4,971 matches
-
efectuate la nivelul cavității [57]. Incizia masivului de pahipleură parietală poate alterna cu toaleta cavității de empiem pe măsură ce evacuarea detritusurilor progresează. Incizia pahipleurei parietale permite o toaletă mai bună a cavității și invers. Ulterior se trece la toaleta manuală și instrumentală a pungii de empiem cu eliminarea magmei cazeoase, a reosificatelor și a plăcilor calcare. Se obturează orificiile fistulelor bronșice cu tamponașe de tifon înmuiate în cloramină sol. 3 ‰ și stoarse (chiar și cu intubația selectivă instalată și eficientă), pentru a
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
rândul intelectualilor era, aproape explicit, aceea de a susține partidul, de a deveni membru pentru a-l putea schimba din interior. Evoluția partidului comunist român oferă o dovadă incontestabilă a manierei în care, prin ritualizarea și prin pierderea caracterului ei instrumental o ideologie totalitară se transformă în practică administrativă a unei națiuni unificate 57. Cu timpul, monopolul totalitar român s-a schimbat într-atât încât a devenit de nerecunoscut în ochii primilor săi gestionari. Într-un mod curios supraviețuitorii primei generații
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de stânga 7. Trebuie să distingem clivajele structurale de clivajele imaginate. Clivajele structurale prin definiție, rezultă din procesul de transformare profundă a societăților; dacă ne referim la Rokkan, este vorba de procesul de modernizare 8. Clivajele imaginate au o valoare instrumentală și natura lor este ideologică. Este o reprezentare a conflictului politic ca structurant al întregii societăți, inlocuirea judecății axiologice printr-o antologie. Pornind de la un fapt observabil asupra căruia analiștii sunt de acord tranziția de la comunism democrație opune în mod
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
263- 283. Plurisemnul este "reflexiv din punct de vedere semantic în sensul că el este o parte componentă a înțelesului său. Cu alte cuvinte, plurisemnul, simbolul poetic, nu este numai utilizat, ci și apreciat; valoarea lui nu este în întregime instrumentală, ci și, în mare măsură, estetică, intrinsecă". 4. Vezi E. G. Boring, Sensation and Perception in the History of Experimental Psychology, New York, 1942; June Downey, Creative Imagination: Studies in the Psychology of Literature, New York, 1929 ; Jean-Paul Sartre, IS Imagination, Paris, 1936
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
utilizare cerute. 2. Considerații teoretice O caracterizare completă a unui material metalic nu este posibilă fără cunoașterea compoziției acestuia, inclusiv a concentrației diferitelor elemente de aliere sau impurități care se găsesc în acesta, în acest scop folosindu-se procedeele analitice instrumentale. Față de alte metode aceste procedee au avantajul rapidității obținerii rezultatelor, completa automatizare și cuplare la calculatorul electronic (cu folosirea de soft-uri dedicate). Procedeele analitice instrumentale pot fi calitative (de compoziție) prin care se pune în evidență natura componentelor din
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93479]
-
sau impurități care se găsesc în acesta, în acest scop folosindu-se procedeele analitice instrumentale. Față de alte metode aceste procedee au avantajul rapidității obținerii rezultatelor, completa automatizare și cuplare la calculatorul electronic (cu folosirea de soft-uri dedicate). Procedeele analitice instrumentale pot fi calitative (de compoziție) prin care se pune în evidență natura componentelor din material, sau cantitative (de concentrație) prin care se stabilește concentrația componentelor respective. Dintre metodele de analiză instrumentală cel mai mult este folosită spectroscopia. Aceasta se ocupă
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93479]
-
electronic (cu folosirea de soft-uri dedicate). Procedeele analitice instrumentale pot fi calitative (de compoziție) prin care se pune în evidență natura componentelor din material, sau cantitative (de concentrație) prin care se stabilește concentrația componentelor respective. Dintre metodele de analiză instrumentală cel mai mult este folosită spectroscopia. Aceasta se ocupă cu studiul spectrelor -distribuții bine definite a frecvenței liniilor spectrale în funcție de lungimea de undă. Spectrul este caracterizat atât prin totalitatea valorilor frecvențelor liniilor (sau benzilor) spectrale cât și prin distribuția intensităților
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93479]
-
au, de cele mai multe ori, și alte utilizări. Este cunoscută, în acest sens, utilizarea pe scară largă a acuzativului cu diverse valori, în limbile romanice, unde acuzativul a preluat și valorile ablativului latinesc. În paralel, ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv și nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu ergativul, pe când nominativul este de obicei 19 nemarcat în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile care au construcție ergativă există un caz specializat pentru marcarea agentului, important fiind faptul că agentul este întotdeauna marcat într-un anumit fel. Exemplul pe care îl dă autoarea privește limba avar, în care agentul ar sta în cazul instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dă autoarea privește limba avar, în care agentul ar sta în cazul instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sta în cazul instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte. Autoarea condamnă interpretarea construcției ergative ca un tip de pasiv, argumentul cel mai important fiind lipsa opoziției activ/pasiv. Exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sistem cazual complex, cazul instrumental-ergativ exprimă reciprocitatea (Hjelmslev 1972 [1935]: 154), deci, în același timp, o apropiere și o depărtare și, în plus, o stare de echilibru sau de stabilitate, numită repaus. Aceste nuanțe se manifestă mai ales în folosirea instrumentală, raportul dintre instrument și acțiune sau dintre instrument și cel care face acțiunea fiind complex. În ipostaza ergativă, în care predominantă este funcția de subiect (termen eminamente regent), avem a face cu un casus trasitivus, care insistă pe depărtare. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cel care face acțiunea fiind complex. În ipostaza ergativă, în care predominantă este funcția de subiect (termen eminamente regent), avem a face cu un casus trasitivus, care insistă pe depărtare. Această valoare apare, de altfel, și în multe dintre folosirile instrumentale ale cazului. În utilizările obișnuite, cazul instrumental-ergativ redă foarte clar ideea de exterioritate: cele două obiecte rămân exterioare unul altuia. Hjelmslev (1972 [1935]: 140) dă un singur exemplu de exprimare a instrumental-ergativului, a cărui marcă este -i, în limba tabassaran
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
zece; cazuri locale, în număr de zece; cazuri secundare, în număr de trei, exprimate prin formanți care se pot adăuga la forme cazuale deja existente. Hjelmslev nu vorbește despre un caz ergativ în limba lak, preluând de la Dirr denumirea de instrumental (numit cauzativ la Schiefner 61), dar descrierea instrumentalului din lak, comparată cu descrierea instrumental-ergativului din tabassaran, arată că e vorba despre același caz. Instrumentalul redă nu numai instrumentul acțiunii, ci și cauza inițială a acțiunii, motivul sau agentul: calba mazra-inu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
secundare, în număr de trei, exprimate prin formanți care se pot adăuga la forme cazuale deja existente. Hjelmslev nu vorbește despre un caz ergativ în limba lak, preluând de la Dirr denumirea de instrumental (numit cauzativ la Schiefner 61), dar descrierea instrumentalului din lak, comparată cu descrierea instrumental-ergativului din tabassaran, arată că e vorba despre același caz. Instrumentalul redă nu numai instrumentul acțiunii, ci și cauza inițială a acțiunii, motivul sau agentul: calba mazra-inu iuš undi 'din cauza limbajului său, el a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
existente. Hjelmslev nu vorbește despre un caz ergativ în limba lak, preluând de la Dirr denumirea de instrumental (numit cauzativ la Schiefner 61), dar descrierea instrumentalului din lak, comparată cu descrierea instrumental-ergativului din tabassaran, arată că e vorba despre același caz. Instrumentalul redă nu numai instrumentul acțiunii, ci și cauza inițială a acțiunii, motivul sau agentul: calba mazra-inu iuš undi 'din cauza limbajului său, el a fost mutilat'; us u-inu q'unXundi 'prin fratele său, datorită fratelui său, el a crescut'. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din cauza limbajului său, el a fost mutilat'; us u-inu q'unXundi 'prin fratele său, datorită fratelui său, el a crescut'. Prin urmare, acest caz redă clar depărtarea. (b) Locul ergativului în sistemul cazual bidimensional În limba avar, cazul ergativ (numit instrumental la Dirr și Schiefner) este asemănător cu instrumental-ergativul din tabassaran. În avar, ergativul are valoarea obișnuită a acestui caz din limbile caucaziene: este cazul care exprimă agentul acțiunii, subiectul verbelor tranzitive: 'vacas bos'ila ču 'fratele va cumpăra un cal
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene, dar, spre deosebire de multe dintre aceste limbi, ergativul intră în opoziție cu un instrumental autentic, ceea ce determină pierderea valorii de depărtare și de reciprocitate din sfera ergativului și posibilitatea sa de a exprima valori mai abstracte. 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson Studiul lui Anderson are drept punct de pornire distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeași marcă flexionară sau aceeași adpoziție ca instrumentul; ● limbile ergative tind să nu aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepție: georgiana). Prin urmare − arată Comrie (1973: 251−252
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relația structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziția de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar numele antipasiv este un afix care satisface cerințele morfologice pentru a se încorpora în verb. Principiile de realizare a cazurilor fac ca obiectul antipasivului să apară în instrumental în eschimosă și în dativ în warlpiri. Cele două limbi diferă în privința tranzitivității de suprafață: în eschimosă, propozițiile antipasive sunt intranzitive, subiectul antipasivului fiind în nominativ (opacă), iar în warlpiri sunt tranzitive, subiectul antipasiv fiind în ergativ (transparentă). Între cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar obiectul, un alt caz decât absolutivul; verbul primește mărci morfologice specifice antipasivului. Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în ergativ în poziția de absolutiv; marginalizarea pacientului în absolutiv în poziția de oblic (dativ, locativ, instrumental), precum și funcțiile acestuia: crearea de pivoți, detranzitivizarea semantică și sintactică. Observații convergente formulează Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244), care arată că antipasivul este motivat sintactic: acesta coboară obiectul direct inițial la un statut mai jos, asigurând o coreferință mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se desfășoară procesul. Din punct de vedere semantico-discursiv, aplicativul semnalează prezența unui complement important, o persoană care constituie destinatarul sau beneficiarul acțiunii sau direcția deplasării (valori prototipice). În limbile bantu, forma aplicativă a verbului marchează și adăugarea complementelor cu valoare instrumentală. În ceea ce privește raportul dintre aplicativ și cauzativ, Creissels (2004a) subliniază că acestea au în comun validarea prezenței unui termen sintactic nuclear care nu poate figura ca termen nuclear al construcției de bază a verbului, dar rolul semantic al complementului adăugat este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică a limbilor ergative este un bun criteriu de separare a acestora: (a) ergativul provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea unui instrumental oblic sau a unui agent ca ergativ. Manning (1996: 21) arată că multe limbi în care ergativitatea are ca sursă nominalizarea sunt ergative sintactic. Ideea că propozițiile din eschimosă sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911)83 și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]