3,937 matches
-
tocmai am discutat) cuprinde anumite trăsături care țin de cultural (Blanchet, 2000). În ansamblu, „identitatea socială nu este simpla reflectare sau juxtapunerea În conștiința individului a apartenențelor și rolurilor sale: ea este o totalitate dinamică, În cadrul căreia aceste elemente diferite interacționează, fiind complementare sau conflictuale” (Lipiansky, 1998b, pp. 144-145). Sentimentele de apartenență și relațiile interculturale Caracteristicile sentimentului de apartenență fac posibile relațiile interculturale și sunt confirmate de existența acestor relații, precum și de procesele care se observă În cadrul lor. Într-adevăr, faptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lansa o nouă Barbie sub formă de mp3 player. Într-o lume a iPod-urilor, fetițelor le va fi oferit un dispozitiv cu stil, sub forma unui model Ămai puțin anorexic) de păpușă Barbie. Conectat la calculator, mp3 player-ul interacționează cu site-ul Barbie.com, pentru a dezvălui zone secrete ale acestuia, pagini întregi de jocuri, chaturi nemoderate și noi magazine de haine sau accesorii - un model mult mai profitabil și mai sigur decât a-i îndemna pe copii să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
posibil apropiată de relatarea în întregime cu cuvintele informatorului-povestitor. Așadar, povestirea vieții este în mare măsură o abordare interdisciplinară folosită pentru înțelegerea nu numai a unei singure vieții de-a lungul timpului, ci și a modului în care viețile individuale interacționează cu societatea. Pot exista numeroase motive pentru studierea vieților indivizilor, toate putând beneficia de pe urma abordării povestirii vieții. Interesul meu față de abordarea povestirii vieții a debutat acum 30 ani cu un studiu de folclor, când am realizat un interviu cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
intervievezi depinde în primul rând de scopul cercetării în care folosim povestirea vieții. Un obiectiv de cercetare restrictiv ne poate limita considerabil opțiunile. În general, când vrem să aflăm cum au trăit indivizii de-a lungul timpului sau cum au interacționat cu ceilalți, cei mai buni candidați pentru interviu pot fi acei oameni cu care interacționăm zilnic. Poate fi un prieten sau cineva cu care v-ați întâlnit din întâmplare sau cineva vă povestește despre o persoană interesantă pe care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de cercetare restrictiv ne poate limita considerabil opțiunile. În general, când vrem să aflăm cum au trăit indivizii de-a lungul timpului sau cum au interacționat cu ceilalți, cei mai buni candidați pentru interviu pot fi acei oameni cu care interacționăm zilnic. Poate fi un prieten sau cineva cu care v-ați întâlnit din întâmplare sau cineva vă povestește despre o persoană interesantă pe care a întâlnit-o. Important este să vă focalizați pe cineva care vă intrigă, vă inspiră, vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
personalizată a miturilor poate fi o importantă variantă specializată a povestirii vieții. În astfel de situații cercetătorul încearcă să stabilească ori să înțeleagă modul cum a evoluat sentimentul de sine în timp, probabil ca rezultat al experiențelor tranziționale cheie, cum interacționează schimbarea și continuitatea în viața unei persoane și cum se definește sinele în relație cu colectivitatea. Procesul de creare personalizată a miturilor este explicat într-o altă lucrarea a mea, The Gift of Stories, capitolele 3, 5 și 6 (Atkinson
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
individuală ne-ar putea ajuta să înțelegem procesele sociale generale sau de dezvoltare. O anumită poveste a vieții este cea mai bună ilustrare pentru studierea relației dintre o acțiune particulară (din cadrul acestei povești a vieții) și lumea cu care naratorul interacționează și pe care o împarte cu alții. O poveste a vieții ne poate expune modurile în care cultura a format și influențat acea viață, oferindu-ne o imagine nu numai despre individul respectiv, ci și despre alții (Chase, 1995). Elementul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
o descendență, perfectul simplu inversînd fluența timpului universal, în vreme ce imperfectul o confirmă. Această diferență de perspectivă asupra timpului implicat și raportarea subiectului sintactic la fluența lui este cea care produce diferitele efecte de sens ale celor două forme. Aspectul gramatical interacționează în mod obișnuit cu aspectul lexical, care ține de însuși statutul semantic al verbului în sistemul lexical, deoarece timpul implicat de un proces, inerent evenimentului pe care îl reprezintă construcția verbală, este adesea modificat de actanți și de circumstanțele frazei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i recurge la rezolvarea problemelor ce reies din situațiile reale, pe parcursul interacțiunilor autentice. Indicii de contextualizare constituie, în acest cadru, un joc al formelor multiple de natură lingvistică, emise treptat de actanții care interacționează încă de la începutul schimbului. Aceștia trimit mai ales la presupoziții necesare înțelegerii mutuale, stabilind astfel cadrul contextual al discuției. Contextualizarea face astfel apel la noțiunea dinamică a reconstrucției permanente a sensului în cadrul activității interacționale și depășește, din acest punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în relație cu un dialog extern, în vreme ce trăsătura "dialogic" relevă un dialog intern în cadrul unui enunț aparținînd unei singure luări de cuvînt, atunci cînd un locutor face să interacționeze, mai mult sau mai puțin explicit, doi (sau mai mulți) enunțători distincți, dar care se suprapun. Despre un principiu dialogic vorbește și M. Bahtin, pentru care toate formele comunicării verbale se caracterizează printr-o dialogizare interioară, presupunînd prezența unui destinatar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterizate prin distanțele care separă pe interlocutori și sînt preferate potrivit tipului de interacțiune urmărit. Există însă diferențe de la o cultură la alta în ceea ce privește normele proxemice uzuale, dar, și în interiorul aceleiași culturi, se constată variații legate de statutul celor care interacționează, de structura lor psihologică și de activitatea pe care o desfășoară. Astfel de corelații sînt puse în evidență prin comportamentul discursiv al persoanelor prezente și prin distanța care le separă. De exemplu, două persoane aflate în situația de proximitate vor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la autorii cărților biblice, fiind promovată mai ales în perioade de restriște, când oamenii își pierd încrederea în rațiune ca modalitate de a găsi un sens în istorie. Pentru istoricii lui Israel, scena istoriei este locul unde omul și Dumnezeu interacționează în mod creativ pentru a face și reface adevărul 12. Citându-l pe istoricul italian Arnaldo Momigliano, Dean arată că grecii erau interesați de istorie, dar nu făceau din ea baza vieții lor, în timp ce, pentru evrei, istoria și religia erau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cerințe o au și la impactul pe care îl produc asupra corpurilor. În Enciclopedia Britannica, mișcarea este definită ca fiind o colaborare complexă și complicată între fibre nervoase și fibre musculare, care, împreună, produc mijloacele prin care un organism poate interacționa cu mediul înconjurător... Întrebările principale pe care mi le-am pus au fost: ce fel de prezență este posibilă în acest spațiu? Ce fel de mișcare? Ce fel de poziționare? Și ce fel de dans? Am revenit mereu la prezență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
începutul lui G1, dar devine mai înalt fosforilată, în G1 târziu, S, G2 și M. Forma subfosforilată a lui RB este recunoscută în mod specific de proteinele oncogene ale oncovirusurilor ADN, cum ar fi antigena T de SV40, care nu interacționează cu formele hiperfosforilate ale Rb. Aceasta sugerează că RB subfosforilată reprezintă forma activă a moleculei care acționează pentru a supresa proliferarea celulară în G1. Se afirmă că fosforilarea ar anula funcția supresoare a creșterii tumorale pe care o are RB
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
citoplasmă sub direcția protooncogenelor nucleare. Astfel, produsul genei sis este îndeaproape înrudit cu un factor de creștere care fusese mai înainte identificat și denumit PDGF - factor de creștere derivat din plachete (Bishop, 1982). Pentru ca un factor de creștere să poată interacționa cu o celulă, este nevoie de intervenția receptorilor din membrana celulară la care el să se poată lega. Mai mulți produși proteinici ai oncogenelor, precum ErbA, ErbB, Fms, Kit etc. reprezintă asemenea receptori de factori de creștere, aflați în membrana
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se asociază cu trecerea proteinei RAS în forma sa inactivă. Durata de acțiune a formei active a proteinei RAS, ca GTP-ază, este foarte scurtă, fiind condiționată de interacțiunea sa cu alte proteine care stimulează hidroliza GTP. Alte proteine cu care interacționează proteina RAS sunt cele care inhibă disocierea GTP de proteina RAS, consecința fiind prelungirea duratei de existență a formei active a acesteia. Proteina RAS manifestă o activitate redusă intrinsecă de GTP-ază, asigurându-și propria sa inactivare în urma conversiei prin hidroliză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de schimbare a nucleotidului cu guanină. Acesta se asociază cu tirozinkinazele receptoare, prin molecule adaptoare care conțin domenii SH2 și SH3. Asocierea activează proteina RAS în aval de tirozinkinaze, în numeroase sisteme biologice (mamifere, Drosophila, Caenorhabditis elegans). Complexul activat RAS-GTP interacționează cu proteinele efectoare pentru a transmite mai departe semnalul mitogen, inițiat de legarea factorului de creștere. RAF-protein-serin/treoninkinaza pare a fi ținta critică a lui RAS. Proteinele oncogene RAF sunt capabile să inducă proliferarea celulară, chiar și atunci când funcția RAS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cercetări recente arată că RAF este efectorul direct al lui RAS și că funcția esențială a lui RAS este de a cupla RAF protein-serin/treoninkinaza la stimularea prin factorul de creștere al proteintirozinkinazelor receptoare. Nu este exclus ca RAS să interacționeze și cu alți efectori, inclusiv GAP sau NF1. Legarea factorului de creștere activează tirozinkinazele receptoare, conducând la activarea RAS, RAF și MAP-kinazei. Fosforilarea activează apoi factorii de transcriere, conducând la inducția tranzientă a lui c-fos și c-jun, precum și a altor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dintre receptorii steroidici și produsul oncogenei erb A. De atunci au fost identificate peste 20 protooncogene care codifică pentru TF cu rol în reglarea transcrierii genelor. Produșii genelor a căror transcriere este reglată de factorii de transcriere codificați de protooncogene, interacționează în desfășurarea MODIFICĂRILOR EPIGENETICE ce stau la baza CITODIFERENȚIERII CELULELOR NORMALE. Modificarea acestor interacțiuni în condițiile în care protooncogena devine oncogenă celulară, deturnează celula de la cursul normal al citodiferențierii sau de la starea normală a citodiferențierii, spre o evoluție malignă. Factorul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
drojdie, desemnat GCN4, de unde s-a dedus că JUN ar putea funcționa ca analog al lui GCN4, în calitate de activator al transcrierii în celulele mamiferelor. În anul 1987 a fost identificat factorul de transcriere din celulele umane, desemnat AP-1 și care interacționează cu secvențe ADN de la nivelul regiunilor reglatoare ale diferitelor gene. Situsul consens de legare la ADN pentru AP-1, în regiunile reglatoare ale genelor sale țintă, este palindromul TGA (C/G) TCA, întâlnit și în situsul de legare la ADN din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prezența liganzilor. Până în prezent, nu s-a identificat un ligand specific pentru domeniul extracelular al HER-2. EGF , TGF-α participă la formarea heterodimerilor HER-2 /EGFR, iar neuregulina este ligand pentru heterodimerii HER-2/HER-3 și HER-2/HER-4. Nici un factor de creștere nu interacționează cu homodimerii HER-2 (Klapper și colab., 1999). În anul 1992, s-a identificat heregulina (HRG) ca un ligand candidat pentru HER-2. HRG este o proteina de 45 kDa similară altor membrii ai familiei liganzilor EGF. Ea exista în multiple izoforme
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
HER-2. HRG se leagă specific la moleculele de HER-3 sau HER-4, dar cu o afinitate relativ scăzută. Căile de semnalizare HER-2 implică molecule care conțin domenii SH2 (src homology 2), SH3 (src homology 3) și PTB (phosphotyrosyne binding domain) ce interacționează cu receptorii HER. Dimerizarea receptorilor determină inducerea activității kinazice ce constă în fosforilarea resturilor de tirozină din capătul C-terminal al receptorului, situsurile de fosforilare Y1248 sau Y877 (Bose și colab., 2006). Heterodimerii ce conțin HER-2 activează două căi de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
faza S ea apare și în citoplasmă. Proteina P53 este esențială pentru celula eucariotă, deoarece asigură controlul ciclului celular și integritatea genomului. Ea se leagă la anumite secvențe ale ADN celular și reglează expresia diferitelor gene reglatoare ale creșterii celulare, interacționând cu alte proteine ca răspuns la inducerea de leziuni în ADN, activând mecanismul apoptozei, atunci când mecanismele reparării leziunilor din ADN nu sunt eficiente. Funcția specifică a proteinei P53 este controlul intrării celulei în faza S a ciclului celular. În aproape
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
S-a constatat că din liniile celulare retinoblastomice lipsesc receptorii pentru TGFβ1. De asemenea, s-a stabilit că proteina RB1 - produs al genei rb1 - funcționează și ca reglator al transcrierii, deși nu se leagă la secvențe țintă ADN. Proteina RB interacționează cu alți factori de transcriere, în special cu membrii familiei E2F, care reglează transcrierea unui număr de gene celulare implicate în proliferarea celulară și sinteza ADN, incluzând protooncogenele myc și myb și genele care codifică pentru dihidrofolat reductază, timidin-kinază și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare ce se leagă la ADN sau domenii care pot interacționa cu proteine care, la rândul lor, se leagă la ADN. În leucemia promielocitică acută (APL), apare o genă de fuziune, în urma translocației t(15;17)(q21-q11-22). Punctele de rupere în translocație au apărut în cadrul genei rara și în cadrul genei pml
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]