4,572 matches
-
în același interval de timp? I.2. Arta de a povesti Un alt fel de manual: Dumitru Almaș Istoria "rămâne fundamental o povestire, și ceea ce numim noi o explicație nu este decât modul în care povestirea se organizează într-o intrigă ce poate fi înțeleasă"199. Deși ea are multe chipuri, dorința de verosimil a publicului obligă autorul să nu se îndepărteze cu totul de trecutul acceptat și autentificat. Oricât de romanțată ar fi o istorie, nu i se îngăduie o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar nu lipsit de receptivitate, legitimează selecția subiectelor și impactul expunerii de tip foileton. Almaș a respectat strict normele ideologice ale regimului național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi pus la încercare. A povestit cu răbdare despre neamurile care s-au perindat prin ținuturile noastre de azi ori s-au stabilit în apropierea lor. Nu s-a mulțumit să urmeze retoric "firul istoriei", construind o țesătură flexibilă de intrigi și personaje, punând apoi la lucru complicate conexiuni între ele. Autorul și-a justificat trecutul ales prin relevanța sa directă pentru prezent. S-a oprit adesea asupra unor denumiri, obiecte și tehnici încă în uz, invitându-și cititorii să le
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a delimitat spațiul românesc prin câteva mari unități de relief, personificând fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările istoriografiei academice decât în forme atenuate. Pentru început, timpul a fost împărțit firesc în ani, trimiterile la secole, milenii sau decenii realizându-se doar sporadic. Autorul a folosit totuși, fără
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
gestică proprie, imaginate cu un real devotament pentru detaliul individualizant. Figurile se disting prin complexitatea costumelor, cum este cazul împăratului Justinian și al curtenilor săi. Lipsesc unii eroi consacrați ai panteonului școlar (Decebal și Traian), dar apar personaje importante pentru intriga propusă de autor: Ștefan cel Sfânt al Ungariei, Ioniță Caloian, voievodul Vladislav Vlaicu și doamna sa. Chipurile sunt totuși definite generic, atunci când se dorește ilustrarea raselor și a popoarelor. De remarcat că strămoșii noștri daci aduc oarecum, ca veșminte și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de curiozități istorice sau de știri despre trecut 279. Pentru el se construiește o relatare pedagogică a istoriei, prin apelul la mecanisme cauzale simplificatoare, prin raportarea la același spațiu geografic de-a lungul unor epoci foarte diferite, prin căutarea acelorași intrigi, indiferent de personaje, ca și prin simpla înșiruire, în ordine crescătoare, a unor datări precise. Așa se edifică un repertoriu de referințe culturale credibile, stabile, consensuale, la fel de necesare individului, cât și comunității cu care se identifică. Trecerea de la fapt la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în același timp, cu deplină libertate, factologia istorică, ca bază de date și ofertă comercială. Se poate însă concepe o narațiune fără evenimente și fără personaje? Sau, așa cum acuză critica postmodernă a istoriei, fără un act deliberat de "punere în intrigă?"294 Întoarcerea la narativ, la faptul de a povesti, nu înseamnă doar reducerea trecutului la o arhivare a celor implicați și a acțiunilor lor. Ce înseamnă totuși evenimentul pentru istoric? El a fost denunțat de adepții "duratei lungi" ca o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unitate de învățare" concepută după toate regulile didactice; în ciuda planificării și organizării scrupuloase, ea nu garantează că cele transmise elevului sunt însușite întocmai. Ca ofertă tipică de manual, lecția de istorie oscilează între o listă de cuvinte și articularea unei intrigi cu personaje și întâmplări bine delimitate unele de altele. Construcția didactică rămâne ascendent-cronologică, deterministă și evenimențială, dar lăsând profesorului posibilitatea de a adapta textul-standard la variate conjuncturi de utilizare. Programa și structura subiectelor de examen accentuează această denaturare. Lecția se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
copiii participanți exemplari la toate marile și micile eroisme ale vremii. Povestirea era tot mai puțin istorică, insistând atât de mult pe comportamentul "recomandat" încât părea mai curând o lecție de dirigenție sau o gazetă de perete model. Plasarea în intriga povestirii a unui personaj infantil ce se dorește a fi, în același timp, cât mai autentic și cât mai "educativ" este, de altfel, o tehnică specifică ficțiunii istorice pentru copii vezi Ann Lawson Lucas, Danielle Thaler (eds.), Presence of the
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exista regiuni naturale este o iluzie dată de percepția naivă fixată de către toponomastică. Geografii cei mai conștienți de metodologia științei lor au recunoscut caracterul subiectiv al noțiunii de regiune, care, în geografie, joacă un rol ce corespunde întocmai celui de intrigă în istorie" (Paul Veyne, op. cit, p. 64). 302 André Burguière, op. cit., p. 434. 303 Georgeta Smeu (coord.), Metodica predării istoriei României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, pp. 116-119 și pp. 119-123. 304 Gheorghe Tanasă, Metodica predării-învățării istoriei în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
relata despre festivitățile de la 10 mai vorbind despre "Iașul, Capitala Unirei tuturor românilor" și reluând astfel formula primarului interimar, Mihai Negruzzi, în telegrama sa către Rege (vezi "Evenimentul" de miercuri 12 mai 1920, p. 2). Interesant este că, din toată intriga dublei alegeri a domnitorului Cuza, ieșenii au ales exact ziua care nu le-a aparținut, 24 ianuarie, când soarta unirii se decidea nu fără emoții la București. Astfel, faptul real a fost suprascris de interpretarea sa politică, impusă "de la centru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mici (Fălticeni, Roman, Tecuci, Botoșani) ajungând apoi, ca studenți, în centrul universitar al regiunii, Iași. 125 Fără a relua aici o întreagă dezbatere despre ceea ce au în comun sau nu interviul și memoriile scrise, notăm doar diferențele de limbaj, de intrigă, de ordonare cronologică și de finalitate. Ele se remarcă ușor dacă vom compara unele cărți de memorii (cum ar fi Eduard Ștraub, Mărturii peste timp..., Editura Psyhelp, Bacău, 2000; Eliza Diradurian, Amintiri ale unei profesoare și directoare de la Școala Armeană
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
narré Paul Ricoeur). Narațiunea a existat în orice societate; ca și metafora pare să fie peste tot. Uneori activă și evidentă, alteori fragmentară și ascunsă, ea subîntinde nu doar ficțiunea literară sau conversația, ci și pro-iectele cotidiene, planul unei întreprinderi, intriga cinematografică. Producerea de narațiuni este strategia care ne permite să facem lumea inteligibilă, fiind un model esențial de organizare a datelor. Întrebat fiind de o mamă care dorea să-și îndrepte fiul către cariera ștințifică ce gen de texte ar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
putea să încep să scriu, traducînd în cuvinte ceea ce nu se poate să nu se întîmple" (U. Eco, 1985: 27) ca în proverbul indian "așază-te pe malul unui fluviu și așteaptă, cadavrul dușmanului tău nu va întîrzia să apară". Intriga este deci generată pornind de la lumea posibilă a narațiunii (actori și evenimente): Rem tene, verba sequentur, invers decît în poezie Verba tene, res sequentur (U. Eco 1983: 28). Personajele sînt într-un fel constrînse să acționeze după legile lumii în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
narațiunii, fluxul acțiunii, programatic evidențiat de Propp însuși: "nu ceea ce vor să facă personajele este important, nu sentimentele care le însuflețesc ci, actele lor ca atare definite și evaluate din punctul de vedere al semnificației pentru erou și al desfășurării intrigii" (V. Propp, 1970: 26). Ceea ce evidențiază Propp este o matrice generativă, un model narativ susceptibil de a fi recombinat ad libitum pe baza unor conflicte, funcții invariabile și aplicabil doar literaturii folclorice apsihologice: "metodele noastre sînt utile acolo unde ne
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Westul, în asocierea cu țigările Marlboro încît acestea nu sînt sugerate decît metonimic, muzical și grafic: Marlboro Country (pachetul de țigări neapărînd nici un moment). 5.7. A. J. Greimas și schema narativă "Cu modelul actanțial al lui Greimas corelația dintre intrigă și personaj este adusă la nivelul cel mai înalt de radicalitate, anterior oricărei figurări sensibile" (P. Ricoeur, 1990: 173). De aceea nici nu se va mai vorbi de personaj, ci de actant, gomînd reprezentarea antro-pomorfică a agentului și reducîndu-l la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
in fabula": "înainte de a se termina, povestirea trasează o linie, pe care cititorul o reia la rîndul său. Sancțiunea prefigurează judecata la care este invitat lectorul" (Kibedi Varga, 1989: 68). În majoritatea cazurilor lectorul va evalua nu structura compozițională a intrigii, ci valorile sale, lecția morală indusă și/sau dedusă. "De fapt, în ficțiune lectorii caută aserțiuni despre lume" (J. Smarr, apud Kibedi-Varga, 1989: 68). În raport cu lumea reală, lumea posibilă a basmului, de pildă, oferă o imagine compensatorie, idealizată a victoriei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Lebens la Dilthey, prescriere, legitimare a unor norme). Literatura se constituie ca "vast laborator în care sînt încercate estimări, evaluări, judecăți de aprobare și condamnare prin care narativitatea slujește ca propedeutică a eticii" (P. Ricoeur, 1990: 139). În planul construirii intrigii, identitatea se caracterizează printr-o exigență de concordanță și admiterea de discordanțe ce pun în pericol pînă la sfîrșitul poveștii această identitate. "Prin concordanță înțeleg principiul de ordine ce prezidează la Aristotel înlănțuirea faptelor și prin discordanță răsturnările de situații
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la una terminală. Nu-mesc configurare această artă a compoziției care realizează medierea între concordanță și discordanță" (P. Ricoeur, 1990: 168). Din corelarea între acțiune și personaj rezultă dialectica internă a personajului, pandant al dialecticii concordanță/discordanță rezultînd din punerea în intrigă. Persoana (reală) ca și personajul (ficțional) vor fi înțelese, interpretate ca personaje de povestire, adică neseparate de experiențele lor. Povestirea construiește identitatea personajului, pe care o putem numi identitate narativă, construind identitatea istoriei relatate. Iar identitatea istoriei constituie identitatea personajului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
forme). În accepția lui Hjelmslev, din reunirea formei conținutului și a formei expresiei (recunoscute și analizate separat) rezultă semnul lingvistic și în genere orice semioză. FUNCȚIE NARATIVĂ În semiotica narațiunii funcția se definește ca acțiune a unui personaj, în raport cu desfășurarea intrigii (cf. Propp Morfologia basmului). FUNCȚII ALE LIMBAJULUI Roman Jakobson distinge în Eléments de linguistique générale 6 funcții ale limbajului ca mijloc de comunicare: * expresivă (determinată de atitudinea, implicarea emițătorului în discursul său); *conativă (referitoare la efectul produs de mesaj asupra
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din operele majore ale lui Yourcenar. Concepția și construcția se desfășoară în acest mod: ideile apăreau din surse clasice sau istorice. Erosul și ambiția ca semne distinctive ale condiției umane se combină pentru a forma două din marile teme. Toate intrigile aveau loc în epoci istorice. Deseori își înfățișa personajele ca olandezi. Câțiva ani mai târziu a emis ipoteza că s-ar putea să aibă o sensibilitate față de Țările de Jos, deopotrivă belgiană și olandeză cât și franceză... un fel de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o iubise cândva. A scris în principal în afara Parisului, în mici locuințe care aveau să-i devină cămin în acest deceniu. I se potrivea să fie permanent pe drum, fără o adresă stabilă. Dar cartea nu a fost un succes. Intriga era plină de defecte și, cu toate că Marguerite a publi-cat-o mai târziu, a considerat-o o gafă monumentală 35. Chiar și în această lucrare bazată întrucâtva pe o experiență personală Michel aparent curtase o asemenea Euridice, și Marguerite a încercat să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
recuperaseră istoria secretă a adamiților, iar ea citea fluent în aceste limbi. Cîteodată numiți Frații și Surorile Cugetului Liber, ei practicau nuditatea și erau adepții copulației în grup, dansând și preacurvind noaptea la lumina lunii, așa cum relatează Cyprien 76. Acum intriga se complică: Zenon este implicat. Preafrumoasa concubina a doisprezece tineri rămâne gravidă și își ucide copilul născut prematur: arestată, ea îl denunță pe amantul Cyprien și depune mărturie în fața judecătorilor din Bruges despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
reacții anatomic, fiziologic, psihologic în timp ce sângele i se scurge din corp pe 17 februarie 1569, cu o săptămână înainte de a împlini 59 de ani. Romanul lui Yourcenar este într-adevăr întunecat, și trebuie considerat mai mult decât o poveste de intrigă și subversiune. Ea a analizat o epocă perfidă din istorie cum ar face-o cel mai competent istoric profesionist. Pietrele de construcție ale cazului ei vin de la principalele personalități eretice ale epocii: Paracelsus, Campanella, Leonardo da Vinci, Servetus, Giordano Bruno
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și alchimie pe care C. G. Jung l-a scris împreună cu Karl Kerényi, și se referă la el în notele pe marginea Pietrei filozofale. Pasajele din Epilogul lor trebuie să-i fi rămas adânc înscrise în memorie în timp ce își țesea intriga. Într-un anumit sens, vechii alchimiști s-au aflat mai aproape de adevărul fundamental al psihicului decât Faust atunci când s-au străduit să elibereze spiritul aprins din elementele chimice și au tratat misterul ca și când s-ar găsi în pântecele întunecat și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]