2,480 matches
-
n-am reușit să mă simt "la mare". Pentru așa ceva e nevoie de soare și de căldură. Cineva m-ar putea persifla că mă aflu la vârsta critică la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg înainte de a trece prin dreptul insulei sirenelor, după ce le ceruse corăbierilor săi să-și astupe urechile cu ceară, mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru a-i fi oaspete la "Balul strugurilor", un fel de nedee unde se bea, se mănâncă și se cântă; și că d-l Branco n-ar vrea să mă duc la bisericile românești din Chicago, cum intenționez. Asta mă irită. Căci n-am venit aici să mănânc mititei și sărmăluțe, ascultând "cîntece de petrecere". Pentru asta nu era nevoie să trec Oceanul. Și cum Cristian B. nu se încumetă să-l înfrunte, să-l supere, pe d-l Branco, îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A fost numită o comisie de anchetă, zise Secoh. - Bun. Și bătălia? - Costisitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lună vorbele de care se servea acum și care însemnau, desigur, prea puțin pentru ea. Era mai bine să afle cât mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bun cu ea, să o compătimesc, să nu știu cum s-o mângâi (există și asta în mine) și să o las să vorbească, deoarece mărturisirile ușurează. Întrebările mele torturate avuseseră deci un efect asupra ei, chiar dacă păruseră inutile, făcute să o irite și nu să producă remușcări. Efectul fusese mai târziu vizibil în starea ei de veșnică tragedie în care se zbătea și prin trecutul ce-i persista tot timpul în suflet. Desigur că numai eu sunt de vină că acel trecut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se fărâmițeze. Mi-a fost foarte simplu să distrug valoarea trecutului ei, și nu mai rămăsese decât rareori, din nevoia ei de a fi dreaptă, să-i mai susție vreo calitate, dar care, neavând nici o legătură cu dragostea, nu mă irita deloc. Conversația se schimba îndată, căci aveam ceva mai important de vorbit. În schimb, imaginea mea în absență n-a făcut decât să se înfrumusețeze, Ioana n-a făcut decât o sforțare ascunsă să mă reabiliteze, reușind anevoie, căci pornise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci dă ample amănunte asupra deosebirii între un bărbat și o femeie: o femeie, în dragoste, uită totul, pe când un bărbat păstrează suvenirurile trecutului și planuri pentru viitor. Când era deznădăjduită își începea lamentația obișnuită: Nu mă iubești, Sandule". Mă irita vorba aceasta, dar nu puteam să mă supăr când vedeam că ea crede - cu atâta tristeță! - în ea. Când o observam mai potolită însă, exclamam și puneam tot atâta vehemență ca să o conving, cât și să mă conving. Ceea ce nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost dor de mine! Poate că se gândea, deoarece mă văzuse îngîndurat: "Ce chinuit este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu combinații de împăcare. Ce groaznice combinații! Dar nu mă mai gândesc, căci căldura corpului ei m-a calmat deodată. Iar gândurile rele au devenit ceva neverosimil, un vis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se menține, la ora șase întrece de 39 grade, iar doctorul tot nu spune o vorbă hotărâtă. Începem prin a face o mie de planuri pentru Viky, dar renunțăm pe rând la ele. Fiecare emite tot felul de presupuneri, ne irităm unul contra altuia și câteodată ne supărăm chiar pe bolnavă, cu toții în prada nervilor. Numai Viky, după cum ne spune doamna Axente, reușește să rămână mereu calmă. Noaptea pornim înapoi. Ca să nu mergem prea pe întunerec pe un drum pustiu la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tocmai o pretenție și ea vagă, de a doctorului Petroff. - Trebuie să ne facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm niște injecții cu efecte dezagreabile pentru o boală inexistentă, și pentru că mă irită contrazicerea Ioanei, ascultând pe doctorul Petroff, pe care îl găsisem până atunci imbecil, Ioana, ca de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui Viky, și toată discuția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era către ea nici un gînd), ca să ne certăm pe neînsemnatele noastre neînțelegeri. Căci nu sunt neînsemnate, comparate cu moartea? Și când te gândești că, indiferent de luciditatea noastră, am fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în anul următor, totuși adaug de la mine eu, fiindcă starostele n-a făcut nicio precizare în sensul ăsta se întorcea de obicei cu coada între picioare și cerea să fie din nou admis la examen! Iar dacă cineva dintre meseni, iritat de lunga abatere de la subiect și necrezând o iotă din povestea cu breasla hoților de buzunare, îi cerea să se întoarcă la povestea cu ceasul de buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul tău. Da, mi-aduc aminte. Ai fost iritată. Te-ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu echipa. — Sunt dat peste cap că mi-am pierdut slujba, îi spusese lui Dave Gillis pentru a enșpea oară. E greu să-ți găsești de lucru ca ziarist independent în vremurile astea. — Mda. Știu chestiile astea, John. Gillis era iritat. După ce făcuse Bull în timpul mini-turneului, ar fi vrut să fie dat afară din echipă. În definitiv, atunci când vine vorba de rugby pentru amatori, jocul în sine are aceeași pondere ca socializarea cu colegii de echipă. Dintotdeauna, Gillis îl bănuise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
NU CU IOD sau alte adaosuri. Faceți periodic, clisme. Sunt minunate pentru sănătate. Ele nu se fac cu apă simplă (din cauza procesului de osmoză). E bine să le faceți cu ceai călduț sau cald (nu prea rece pentru a nu irita colonul). Ideal este să vă schimbați poziția în timp ce aveți lichidul înăuntru. Stați pe spate și pe părțile laterale pentru a favoriza dezlipirea resturilor de pe pereți. Nu consumați alimente nesănătoase (cum sunt cele procesate de exemplu) sau băuturi carbogazoase (nici măcar apă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ați mulțumit, doar, să ne aruncați niște bani. Și ne-ați spus să ne vedem de drum... Cât privește feminismul, pot spune că mă simțeam în postura celui care stăpânește gloata cu o mână de fier și care, atunci când e iritat de incursiuni supărătoare, își cheamă Doamnele și le spune calm: Bun, deci vreți o porție din chestia asta. Și ce vă reține? Am crezut că sunteți fericite făcând chestia ailaltă. Milioane de ani n-ați scos un cuvânt. Acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât reușita cât și riscul unui eșec. Căpitanul ar fi ieșit de aici într-un sac cu direcția expresă către incinerator. - Este membru în cadrul Independenților? întrebă mirat din nou tânărul. - Mai ai multe întrebări tâmpite pe ziua de azi? se irită de-a binelea preanorabilul Poha. Pune-le pe toate odată ca să-ți pot face reevaluarea. Poate nu mai pleci așa de curând. - Iertați-mă preaonorabile, nu m-am putut abține și nici nu m-am gândit ce întrebări pun, bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
birou era situat la șapte metri de la ușă. Aceasta le întrebă direct: - Care e problema voastră, ce doriți? Fetele își descriseră situația în detaliu, dar se citea pe chipul directoarei plictisul. Se vedea limpede, din crisparea feței ei, că o iritau toate aceste amănunte nesemnificative. - Abia ați făcut ochi și ați și venit cu pretenții!? Veți lucra unde ați fost repartizate! Hai, la treabă! La o așa primire și la un asemenea tratament din partea celui mai important om al spitalului, medic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
capăt. Viața cu Marcel, atât cât a fost, i s-a părut Olgăi extraordinară. După fiecare masă, o invita la o prăjitură cu multă frișcă și fructe exotice. Acum, numai gândul de a avea în față o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
clipe trimițându-i în cale câteva cuvinte de confirmare: - Chiar ne propunem să facem una durabilă, din beton armat, să reziste la toate seismele reale sau provocate de prietenii sau neprietenii noștri. Spusele lui Alex zburate pe lângă urechile ei o iritară și mai mult. Fără a întoarce capul, făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas încă neprăfuit, dobândit de la Marcel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas încă neprăfuit, dobândit de la Marcel, campion în trivialisme. Întâlnirea cu Olga îl irită pe Alex, deși n-ar fi vrut să-și strice buna dispoziție. Dar, după câteva momente, reflectă că nu merită. Într-un oraș mic, era firesc să te întâlnești cu anumiți cunoscuți, chiar și de mai multe ori pe zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe populares.“ În clipa următoare își spuse însă că ar fi fost imposibil, pentru că senatorii votaseră crimele acelea legale cu o majoritate zdrobitoare. „Pe cine ar fi trebuit să ucid și pe cine să cruț?“ Atingerea femeii începea să-l irite. Simți imediat cum mâinile ei se retrăgeau pentru a-l înveli cu o pătură subțire. Nu se mișcă. Greșeala nu mai putea fi reparată. Nici unul dintre cei care își auziseră numele în acea zi nu avea să se liniștească. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași mușcătură dureroasă pe care o primisem și eu odată de la o prostituată obosită, iritată de erecția mea ezitantă, îmi aduce aminte de gesturile stilizate ale infirmierilor de ambulanță și ale personalului de la stația de alimentare, fiecare cu repertoriul lor de mișcări particulare. Mai târziu, am aflat că Vaughan colecționa în albumele sale fotografice grimasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zile. Fără-ndoială, gândul că soțul ei omorâse un om împrumuta o neașteptată dimensiune actelor lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la vederea telefonului cromat care-i adusese lui Catherine vestea accidentului meu. Elementele noilor tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]