2,606 matches
-
să-și recapete cunoștința lucrurilor ce-l înconjurau. A doua oară fu mai simplu; încă și mai bine, a treia oară. La a opta încercare, erau încă niște lipsuri dar, când îndreptă atenția asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii sale trecuse. Nu-l mai încerca senzația de flux în interiorul creierului secund. Leej spuse: - Bruiajul a încetat. Ea ezită: - Dar îi ia locul altul. Gosseyn încuviință. - Plec acum, zise. Fără șovăire se concentră pe vechiul cuvânt cheie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pun ochelarii să verific oare pe ce dată sau pe care copil este întocmit, dintr-o pădure de copii. Mie-mi ajunge scena matinală de pe stradă, când băiatul fără griji și boli apăsătoare se zbenguie în toată frumusețea mișcărilor sale involuntare și voluntare într-o școală a străzii, care uneori devine și școala vieții. Intră și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că nu ar fi fost scaune sau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
unul din norii aceia care abia lasă să se întrevadă soarele, o dâră strălucitoare care intră prin hublou iluminându-i chipul. Poate că citește articolul vreunui coleg, comentându-l cu mici strâmbături ale buzelor. Cunosc atât de bine gestualitatea ei involuntară, este ca și cum fiecare emoție ar avea pe chip un microscop revelator. A fost de atâtea ori lângă mine în avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i cea mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña Ermelinda, că, după ce mi-a cerut iertare pentru jignirea pe care mi-a adus-o crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña Ermelinda, că, după ce mi-a cerut iertare pentru jignirea pe care mi-a adus-o crezând că prin cadoul meu aș fi căutat să o cumpăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nota de plată de la restaurantele la care o duc când vine în București. Își duce mâna la gură și zice: - Mamă, pentru Dumnezeu! E jumate din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu mă stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare a respectivelor jumătăți de mulaje. Cofrajele n-au fost încă predate de tâmplar, ghipsul așteaptă în sacii mari de hârtie groasă, impermeabilă, dar vremea multiplicării se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea, Bufonul, haios și hahaleră, din mâini și din gură. Poate se declanșează, din greșeală, mișcarea. Șocul, aprinderea motorului. În dimineața când începea, în sfârșit, acțiunea, profesorul arăta mai tânăr decât vârsta pretinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre colega pensionată studenții arabi în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o dată, are o Înjurătură tare nostimă:”Idiot! La pista matii!”... E drept, soția lui e din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-a înșelat? — Nu. — S-a oferit vreodată să împartă profitul cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trebuit să cuceresc, să conving, eu n-am știut să am răbdare, să vină de la sine, a trebuit să lupt pentru a avea o femeie, doar în ultima vreme, îmi spunea acum vreo doi ani, am început să am cuceriri involuntare... tu?, nu te cred, ia vezi... pe măsură ce îmbătrânesc, femeile devin tot mai frumoase și tot mai accesibile, sunt superbe, un prieten de-al meu zicea și el că, pe măsură ce-a devenit persoană publică, femeile care îl refuză sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nici atunci cînd se ambiționează să descîlcească umorul tragic al politicii ori administrației de dinainte ori de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El povestește, atîta tot, și te ia de mînecă dacă nu ai schițat măcar un surîs la istorisirea lui. Fie că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pentru că de fapt nu se poate abține, este extrem de evident că vrea ca ea să vină. Chiar dacă sunt acolo tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice. Nu știa ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă urmări. E urât ceea ce faci. Nu sânt ceea ce crezi. ― Dar de unde știi ceea ce cred? ― Purtarea dumitale mi-o spune. Mi-a întors spatele și a intrat la întîmplare într-un magazin. Am rămas buimăcit în stradă. Câțiva trecători, martori involuntari, au surâs văzând scena. Totuși respingerea ei brutală nu mi-a făcut deloc sânge rău. Aș zice că m-a bucurat într-un fel. ― Cu cât lupta e mai grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
găsesc că-i potrivit să intru de-a dreptul în chestiune. Dar mai înainte de asta, vreau să-ți pun o întrebare: ― Vă rog. ― Ai știut, până acum, că Mihaela e însărcinată? M-am uitat la ea îngrozit, făcând un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surâs acru, ironic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-și recapete cunoștința lucrurilor ce-l înconjurau. A doua oară fu mai simplu; încă și mai bine, a treia oară. La a opta încercare, erau încă niște lipsuri dar, când îndreptă atenția asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii sale trecuse. Nu-l mai încerca senzația de flux în interiorul creierului secund. Leej spuse: - Bruiajul a încetat. Ea ezită: - Dar îi ia locul altul. Gosseyn încuviință. - Plec acum, zise. Fără șovăire se concentră pe vechiul cuvânt cheie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În asemenea situații, teama lui ascunsă era că aceștia ar putea să-i manevreze penisul ca pe o minge de rugby. Și nu-și putea închipui nimic mai jenant decât o erecție involuntară provocată de atingerea unui bărbat, cum era doctorul Margoulies. Dar frica de acum era diferită. Era teama de ceva care ar putea pătrunde în el, nu de aceea de a fi expus privirilor altcuiva. Bull simți că piciorul său e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vorba despre un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Banii Traducere și note de Sorin Moise Antoniei Aceasta este scrisoarea unui sinucigaș. Atunci când o vei fi pus deoparte (și ar trebui să citești întotdeauna asemenea lucruri cu răbdare, încercând să descoperi dedesubturile sau destăinuirile involuntare), John Self nu va mai exista. Sau, mă rog, cam așa ar trebui să se întâmple. În fond, nu poți fi niciodată sigur cu scrisorile lăsate de sinucigași, nui așa? Dacă e să o luăm la nivelul întregii planete, vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]