2,406 matches
-
o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul soțului încornorat, venit să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un copil care plânge încontinuu, un cuplu care se acuplează nestingherit pe unul dintre patu- rile suprapuse, bărbați pe jumătate goi, sexul spelb al unei fetițe într-o lume în care pudoarea nu își are sensul. Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă- rie pe care o filmează regizorul nu apare în lumea operei caragialești. Nici măcar în D’ale Carnavalului mahalaua nu apare atât de odioasă, de lugubră, iar mahalagii atât de dezumanizați. Dimpotrivă, mahalaua respiră o vitalitate care-i
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momentele Tren de plăcere, unde menuetul lui Paderevski devine menuetul lui „Pederaski” sau High Life, unde tocmai întrebuințarea unui limbaj prețios conduce la o confuzie care provoacă amenda cu o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fragmentul pe care îl voi reda mai jos. Prima îi aparține lui Petru Culianu care califică violența ca ele- ment constitutiv al profilului nostru identitar, configurat de o sintagmă îndelung uzată și abuzată, cea a „specificu- lui național”. Întrebuințarea cu iz ironic nu exclude aici registrul tragic asociat contextului în care Ioan Petru Culianu îi răspunde Gabrielei Adameșteanu. Cea de-a doua afirmație esențială îi aparține autorului eseului care identifică elementul de legătură al violenței cu opera lui Caragiale și anume
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Dilina odată cu răsăritul soarelui. Am ajuns în Hania spre care ne îndreptam nu cu mare tragere de inimă și fără vreun plan făcut deoarece impresia din ziua debarcării nu fusese favorabilă. În acea dimineață (ora 6) străbătuserăm un orășel cu iz de târgușor fără nimic atractiv. Probabil că am fi rămas cu această impresie, dacă am fi găsit un loc de parcare în centrul orașului nou. Dar, fiin obligați să circulăm pe niște străduțe cu sens unic, am coborât spre port
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
exact așa cum le descriu, dar pe care imaginația, Încercând să compenseze golurile memoriei, le va face să pară reale, căci, ca și În teatru, ea exercită o forță irezistibilă. Știu din teatru că uneori tocmai aspectele inventate dau poveștii un iz de adevăr. Cum nu intenționez să furnizez un raport documentat pentru arhive, imaginată sau adevărată, cartea va Încerca să traseze etape ale parcursului meu În teatru, În speranța că ele pot trezi și interesul altora. De aceea, aș putea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus, decât să deschid mai larg ochii și să văd unde mă aflu, ca să ascult mai bine ce e În mine. Pe de o parte era Încă vie tentația riscului, a aventurii, a experiențelor Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plăcea ceața londoneză (mai târziu, Ciukovski va cita victorios această Întâmplare ca ilustrație a fățărniciei britanice - ostracizarea unui scriitor din cauza moralei lui). Vizitând recent Biblioteca Publică din New York, am constatat că incidentul mai sus menționat nu figurează În cartea tatei, Iz Voiuiușicei Anglii, Petrograd, 1916, (Raport asupra Angliei În război) - și Într-adevăr nu sunt În această lucrare prea multe mostre ale umorului lui obișnuit, În afară, poate, de descrierea unei partide de badminton (sau poate de „fives“) pe care a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care moare trei ani mai târziu; Isaia a fost decapitat cu vreo cinci ani în urmă; uciderea fiului lui Eminek Han s-a petrecut după lupta de la Lipnic în 1469 etc., etc. ... Limbajul este limba zilelor noastre, cu un ușor iz moldovenesc, pentru culoare locală -, dar fără regionalisme, fără arhaisme, care cu tot parfumul limbajului cronicăresc ar face însă înțelegerea greoaie. Și-apoi, în trecerea acelei punți între trecut și prezent, a fost un obiectiv urmărit "actualitatea". Deliberat, ostentativ din aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care-i face pe unii să zâmbească, dar care trebuie înțeleasă ca Meisterwerk, ca probă de promovare meșteșugărească, în spirit medieval de corporație, roman cam nefericit intitulat Noaptea de Sânziene (titlu ocupat definitiv de Sadoveanu și de altminteri de un iz folcloric banal ; mult mai frumos și mai apropriat subiectului e cel dat de traducătorul francez : Forêt interdite), deși cu inegalități și lungimi, e o realizare epică de tip obiectiv, considerabilă. Câteva episoade sunt admirabile, bombardarea Londrei, bunăoară, sau episodul portughez
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
părăsește. Vizita altor români la Stockholm, i-am invitat la mine, dar în același timp cu prieteni suedezi, pentru a ține în echilibru totul. Războiul continuă în Iugoslavia - frumosul oraș Vukovar distrus complet; odată am fost pe străzile lui cu iz medieval, cu René, minunându-mă de frumusețea caselor și blândețea oamenilor. Citit de mai multe ori Infernul lui Strindberg, pe care am de gând să-l traduc, neînțelegând de ce nu s-a tradus încă în limba română. Există mari lacune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai vigilente. Lovi tura finală a fost, probabil, promisiunea ier tării din partea suveranului, în schimbul predării de bună voie și a încetării activităților de jaf. După 1724, era pirateriei s-a încheiat, a afirmat Pringle, iar atacurile au continuat în forme izo late și nesemnificative până în secolul al XIX-lea. Ultimul pirat, Nathaniel Gordon, a fost executat prin spânzurare la New York, în 1862, pentru comerț cu sclavi. Concluzia e că GAP, deschisă la final de secol al XVII-lea, era încheiată la
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lui Jean Bart (pseudonimul pirateresc al lui Eugeniu P. Botez), ofițer naval și scriitor, cunoscut mai ales ca autor al unui Jurnal de bord (1896) despre călătoria la bordul bricului Mircea, și al romanului Europolis (1933), o bovarică povestioară cu iz zolist (G. Călinescu), petrecută în cosmopolitul port Sulina. Europolis și Schițe marine (1901, într-o primă ediție, în volum, completată, mai târziu, în 1928, cu alte texte) conțin vagi trimiteri la acțiuni de piraterie în apele Dunării și ale Mării Negre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Cioroianu - 40 de ani, Ungureanu - 49), dar la șuete întorc fotbalul pînă la izvoarele lui istorice, vorbind cu aceeași ușurință despre Arsenal 2007, Craiova 1982 sau Ripensia 1935. Asta înseamnă că au o cultură fotbalistică, pe care destule păreri cu iz intelectualoid o consideră un grav defect al spiritului. Și-au format acest fundament pe vremuri, cînd încă nu dădeai enter ca să afli prin ce cluburi de noapte umblă pseudovedetele de astăzi. Adolescentul Cioroianu era pe gardurile „Centralului“ Băniei, după care
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Avea căsuța asta translucidă, - Atâta de subțire și de fină C-ar fi strivit-o-n palme un copil. Aproape totul, casa copilăriei, vremea bunicilor, e reconstituit cu mijloace olfactive. Odaia iubirii e miros de gutui și mere, iatacul bunicului iz de gutui și tutun: Aș aștepta să iasă din scrinul vechi de nuc Feliile de pâine cu dulceață Și vrafurile cărților cu poze În care-aș regăsi, subt scoarțe moi de piele, Poveștile copilăriei mele. Și pe divanul cu cretonul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bucura de prezența materiei. Totul îl îmbată: târgul care "miroase-a ploaie", creșterea "de sfeclă, de mărării, de ceapă", nările boilor cu "miros de lapte și de rîpi", fânul plin de mireasmă udă", bălăcirea porcilor în noroi, răcoarea cărnii cartofului, izul vinului din cramă, parfumul gutuii, aburul jimblei, chiar mirosul de doctorii. Evreu, B. Fundoianu e invadat de o nostalgie de bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în sunetele talangei în vreme ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
finală, cît și procesul de elaborare al sonetului în discuție, constatăm că rugăciunea eminesciană nu este deloc aceea a unui credincios. Tocmai de asta se și plînge poetul: „Străin de toți, pierdut în suferința/ Adîncă a nimicniciei mele [versuri cu iz schopenhauerian n. n.],/ Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”... Sau în variantă: „Nu cred nimic și asta mă doboară./ Nici în amor nu cred și nici în ură/ Și sfîntă nu-mi mai e nici o idee,/ Pierdui avîntul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
schimbă semnul plus în minus. Romancierul observă sistemul dinăuntru, din capcana cotidianului, îi inventariază ticurile, anomaliile, atmosfera, periferiile, malformațiile, rebuturile. În sistemul de referință unde își plasează naratorul personajele, marea dramă nu există nici ca proiecție imaginativă. Sinuciderea protagonistei are iz de imitație ieftină, după un film comercial. Într-un pasaj naratorul explică: iubirea se banalizează, capturată de goana contra cronometru prin întâmplările cotidiene. Aflat în prim-plan, cuplul Sandu-Pia se destramă, ea se sinucide, el se declasează, totul se compromite
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
ca să stârnească și să întrețină interesul. Un ingredient ar fi trebuit să fie și umorul. Dar incidentele ce se vor comice nu au nici un haz. Alte cărți ale lui T.-R., cele despre Spania (Nopți barceloneze, diferită ca factură, are iz de roman polițist), Abisinia, Argentina, sunt masiv descriptive, de configurație monografică, tinzând să servească eventual de „călăuz”. Transformat în ghid, globe-trotterul vrea să vorbească despre tot și toate - străzi, monumente, muzee, felul îmbrăcăminții, distracții (corida), moravuri, „sufletul”oamenilor locului, grupați
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
minciună”, „trădîndu-se pe sine și tot ceea ce crezuse” etc. „Era un talent adevărat, dar în loc să-l folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să mă gîndesc la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evreiești. De acum înainte nu numai avutul lor era lăsat în voia soartei, ci și persoana lor.” Debutul politicii de stat prin care evreii au fost supuși la muncă obligatorie are loc în decembrie 1940, sub camuflajul unei retorici cu iz patriotard ce voia să sugereze o activitate posibil consimțită și în folosul comunității. Într-o primă etapă, munca obștească - căci așa s-a numit la început - revenea ca obligație bărbaților evrei cu vârsta între 21 și 50 de ani. Evreii
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
situație. Eu vreau să îi pun la contribuție față de neamul românesc. Evreii sânge nu varsă pentru neamul acesta, șoselele ni le uzează, contribuie cu foarte puțin la greutățile lui. Atunci trebuie să îi impunem la o taxă.” După discuții cu iz superficial, dar cu argumente financiare, oferite de filosoful Mircea Vulcănescu, subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, Consiliul de Coordonare a hotărât ca fiecare evreu aflat pe listele de muncă să achite o taxă anuală de 30.000 de lei
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
știam că durează atât de mult formalitățile de la intrare. În plus, liftul a mers îngrozitor de încet. Ajunsesem, de fapt, cu zece minute mai devreme. A dat din cap ușor, ca și când ar fi spus: „Da, știu“. Am simțit în nări un iz de apă de colonie cu care se dăduse probabil pe gât. Îmi mirosea a câmp de pepeni galbeni într-o dimineață de vară. Mirosul acela mi-a creat o stare ciudată. Era un fel de nostalgie sau, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]