6,119 matches
-
articulațiilor picioarelor și, mai ales, a articulației genunchiului. Unele micromâncărimi ale genunchiului trimit la teama noastră că nu suntem la înălțime, dar una dintre ele, mai mult decât celelalte, este limpede semnul dorinței fizice. În această situație, Syna își dorește interlocutorul. Și totuși, dorința ei de a intra într-un contact mai intim este impregnată de temeri: „O să fiu la înălțime?”, „Mi se permite să merg mai departe?” În spatele acestei micromâncărimi se ascunde teama că nu i se permite cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care, în fața lui, se controlează și nu este întotdeauna hotărâtă să meargă mai departe în interacțiune, chiar dacă trupul ei o dorește. Cei mai seducători dintre oameni, care se deosebesc de seducătorii conștienți, creează fără nici un gând ascuns legături strânse cu interlocutorii. Nu doresc altceva decât să alimenteze interacțiunea. Ei sunt dovada flagrantă că raportul de seducție este într-adevăr un proces, cu acceptări, cu etape, cu deschideri succesive, dar și cu renunțări. CONCLUZIE Procesele prin care se efectuează seducția sunt subliminale
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care îl produce asupra celuilalt atunci când farmecul lui acționează. Și aceasta este, negreșit, una dintre principalele chei ale seducției: cei mai seducători oameni sunt capabili, intuitiv, să judece foarte rapid efectul pe care vorbele sau imaginea lor îl produc asupra interlocutorului. Astfel, ei niciodată nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor vizual” le permite să descifreze inconștient starea de spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
rapid efectul pe care vorbele sau imaginea lor îl produc asupra interlocutorului. Astfel, ei niciodată nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor vizual” le permite să descifreze inconștient starea de spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume. Sunt capabili să seducă fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor seducătoare: nu folosesc un discurs pregătit dinainte, ci se străduiesc să descopere cum sunt în realitate interlocutorii lor. Pot să fie sau să nu fie empatici, dar ceea ce contează cu adevărat și ce arată ei cu adevărat, este că sunt prezenți! Au încredere în intuiția lor, și intuiția le spune întotdeauna să nu se mulțumească să asculte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
acestor desene. Vezi: Ada Abraham, Le dessin d’une personne: Le test de Machover, prefață de Juliette Favez-Boutonier, prima ed., Delachaux et Niestlé, Neuchâtel, 1963. (Coll. Actualités pédagogiques et psychologiques.) Când suntem la o distanță de peste 2,50 m de interlocutor, nu mai este importantă poziția axei capului celuilalt, ci poziția lui globală în spațiu. Axa capului nostru variază în funcție de amplasarea globală a interlocutorului din fața noastră, mai la dreapta sau mai la stânga. Vezi: Edward Hall, Handbook for Proxemic Research, American Anthropological
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Neuchâtel, 1963. (Coll. Actualités pédagogiques et psychologiques.) Când suntem la o distanță de peste 2,50 m de interlocutor, nu mai este importantă poziția axei capului celuilalt, ci poziția lui globală în spațiu. Axa capului nostru variază în funcție de amplasarea globală a interlocutorului din fața noastră, mai la dreapta sau mai la stânga. Vezi: Edward Hall, Handbook for Proxemic Research, American Anthropological Association, Washington D.C., 1974. * His Holiness the 14th Dalaï Lama, Mystic Fire Video, New York, 1999 (Coll. Ethics For New Millenium) Vezi: Albert Mehrabian
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se mărginește să constate că a devenit un fel de anexă a institutului medico-legal (vezi scena în care găsește cadavrul lui Lavery ori pe cel al lui Mildred). Înțelepțit de vârstă sau doar obosit, Marlowe se ferește să-și contrazică interlocutorii, interesat să scurteze drumul anchetei. Un straniu pacifism îl animă, de la un capăt la altul al celor trei zile de anchetă - mai puțin episodul în care nu se poate abține să nu-i riposteze polițistului care-l forțase să bea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? (I. Creangă) sau „Să fie și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin mimică și gesturi: „- Ei, da! și Costică... - ? - Costică Arion...” (I.L. Caragiale). - după titlurile constituite din propoziții interogative directe: Ce-i de făcut? (N. Cernîșevski). Nu se utilizează semnul Întrebării după propoziții interogative indirecte, inclusiv atunci când acestea se constituie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
liber este acela care știe să refuze o invitație la cină fără a recurge la vreun pretext” (în André și Légeron, 1995). Firește că, pentru analiza acestui tip de comportament, trebuie să ținem seama și de gradul de familiaritate cu interlocutorul: într-un fel ne exteriorizăm sentimentele în prezența unui necunoscut și în alt fel când ne aflăm în fața unui prieten intim. În exprimarea sentimentelor intră nu numai componente verbale (cuvintele utilizate), dar și elemente nonverbale, care au o mare importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în fața unui prieten intim. În exprimarea sentimentelor intră nu numai componente verbale (cuvintele utilizate), dar și elemente nonverbale, care au o mare importanță, deși sunt mai dificil de reperat decât primele. Este vorba despre mimică, tonul vocii, distanța fizică față de interlocutor, postură, contact vizual (Mathieu et al., 1977). Suntem adesea frapați, ascultând o persoană care are de făcut reproșuri, dar care nu vrea să pară dezagreabilă, de decalajul dintre cuvintele bine măsurate și o intonație extrem de agresivă. Mathieu et al. subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
resimțite foarte puternic, reacția normală și adaptată este comunicarea verbală. El amintește povestea bărbierului regelui Midas, care, nemaisuportând să păstreze un secret (regele avea urechi de măgar), nu a putut să nu se descarce, confesându-se trestiilor, în absența unui interlocutor veritabil. Freud mai notează rolul binefăcător al acestei „grandioase instituții istorice care este confesiunea”. Studiul experimental al afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor a fost întreprins în primul rând de Salter în 1949 și 1961 (în Boisvert și Baudry, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
terapia cognitivo-comportamentală nu conduce la dispariția înroșirii intempestive. Printr-un antrenament progresiv, atunci când roșește la un compliment, Patricia îndrăznește să spună: „Ceea ce-mi spuneți mă mișcă profund”. Atunci când roșește de furie, în loc să-și interzică exprimarea sentimentelor, ea îi împărtășește interlocutorului dezacordul său. Astfel, reușește să se concentreze asupra a ceea ce spune sau face și nu mai resimte anxietatea pe care o trăia altădată în aceste circumstanțe. Utilă în gestionarea unei situații conflictuale generate de comunicarea dificilă cu ceilalți, afirmarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tratamentului administrat; - neprimirea unor răspunsuri la întrebările puse personalului medical. Această lipsă de comunicare nu dăunează numai confortului moral al pacientului, ci poate avea incidențe și asupra evoluției bolii. De aici rezultă că posibilitatea de a-și exprima sentimentele ca interlocutor demn de luat în seamă (căutare de informații despre desfășurarea operației, despre consecințele ei, participarea la tratamente) favorizează diminuarea complicațiilor postoperatorii la unii dintre pacienții studiați de Schmidt (1988) (în Paulhan și Bourgeois, 1995). Relațiile cu alte mecanisme de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
punct comun cu exprimarea sentimentelor: prezența celuilalt este necesară în ambele cazuri. Scopul însă nu e același. În cazul afilierii, individul caută un refugiu. Prin urmare, el se va feri să exprime un lucru care l-ar putea răni pe interlocutor. Astfel, una dintre tinerele paciente ale lui Winnicott (1971/1975) îi mărturisește acestuia: „Cel mai rău era când făceam cuiva o mărturisire foarte personală. Depindeam de acel cineva: el nu trebuia să se plictisească de mine, și nici eu să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase o reminiscență a anulării retroactive (1926/1995). El remarcă la filosofi o supraestimare a magiei cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985), utilizează, pentru a-i descrie eficacitatea, cuvintele prin care Freud însuși definise anularea retroactivă: „Este deci un fel de magie: dumneavoastră suflați asupra suferințelor, iar ele se sting”. Făcând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sensuri: - imediat după formularea unui gând, a unei dorințe, a unui sentiment care se constituie în sursă de conflict, refuzul de a-și recunoaște paternitatea asupra lor; - refuzul de către subiect a unei interpretări exacte care îl privește, formulată de un interlocutor (de obicei un psihanalist). Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Prezența parantezelor ce încadrează prefixul cuvântului (de)negare accentuează efectul provocat de condensarea termenilor negare și denegare, între care este atât de greu de ales pentru a desemna acest mecanism. Laplanche și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de)negare-apărare, trebuie ca enunțul și negarea sa să se refere la elemente purtătoare ale unui conflict inconștient, care sunt refuzate din chiar acest motiv. Al doilea sens al termenului „denegare” se pretează în mai mare măsură unei discutări amănunțite: interlocutorul, chiar psihanalist, poate pur și simplu să se înșele în interpretarea sa, iar denegarea practicată de subiect (care nu mai este, în cazul de față, o apărare) își găsește justificarea. Insistând asupra echivalenței (de)negare-rezistență, Freud (1937b/1987) consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
s-ar sfârși, potrivit autorilor, cu o remarcă preluată de la Freud (1925a/1987): „Este ceva ce-aș prefera să refulez cât mai mult”. Remarcăm asocierea frecventă între (de)negare și proiecție. Cel care deneagă (în primul sens al cuvântului) atribuie interlocutorului său responsabilitatea interpretării pe care o refuză. Freud (1925a/1987) consideră că acest fenomen este „reflectarea, prin proiecție, a unei idei incidente care tocmai a ieșit la suprafață”, fapt pe care Le Guen et al. (1985) îl exprimă prin următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu se sprijină pe refulare (1905/1988). El nu este numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta: oricine poate beneficia de bucuria prilejuită de plăcerea umoristică fără a fi obligat să o comunice. Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință și oroare (1905/1988). Observăm astfel că Freud nu a reținut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că „În partid există comuniști naționali, preocupați, după părerea lor, de situația economică a țării, și gruparea moscovită, care se gândește mai mult la Uniunea Sovietică”. Afirmația Anei Pauker voia să Îl pună pe Gheorghiu-Dej Într-o lumină defavorabilă În fața interlocutorului sovietic, sugerând o atitudine naționalistă, În timp ce „gruparea moscovită” era acuzată de „comuniștii naționali” din partid că ar acorda prioritate intereselor URSS. Imaginea creată, că În PCR exista o grupare a comuniștilor români identificați cu interesul național, În conflict cu evreica
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
un scenariu pentru aceste schimbări. Dar felul În care ele se făceau nu-l vedeam. Aveam multe iluzii. (Cazul 8, Ungaria) Aceste cuvinte ale unui Înalt responsabil al Tineretului Comunist dinainte de 1989 sunt interesante pentru că respectiva organizație, conform multora dintre interlocutorii noștri maghiari, a fost desemnată ca leagănul capitalismului postcomunist. Personajul În cauză a ajuns În 1992 În fruntea unei companii de consulting, specializată În reconversiile industriale, iar zvonul care circulă este că această companie este produsul specific al privatizării bunurilor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
fost să mențin nivelul de trai al familiei mele, cel cu care eram obișnuiți, pe care m-am străduit să-l păstrez prin munca mea. (Cazul 1, Cehia) Tensiunile ideologice sunt cel mai ușor de perceput În Republica Cehă, unde interlocutorii noștri aduc vorba despre lustrație și despre consecințele sale mai des decât polonezii sau maghiarii, care se comportă ca și cum dezbaterea despre decomunizare n-ar fi existat, pentru că, În realitate, ea nu i-a afectat prea mult. În Cehoslovacia, mai mult
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a „celei de-a treia căi”? În pragul anilor ’80, ca și În Polonia, nomenklatura ungară a căutat să-și extindă personalul, recrutând În mod sistematic indivizi foarte competenți și foarte școlarizați (care aveau „două diplome”, cum spunea unul dintre interlocutorii noștri): Cu timpul, aparatul de Partid s-a Îmbogățit cu oameni inteligenți ș...ț. La Comitetul Central, unde am lucrat eu, oamenii erau independenți, se poate spune că ne făceau un serviciu pentru că lucrau acolo. (Cazul 2, Ungaria) Atracția pentru
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
vorba deci de a asocia, de acum Înainte, o productivitate mai bună cu solidaritatea necesară, căci ceea ce va distinge stânga de dreapta În postcomunism va fi „modul de a introduce capitalismul și Întrebarea cine va plăti costurile” (cazul 8). Pentru interlocutorii noștri maghiari, nici nu se pune problema să accepte economia de piață fără control, ci vor să ducă În același timp stindardul socialului și pe cel al eficacității economice. Ei nu-și imaginează sub nici o formă că trecutul lor ar
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]