2,143 matches
-
vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din blestemele argheziene. Poezia este, aici, mai convingătoare pentru că imaginația este mai inventivă, mai dezlegată de clișee. În negație, imaginarul heliadesc este mai bine legat de viața materiei. Partea „infernală”, „fatală” a existenței este stimulatoare pentru poezia lui. Peisajele adorației sînt mai uscate. Nu-i fără interes să vedem cum se succed aceste accente În discursul unui poem. Luăm, ca exemplu, O noapte pe ruinele TÎrgoviștei unde imaginația este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică și se schimbă pe cît trec din cer: Capete de angeli, de demoni picioare, Aripă cerească una se mai vede, Alta infernală la vale-nnegrește, Monstru la alți capul În abis precede Talpele, lumină În cer mai lucește. Neagră, fumegîndă acum sînt volvoare, Nume, suvenire din ceruri le pier.” Nu este greu de observat că prăbușirea atrage după sine și schimbarea statutului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om, negru (simbolul ghidului obscur!) „sub o stîncă”, Într-un palat unde se află, cum știm deja, o fată „rumenă și albuliță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
află, cum știm deja, o fată „rumenă și albuliță”. Peștera de aici este un spațiu ocrotitor, dar și spațiul unde se ascunde moartea. În fine, În palatul pacinaților, situat tot Într-o peșteră alpină, stă teribila babă și ceata ei infernală... Stînca (peștera) este cel de al doilea capăt al peisajului bolintinean. Marea marca hotarul lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică. Romantismul românesc primește, astfel, prin Bolintineanu două forme noi de relief, două peisaje lirice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
an, dar În plină iarnă (30 decembrie), tot de la Paris, cîteva rînduri despre viața politică și despre viața teatrală, precedate de obișnuitele date despre starea timpului. De la depărtare, Bucureștiul pare (În imaginație) un oraș borealic, o așezare cuprinsă de ghețuri infernale: „Îmi Închipuiesc halul Înfiorător a Bucureștilor sub un metru de zăpadă și sub un număr fabulos de graduri de frig. Ferice țară unde vara-i vară, dar și iarna-i iarnă! Pe aice clima e variabilă, ca și caracterul locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umiditate. Codrul fără viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal peste care stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
caz asemănător de tenacitate. Dublu record: În durată (Conachi nu Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar și picioarele. Vine la urmă și sufletul care se predă. Părțile corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș e totdeauna bărbat: cel care descoperă și impune legea. Muierea e mereu rea. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
împreună cu vameșul Odoleanu, i-a trimis fiul în război, de unde acesta nu s-a mai înapoiat. Acum Broscoiul insistă să fie acceptat coproprietar al prăvăliei. Refuzând, sub cuvânt că băiatul trăiește, văduva ia contact cu toți cei năpăstuiți de omul infernal și, la momentul oportun, împinge pe unul dintre ei, un fel de duh al pustiei, Alimandru, soț al unei „strigoaice”, să-l împuște. Istorisirea curge sobru, într-un climat de existență ardelenească patriarhală, fără pitoresc și, în genere, fără descripție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
în octombrie), trece Loara și încearcă, pînă la Granville, un "vîrtej de galernă"8 pentru a se uni cu englezii. Vîrtejul se termină cu un dezastru la Savenay, la 23 decembrie. Și, în timpul iernii lui 1794, coloane mobile, așa-zise "infernale", devastează țara și seamănă moartea și ruina. Mai mult, numeroase provincii se revoltă împotriva jugului parizian. Totuși, insurecția "federalistă", va fi, și ea, zdrobită. Lyon devine "Comună eliberată", Bordeaux și girondinii săi sînt zdrobiți; la Toulon, Bonaparte este artizanul ocupării
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
s-a angajat în numeroase proiecte dar, ciclic, aflam că le abandona, că ceea ce debuta în entuziasm stagna, se întrerupea...Într-o zi, undeva în grădina Tuileriilor, mi-am permis să-l rog să-mi explice rațiunea acestui periculos ciclu infernal, și el, îndelung mi-a răspuns: La început îmi văd perfect spectacolul, îl pot imagina, ști și povesti dar apoi, încet, încet, descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea primă, că nu ajung la ea și atunci, în loc să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
le-a pus în evidență prin intermediul unei excelente suite de imagini scenice. Sala, în concepția regizorului, este un posibil interlocutor, un participant nemijlocit la experiența grupului de recruți. Scena fără cortină, sala înconjurată de practicabile pe care țintele bocancilor execută infernala partitură a instrucției armate, zgomotul mântuirii armelor sunt numai câteva semne ce particularizează experiența. Stimulul urmează calea adevărată de la senzație la imagine. [...] Pentru prima dată, am văzut un grup de teatru, o echipă capabilă să funcționeze ca un fin și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la stânga, erau așezate deasupra câteorva rânduri de scaune, platforme din planșe de scândură legate între ele printr-o punte transversală, îngustă, o punte periculoasă, pe marginea "prăpastiei", deasupra fosei, de unde din când în când izbucneau lumini ce sugerau reflexe vulcanice, infernale. În fața acestui eșafodaj, zece stâlpi marcau cele nouă travee verticale, de câte un metru lățime, care ritmau deschiderea acestei construcții și parcurgeau întreaga înălțime a schelei de treisprezece metri, de la bază până la nivelul superior. De la acest al treilea nivel, actorii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el face un spectacol politic în care se simt rezonanțe din cronica evenimentelor internaționale, din cronica faptului divers de mahala, din cronica conflagrațiilor teutone, din culisele circului și vieții cazone. Spectacolul lui Alexa Visarion calcă totul în picioare în ritm infernal de dans și marș forțat. O lume ca aceasta nu merită să supraviețuiască, spune spectacolul. Și ea se scufundă într-adevăr, ca o corabie a nebunilor. (Adrian Dohotaru) Adrian Vișan Tamburul major și Florin Zamfirescu Woyzeck ...E un spectacol masiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poate avea o manifestare de reacție în lanț, de contagiune. Astfel, comportamentele violente pot genera sau stimula comportamentele violente la cei din jur, la victime sau martori aparent neimplicați direct. Astfel, victima devine la rândul său agresor în acest „ciclu infernal al provocării-reprimării”(Poussin, 1994). în momentul manifestării comportamentelor violente, ținta violenței poate fi deplasată dinspre victima direct vizată, spre alți factori neutri, din ambient sau spre agresor însuși. Acest tip de deplasare poate avea loc datorită unor interdicții sociale care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
atenția poporului prin manevre zgomotoase, și prin paradă de fals patriotism; astfel aceștia fac ca un război de agresiune să pară în ochii conaționalilor un război de legitimă apărare. O altă explicație se referă la aventurismul lui Napoleon, la mișcarea infernală pe care el a de-clanșat-o antrenînd victimele Franței într-un război de distrugere totală. Mecanismul războinic nu tinde în mod deliberat să însuflețească ardoarea națională a poporului. Însă poate fi luat drept expedient miraculos. Războiul este "funcțional". El oferă mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în zdrențe” (Artiști). Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
provocat moartea celor doi). Drept urmare, în ziua de 13 septembrie, batalionul disciplinar al celebrului regiment 32 din Budapesta, sub conducerea locotenentului Bedő Zsolt, s-a deplasat la Ip (Ipp). Bedő primise ordin de deplasare într-un sat, unde o mașină infernală, ascunsă într-un coș plin cu mere, a ucis trei (!) militari. În teritoriu (Marca- Márkaszék, Cosniciu de jos-Alsó Kaznacs, Cosniciu de sus - Felsőkaznacs, Lesmir-Lecsmér, Porț-Porc, Camar- Kémer) se desfășurau deja operațiunile de cercetare, soldate nu rareori cu morți. În rapoarte
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]