30,710 matches
-
ramură să nu-i tragă înapoi, ca într-un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape necunoscută Micronezie se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură insula, Guam, si asta abia în ultimul moment. El a botezat-o „Insula Hoților“, fiindcă era plină de bandiți și pirați, iar mai tarziu atât Álvaro de Meldana, cât și văduva lui, Isabel Barreto, precum și Pedro Fernández de Quirós, au navigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură insula, Guam, si asta abia în ultimul moment. El a botezat-o „Insula Hoților“, fiindcă era plină de bandiți și pirați, iar mai tarziu atât Álvaro de Meldana, cât și văduva lui, Isabel Barreto, precum și Pedro Fernández de Quirós, au navigat și ei prin această regiune fără să zărească vreo urma de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai tarziu atât Álvaro de Meldana, cât și văduva lui, Isabel Barreto, precum și Pedro Fernández de Quirós, au navigat și ei prin această regiune fără să zărească vreo urma de pământ, care parcă devenea invizibil. Arhipelagurile Carolinelor, Marianelor sau ale insulelor Marshall nu sunt de fapt decât niște grupări de atoli sau de crește vulcanice, care abia se ridică puțin deasupra apelor mării, deseori atât de depărtate unele de altele, încât nici nu este foarte clar de ce au ajuns să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca să vă fie foarte clar care sunt limitele mele, căci tot ce voi face începând de astăzi nu se va baza decât pe intuiție. Era evident că atât pentru Tapú Tetuanúi, cât și pentru restul celor prezenți intuiția Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora era lucrul cel mai de preț pe care îl aveau, din momentul când traversaseră strâmtoarea Teavanuí, astfel ca pe nimeni nu-l surprinse când Roonuí-Roonuí răspunse cu un calm absolut: — Ne-ai adus până aici și nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare între scânduri, n-o să te mai poată scoate nimeni de acolo, așacă cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să pescuiești și să încerci să-ți amintești cât mai multe despre Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Nu prea am ce să-mi amintesc, pentru că știu destul de puține lucruri despre el, răspunse acesta cu sinceritate. Dar o să fac tot ce-mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un om sfârșit, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un om sfârșit, pe care lăcomia excesivă îl făcuse să-și piardă prodigioasele facultăți care îl transformaseră, cu mulți ani în urmă, în Omul-Memorie cel mai respectat din insule, pe care veneau să-l consulte oameni din Rairatea sau chiar din îndepărtatul Tahiti, cu privire la istoria strămoșilor lor comuni, la acțiuni războinice sau la arbori genealogici. Memoria lui extraordinară îl ajutase să devină, totodată, unul dintre cei mai de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a-i afecta atât corpul, cât și mintea, iar răspunsurile lui, tot mai ezitante, începeau să-și piardă credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu pas nesigur întregul perimetru al insulei, părea să-i fi grăbit decăderea, transformându-l dintr-un ajutor de mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
A fost foarte frumoasă și a trebuit sa invat o mulțime de nume noi. —Ferice de tine care-ai văzut-o!... răspunse Miti Matái. Eu n-am fost de față, pentru că tatăl meu, care în vremea aceea era Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, a primit sarcina să se-ndrepte către sud, spre arhipelagul Tubuai, al cărui rege era văr de-al doilea cu Pamáu. Făcu o scurtă pauză, căci dorea că ascultătorii lui să nu scape nici un amănunt al povestirii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exact în clipa când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că găsisem, în sfârșit, un loc în care să ne adăpostim și să găsim ceva de mâncare. Rămase tăcut, ca și cum și lui i-ar fi fost greu să creadă că toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rece, încât se solidificase. Cum e posibil?... se văzu nevoit să întrebe Vetéa Pitó. Am mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că tot ce ne-ai povestit este adevărat, însă nu reușesc să mă obișnuiesc cu gândul... Continuă, te rog! —Bine, răspunse. Această descoperire a fost o lovitură grea pentru noi și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi dormit. Această chiar că depășea puterea de înțelegere a unor oameni obișnuiți că, în căldură tropicală a insulei Bora Bora, cadavrele să înceapă să se descompună după numai câteva ore, de aceea se lasă o tăcere care dădea de înțeles că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă oceanelor să se reverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, am ajunge la marginea cealaltă a lumii? — Îmi imaginez că ar fi posibil. Ridică din umeri, dorind să arate că toate acestea nu erau decât presupuneri. E clar că lumea trebuie să se termine undeva și probabil că acela este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mi-au ajuns opt luni ca să mă întorc de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana, decât de marginea apuseana. Dar Bora Bora este buricul lumii, protesta Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la concluzia că adevăratul centru al lumii trebuie să se găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se deosebește cu nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor de piatră? —Exact. Vechii ei locuitori o numeau Te Henúa, care în dialectul lor înseamnă chiar Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Buricul Lumii, sau Mate Ki te Randi, care înseamnă Ochii care Privesc Cerul, deoarece craterele vulcanilor ei seamănă cu niste ochi care privesc mereu stelele, insă numele ei adevărat este Rapa-Nui1, sau Marea Râpă, deoarece seamănă foarte mult cu o insulă mai mică, numită Râpă, din arhipelagul Tubuai, de unde se pare că au venit primii ei locuitori. —Și cum sunt? — La fel ca noi, doar că trăiesc cu teamă constantă a invaziilor dușmane, si de aceea au ridicat statui uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]