și descoperă trei cauze: fragmentarea, individualismul hedonist și ruptura dimensiunilor cuplului uman, unitatea afectivă și fecunditatea. Aceste cauze, în opinia lui, explică reacția postmodernității împotriva modernității. Pe scurt, fragmentarea se opune cosmoviziunii unitare, pe care modernitatea a menținut-o în formă absolută. Omul postmodern se caracterizează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ruptura dimensiunilor cuplului uman, unitatea afectivă și fecunditatea. Aceste cauze, în opinia lui, explică reacția postmodernității împotriva modernității. Pe scurt, fragmentarea se opune cosmoviziunii unitare, pe care modernitatea a menținut-o în formă absolută. Omul postmodern se caracterizează printr-un individualism hedonist, reacție împotriva disciplinei minții, și se ghidează după sentiment. Rezultă că, în locul unei familii unite, avem o comunitate familială divizată, o multiplicare progresivă a modelelor și fiecare model care succede suferă acest fenomen al fragmentării. Una dintre cauzele fragmentării
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]