4,059 matches
-
să se simtă măcar cât de cât bine. Mereu ne uitam la filmele lui preferate. Îl sunam de multe ori la New York și-mi răspundea robotul. Când luam masa cu familia lui, mă simțeam ca în al șaptelea cerc al infernului, însă mă străduiam din răsputeri să fiu drăguță și veselă, deși atitudinea lor și capacitatea de a se răni unii pe alții mă făceau să par, prin comparație, o elevă de pension. Sunt de-a dreptul furioasă și nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd fiindcă e În paradis, pe a doua pentru că râvnește În purgatoriu penisul pe care nu-l va avea niciodată, iar pe cea de-a treia pentru că e În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar Cecilia e pe pământ. Mă gândeam la ea Înainte de a adormi, urcam dealul să mă duc să iau lapte de la cășărie și, În timp ce partizanii trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și hai...” „Nu ți-e simpatic”, observă Belbo. „Nu, nu pot să-l sufăr, dacă era după mine, sfârșea Într-unul din cercurile Infernului, nici vorbă să fi ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru el Însuși, vezi serviciul pe care i-l face Dante, Îl numește șef de cabinet al Fecioarei. Devine repede sfânt pentru că s-a pus bine pe lângă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron cu tine, ți-e somn, frig, sete, frică și vrei la mama. Ce faci?” „Amor viril, legiunea tebană”, sugeră Belbo. „Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc Într-un oraș și ți-o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i o casă falsă. E o fațadă, o zidărie fără acoperiș, fără nimic În interior. Goală. E numai gura unui coș. Servește la aerisirea și ieșirea aburilor din metroul zonal. Iar când Înțelegi asta, ai impresia că ești În fața gurii infernului, numai dacă ai putea pătrunde Între zidurile acelea, ai avea acces la Parisul subteran. Mi s-a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care maschează poarta porților, stația de plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât de înnebunit ești după ceea ce, de fapt, îți face greață. Talpa-Iadului stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cosită în plin de vârful sabiei. Cei doi bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern, în Limb, în Elizeu, în Iad, în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atmosferă, era cu totul alta povestea. De data asta pilotul muncea mai mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman, înfricoșător. Toată această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice , așa că mai întâi trebuia să fie prelevate eșantioane de atmosferă și de scoarță, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
această paradigmă are în primul rînd marele merit de a reda socialului și subiectivității individuale întreaga lor complexitate, din care nu sînt omise dezinteresul, iubirea, ura sau alte dorințe greu raționalizabile. Din acest punct de vedere, Celălalt este într adevăr infernul, cum pretinde Sartre, dar tot el este și paradisul. Iar o societate decentă este aceea care ajută ca membrii săi să aibă valoare (și nu doar preț) în propriii lor ochi și aceia ai celorlalți. Omul, ca ființă esențial socială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu mă gândesc la ea imediat după ultima secundă a anului trecut și mă gândeam mai departe la ea în timp ce mergeam de-a lungul șoselei Ștefan cel Mare, întunecată, înghețată, luminată stins de lămpile portocalii, ca un adevărat culoar de infern. De la colțul blocului, am cotit pe Aleea Circului. Fulguia, foarte rar, dar pe jos zăpada ajunsese până la genunchi, înotai, pur și simplu, în ea. Boschetele de tuia și brazii de la colțurile aleii abia mai rezistau, cu crengile curbate de zăpadă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar odată ajunși aici, ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
interesat, în schimb ne-am desprins cu greu de marea vitrină unde, în toată monstruozitatea lor, zăceau, cu labele întinse, păianjenii. Ciudat că aceste fețe ale groazei n-au apărut niciodată în tablourile medievale despre ispitirea Sfântului Anton, despre gurile infernului, sau ca întruchipare a diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și copite e ridicol. Și ce nume aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în om adevărat. Din-tr-un anumit punct de vedere - și este singurul punct de vedere care mă interesează - am rămas așa cum eram când Orfeu încă nu venise printre noi, printre lupi, mistreți și traci. - Orfeu? se miră încruntîndu-se Orlando. Orfeu din Infern? - Trebuie să precizez că nu mă refer atât la traci, cât la fiarele sălbatice. Vă aduceți aminte cum le-a îmblînzit Orfeu citindu-le și acompaniindu-se din harfă. Că a civilizat pe traci, nu e atât de important. Mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea rezista, lui, poetului? Vă întreb: ce mistreț a mai putut rămâne el însuși, mistreț în toată firea, ascultîndu-l pe Orfeu? - Dar atunci, îl întrerupse Orlando, întinzînd mâna pe deasupra mesei și apucîndu-l de braț, atunci ce căuta el, Orfeu, în Infern? Adrian nu-și putu ascunde un zâmbet de secretă satisfacție. - Mă așteptam la întrebarea asta, o simțeam de mult apropiindu-se, pregătindu-se să-mi frângă aripile. Pentru că, îngăduiți-mi să fiu sincer, o asemenea întrebare e făcută să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simplu episod, e adevărat, patetic, dar și destul de banal, un episod care, în orice caz, nu poate deveni exemplar pentru noi, cei din ziua de azi. - Mă rog, îl întrerupse din nou Orlando, a fost sau n-a fost în Infern? - Evident c-a fost, dar de ce? Ca să-și salveze soția, pe Euridice. E foarte frumos, e, cum spuneam, patetic, dar este doar o dovadă de dragoste conjugală. Câți din noi n-am face același lucru dacă am avea prestigiile lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
salveze soția, pe Euridice. E foarte frumos, e, cum spuneam, patetic, dar este doar o dovadă de dragoste conjugală. Câți din noi n-am face același lucru dacă am avea prestigiile lui la dispoziție? Dar, recunoașteți, Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă, și încă o ființă mult iubită, pe propria lui soție. Nici măcar n-a coborât pentru o necunoscută sau un ins oarecare, un bătrân, sau un copil, mai ales un copil, căci în primul rând copiii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult iubită, pe propria lui soție. Nici măcar n-a coborât pentru o necunoscută sau un ins oarecare, un bătrân, sau un copil, mai ales un copil, căci în primul rând copiii mor mușcați de șerpi. Dar Cristos a coborât în Infern pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ales un copil, căci în primul rând copiii mor mușcați de șerpi. Dar Cristos a coborât în Infern pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos, n-a izbutit să schimbe oamenii. De ce să mai vorbim, atunci, de Orfeu în Infern? E un simplu episod care nu-mi revelează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos, n-a izbutit să schimbe oamenii. De ce să mai vorbim, atunci, de Orfeu în Infern? E un simplu episod care nu-mi revelează nimic. Și știu și de ce nu-mi revelează nimic: pentru că poetul nu e implicat în acest descensus ad Inferos. În timp ce Orfeu în Tracia, Orfeu printre lupi, urși si mistreți... -Unde vrei să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
caz, este perspectiva unui eu demonizat. Desigur că nu asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui a trecut de porțile infernului devenind și el purtător al acestuia. În esență, demonizarea implică o structură metafizică, ce intră sub incidența și controlul demonului. La rândul său, eul reprezintă resortul-esență, nucleul eidetic al conștiinței. El se manifestă întru amploarea și dinamica propriei independențe. El
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]