2,397 matches
-
fi să spunem cît poate fi de adevărată. Însă e limpede că morala lui Tezeu e să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au condamnat poeții. Pleacă fără să sufere, iată izbînda și crima lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici chef să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o șansă, deși nu vom ieși niciodată la fel cum am intrat În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
11 m statuia și 6 m soclul). „Am conceput personajul central ca pe o victorie și, în același timp, ca pe o eroină a noastră, ca pe o femeie care întruchipează țara și care poartă mai departe, spre secole, steagul izbânzilor noastre... prin eșarfă am încercat să fac o trimitere la conturul țării, fără a fi o hartă, ci mai mult o sugestie“ afirma Gabriela ManoleAdoc. În 1981 sculptorița a primit Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Române pentru această lucrare. O a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a conștiinței românești în Basarabia. Aici, prin intermediul preseica redactor la „Sfatul țării“ (1918), ca participant la întemeierea revistelor „Renașterea Moldovei“ (1920-1921), „Biblioteca copiilor și a tinerimii“ (1921) și ca membru în conducerea ziarelor „Cuvântul nostru“ (1920), „Basarabia de Sus“ (1921-1922), „Izbânda“ (1931-1932), - a organizat o serie de spectacole itinerante, susținute de un teatru condus de el însuși și numit „La Compania Dramatică Română“ din Chișinău (19181919). În același scop a slujit ca inspector general al artelor din Basarabia (1920) și, mai
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
interesează, nu-l pot considera un produs artistic. Și nu-mi vorbi aici despre Cu sânge rece, pentru că impresia de document nud e obținută acolo cu mare artă literară. Cum, la fel, în filmele minimaliste românești la care te referi, izbânda cea mare e tocmai strigătul oripilat al beoțienilor cărora li se pare că regizorul n-a făcut nimic, a luat de pe stradă și-a filmat : ”Ce, asta-i artă” ? Uite, ca să-ți dau un ultim exemplu, mă gândesc la Lampa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
inspirat de dureroase probleme sociale, identificate chirurgical aproape pe fundalul existenței terne a industriei noastre petrochimice, problema furtului intelectual, a tezelor de doctorat îndeosebi, devenise o realitate. Impostorii zilei își atribuiau meritele celor din subordine și defilau cu ele ca izbânzi personale. Comentariile mele despre valoarea romanului și autenticitatea scriitorului au nemulțumit pe mulți dintre cei care zăboveau interesat în aerul poluat al disciplinei de partid. Erau nemulțumiți că performanțele Cetății chimiei nu erau îndeajuns reliefate pe fondul marilor succese ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A propus să-i arate locuința ce-o va primi, care, de fapt, nu era decît o cameră de oaspeți a combinatului... În timpul ăsta, noi porneam Sinteza. Seara, Silvia a venit la lucru. Era în schimbul de noapte. În atmosfera de izbîndă, privirea mea s-a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind că mă dor urechile de zgomot. Lasă-l să urle, îmi strigă Vlad. Ăsta-i cîntecul nostru de izbîndă! Ne așezăm mai bine în scaune, cu capul lăsat pe spate și cu ochii închiși. Ascultăm zgomotul azotului ca pe o apă ce cade în cascadă. În rezervorul de oxigen presiunea a început deja să crească. Acuși, cînd va ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi vreo pană de curent electric pe toată platforma, separatorul va continua să meargă: are acumulatori pentru cinci ore de funcționare la minim. E bine. E bine să stăm așa și să ascultăm zgomotul de dincolo de clădire cîntecul nostru de izbîndă. Simt curent. Cineva a deschis ușa, zice Vlad fără să se miște. Întorc capul: în ușă stă Valeriu, iar pe lîngă umerii lui se mai văd cîțiva, care întind gîtul. Dom' inginer, gata? mă întreabă Valeriu. Aproape, îi strig. Ura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
când pot și cum pot, fiindcă am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie să iau parte trup și suflet la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-atâta ale mele, încât trebuie să lupt pentru izbânda lor, cu riscul de a crăpa de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este un sentiment sufletesc evreiesc, el este un sentiment al tuturor oamenilor de orice religie ar fi, [dar] e folosit pentru a pune Într-o lumină odioasă pe o anumită clasă de israeliți”. Poetul Macedonski se lupta, fără șanse de izbândă, cu o părere generalizată În epocă. O părere alimentată de zeci de personaje din literatura cultă, de la „zaraful Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar Ascher” al lui Alexandru Pelimon și bancherul Simon
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale sfinților” <endnote id="(93, pp. 131-133)"/>. Frescele bisericilor ortodoxe din spațiul românesc erau și ele distruse de adversari, nu doar religioși, dar și militari. În bisericile din Bucovina secolului al XVII-lea, de exemplu, cei care - În semn de izbândă - au scos ochii sfinților creștini-ortodocși au fost soldații catolici polonezi <endnote id="(428, pp. 29 și 48)"/>. La fel au procedat prin 1610 oștenii unguri cu „ochii sfinților de pe toate icoanele” când au ocupat Mănăstirea Argeș, scrie Paul de Alep
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și eu ca voi/ și Însetat de duioșie,/ și de putere Însetat, de aur, de dorințe sau de chinuri,/ da, fost-am rău și eu ca voi, și temător ca voi, și fost-am/ orgolios În ceasuri calme, beat de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cenzurei de la prefectură să fie convocați proprietarii de tipografii și redactorii tuturor publicațiilor care apăreau în Dorohoi. Au fost convocați: N.Stoianovici (Gazeta Dorohoiului, PNL), M.Răutu Uniunea Țărănească, N.Buțureanu (Solia din str.Ghica aparținea Frontului românesc), M.Adam (Izbânda național creștină din str.Al.I.Cuza), N.Mateescu (Viforul din str.Traian), I.Broscăuceanu (Observatorul din str.Spiru Haret), Gh.Nemțuc (Tribuna literară din str.Ghica), N.Bercovici. Au mai fost convocați tipografii: Vaisman, Segal, (societatea Solidaritatea), V.Holic
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
matricolă). Nu se știe exact ce va fi. Deci trebuie să te abați puțin pe la Iași, împreună cu doamna bineînțeles. Ce bine ar fi să ne vedem de Anul Nou! Ce ziceți? Familiei Călin, Sărbători fericite și mulți ani înveșmîntați în izbînzi, familia Drăgan Autograful fiică-mi (absolut autentic), la 5 ani și 8 luni[:] LĂCRĂMIOARA ELENA DRĂGAN. P.S. Aștept un răspuns grabnic. Promisesem odată niște scrisori inedite de la Jean Bart către Ibrăileanu. Te-ar mai interesa? </citation> (12) <citation author=”Mihai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
gîndul la „Patria Mumă”. în căsuța mică s-a odihnit pe un pat modest de fier - cu gratii - Comandantul armatei române de al cărui nume se leagă „Independența”. Din ziua cînd s-a declanșat războiul pînă s-a terminat cu izbînda, El a dus viață de „soldat comandant” degerînd ca „oricare”, visînd la zile mai bune pentru țara Lui. Păcat că L-am uitat. I. Lăudat II. Faci bine că publici recenzia, fiindcă e o carte bună. Dacă voi uita să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cordon al Stelei României pe care Măria Sa au binevoit al primi, Măria Sa mau decoratu cu Crucea Sfântu Georgie (Sfântul Gheorghe, n.n.) la gâtu și au desemnatu un număr foarte mare de Cruci ale Sfântului Georgie pentru soldații noștri aceasta În vederea izbânzii militare obținute În ziua de 30 August și a bravurei arătate de Oștirile Române cu ocasia sângeroaselor bătălii din acea zi. Un atacu pe care turcii au Încercat eri asupra Redutei care se află În posesiunea noastră a fost eroicu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din 12 noiembrie același an, semn clar al unei delăsări absolute sau chiar a indisciplinei organelor de ordine. a.y. Tribulația „Trăsnitului” Deoarece bani direct, fără nimic la schimb, nu prea dădea omul nici atunci când țara era În fața unei istorice izbânzi (fapt ce s-a Întâmplat și la războaiele ulterioare celui de independență), guvernanții apelau la fel de fel de mici sau mari tertipuri pentru a mai agonisi ceva bani necesari cumpărării diferitelor furnituri fără de care armata ar fi fost ca și legată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
amenințătoare, repetițiile accentuează lipsa de progres, uzura nervoasă, friabilitatea rațiunii. După cum spunea criticul Andre Bazin, cu cît calitățile literare ale unei cărți sînt mai importante, cu atît mai rău le va bulversa orice tentativă de adaptare ; adaptarea are sorți de izbîndă nu atunci cînd încearcă să reproducă exact echilibrul lor, ci atunci cînd construiește un echilibru echivalent. E cazul acestui film. Pentru început, elevii de pe ecran nu pot fi la fel de opaci ca aceia din carte ; sau ar putea fi, dar numai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aceasta o minune pură? Nu e Betelul nostru o minune Ca cele amintite de Scriptură? Prieteni! Dacă azi avem o casă Doar Dumnezeu să fie lăudat! El ne-a făcut... istoria ne scrie Și ne susține, încă, ne-ncetat. El e izbânda noastră, e puterea Pe care alții încă n-au aflat-o Sau poate că, mânați de pofta firii, Au răstignit-o și-au abandonat-o. Noi să rămânem totdeauna treji Păzind Betelul ca pe o comoară Până când Domnul, ce-a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prin care a trecut România, al doilea război mondial, seceta din 1946, violența colectivizării și toate celelalte drame ale satului românesc, răsfrânte asupra sa direct sau indirect, prin suferințele celor înrudiți cu el și rămași acolo. Dar viața cunoaște și izbânzi și bucurii. Fire răzbătătoare, înzestrat cu voință și capacitate de a asimila tot ce este bun, ștefan Boboc a reușit să se realizeze profesional, să-și întemeieze o familie creștină, prin care să asigure continuitatea neamului său, ajuns ca întregul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
n-am refuzat misiunea - pe linia frontului - o acuzație de acest gen ducea direct la Curtea Marțială și moartea dezonorantă prin împușcare! Cer îngăduința ca această acțiune să fie transformată într-o acțiune de noapte, cu mai mulți sorți de izbândă. În final îmi spune că această acțiune e ordonată de sus și că a căzut păcatul pe mine. „Cam des cade păcatul pe mine, d-le colonel”, îi spun eu. El îmi urează succes și nici un alt cuvânt. Îmi pregătesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
momentele grele ale istoriei. De aceea, figura lui legendară a rămas vie în conștiința poporului român de-a lungul veacurilor. Perioada din domnia lui Ștefan cel Mare asupra căreia m-am aplecat e scurtă un an și jumătate: între "strălucita izbândă" cu răsunet european, de la Podul Înalt Vaslui și înfrângerea, "dezastrul" de la Valea Albă. Este, poate, cel mai tragic moment din istoria poporului nostru, cu atât mai tragic, cu cât trecerea de la înălțare la prăbușire a fost fulgerătoare. În acest roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa de la Roma, însuși, l-a decretat pe Ștefan cel Mare "Apărător al Creștinătății", semnând astfel actul de "intrare în Europa" a micuței și nebăgatei în seamă Moldove o forță de care se va ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înainte. Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau, dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." îi scrie Dogele Veneției la 6 martie 1475, după izbânda de la Podul Înalt. Ștefan a stăruit pentru ideea solidarității europene în lupta împotriva pericolului otoman și unirea celor trei țări românești într-un front comun de apărare la Dunăre. "Să fim o singură țară" o primă idee a unirii țărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]