42,645 matches
-
că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce arăta și nu poate, punând în pericol tihna cuibușorului de nebunii. Doamna Noia nu se mulțumi cu atât. Folosindu-se de Ștefan, ea află cum judecă mintea slabă a lui Midea. Continuă să întărâte inima bietului om, să se folosească de boala lui și să-l aducă într-o așa stare, încât acesta s-o bruscheze pe ființa care-i stăpânea sufletul. Îi scrise, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit În mașină, gonind cu ferestrele deschise, iar gândul ăsta l-a Întremat. Nu te lua după bârfe, Johan! Nu mă iau. Pot să judec și singur. știu ce faci. Dar nu-mi pasă. A continuat să se holbeze la umbrele care se Învârteau de colo-colo prin Întuneric. Lui Îi plăcea Întunericul. și-ar fi dorit să fie acolo, În locul acela neguros. La orfelinat nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la care ține președintele. Un lucru pe care-l prețuiește. Frumusețea și valoarea obiectului În sine poate că nu sunt evidente. Poate că nici eu și nici dumneavostră nu putem să le vedem, dar președintele poate. Numai el poate să judece pentru el Însuși. Eu n-aș Îndrăzni s-o fac În locul lui. Dumneavoastră puteți? Nu s-a Întins să-și reia diapozitivul, care a rămas În mâinile celui lalt aproape nemișcat, minuscul și ușor. — Eu nu cred că e un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atunci când vii să ne impui un nume, că noi avem surse de informare cu mult mai complete decât acelea la care ai putut ajunge tu într-un timp relativ scurt, fușerind pe ici pe acolo, să știi că niciodată nu judecăm un om dacă nu avem motive suficiente, să nu te îndoiești de asta. În ce-l privește pe X, păi el e o țintă clară, mă, ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pată... Îi era apropiat acel colectiv, în majoritate format din tineri, îi înțelegea, se afla la vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându-i cu asprime, despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumii. Uneori când era mai puțin atentă îi era greu să-și stăpânească tentația de a rosti sentințe, de a stabili, odată pentru totdeauna, un punct de vedere asupra unei situații sau asupra unui caracter, era convinsă că ea nu judeca eronat și doar uneori își reamintea că fiecare are o personalitate a lui și trebuia să procedeze în așa fel încât să-l convingă pe celălalt că el singur ajunsese la concluzia expusă de ea mai înainte, uite așa, firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fii cu o femeie, atunci avu impresia că ceea ce-i spusese era adevărat și ea se îmbătă de mândria de a fi simplu, femeie. Avusese șansa să cunoască, în sfârșit, o afecțiune trainică, de suflet, iar ea alesese, fără să judece prea mult, o voluptate care se construia artificial, fără o bază de pornire și care avea să nu ducă niciunde. Pe profesorii Alexe i-a reîntâlnit la o expoziție de pictură. O clipă îi trecu prin minte să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devenea după receptarea răspunsurilor tot mai nemulțumit, mai neîncrezător... Atunci când ea simțise că-i scapă dintre degete, că nu-l mai înțelege, în sufletul ei se instalase haosul și pe cât era de neliniștită pe atât devenea de lucidă, se condamna, judeca la rece relația ei cu Ovidiu și constatările făcute nu păreau a fi deloc măgulitoare. Ajunsese la concluzia că nu era decât o biată unealtă în mâinile lui, că bărbatul o să mai vină doar atâta timp cât îl vor amuza aceste întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui cu asta?A I-am explicat că am vizionat cașetele cu toate filmele lui de televiziune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ele. Din când în când mai iau și câte un interviu de susținere numai ca să mențină suspansul. Pun pariu că țipă te-a și trecut pe lista ei drept următorul Tip Cumsecade. — Sperai să fii tu acela? îl întreba Adrian. Judecând după expresia întipărita pe chipul lui Șam, nimerise în plin. — Hai, măi, Adrian! îl lua Șam cu binișorul. Sunt prietenul tău de-o viață. Fă-o pentru mine. Te rog! Și îngenunche teatral în fața lui. Apăru și Eleanor, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aveți o mulțime. — Sunt făcute de soția mea, îi explică Adrian. S-a apucat de olărit după ce ne-am mutat aici. Sunteți însurat de mult, nu-i așa? îl întreba ea în timp ce-și notă ceva. — Cred că da, judecând după standardele moderne. — Și aveți doi băieți? — Doi băieți mari. Și-au luat zborul din cuib. Dumneavoastră sunteți căsătorită? — Nu, răspunse Fanny. — Dar trebuie să aveți un... care-i termenul acceptat în ziua de azi? — Partener de viață. — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să n-aibă o clipă de răgaz în care să-și mai și evalueze calitatea produselor. Dacă se-alege cu o cronică nefavorabilă, îl doare-n cot, fiindcă deja lucrează la un proiect nou. Cei pentru care lucreaza nu-l judeca obiectiv. Pe ei nu-i interesează decât cheltuielile de producție, termenele de predare și estimarea profitului. Aici intru eu în scenă - și pun sub semnul îndoielii natură „succesului“ sau. Următorul lui scenariu va fi ceva mai bun decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu ne-am atins unul de altul sau mai știu eu ce. — Când am intrat eu, părea să vă atingă. — Îi arătăm tatuajul de pe umăr. — Înțeleg. Ei bine, pesemne e cu totul altceva decât o gravura. — Uitați, îmi pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu dau înapoi în asemenea împrejurări. Fanny traversa încăperea și își lua reportofonul de pe măsuța de cafea. — De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca să ilustrez convingerile mele cu exemple, mă duc cu gândul la doi autori pe care îi consider printre cei mai buni și a căror operă m-a marcat mult, schimbându-mi radical gândirea, precum și modul dea percepe realitatea sau dea judeca pe indivizii total diferiți de mine. E vorba de scriitorul rus Dostoievski și de Kafka. Se știe că cea mai mare parte a operei lui Dostoievski este scrisă ca urmare a experienței sale de viață: condamnarea la moarte, deportarea în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
anunță cu glas tare: ,,Onorată asistență, Curtea!”; b) intrarea completului de judecată, salutat de public prin ridicarea în picioare; c) punerea în temă a publicului de către președintele completului de judecată printr-o alocuțiune în care se precizează cine va fi judecat și pentru care culpă; d) audierea acuzaților și a apărătorilor (după fiecare acuzator, va lua cuvântul apărareaă, precum și a martorilor respectivi; e) retragerea completului de judecată pentru deliberare; f) concluziile și sentința. În paginile următoare oferim un proces literar, realizat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât mai mult cu cât trebuia să recunoască, oricât de greu, că sentimentele sale față de Iolanda nu aveau limpezimea legăturilor de circumstanță cu care se obișnuise. I se adeverea faptul ca doar senzațiile nu-i erau de ajuns pentru a judeca o relație. Dar cum să străpungă tăcerea ei ostilă? Și ce să afle? Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un târziu, ajunse la concluzia nefiresc de simplă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti, În vremurile bune ale Clujului lui Zoli Ivansuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de carne, o rudă de salam de vară, o cafea Wiener sau un cartuș de Kent, chiar un apartament, erau o joacă de copil pe lângă un pașaport. După ce că Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în lumină anumite aspecte ale controlului comparativ și ele pot fi grupate în funcție de particularitățile organizație, însă este important ca toate criteriile să fie luate în considerare. Criteriile de control ne permit să înțelegem controlul din cadrul unei organizații și sa-i judecăm eficacitatea, de aceea ele sunt formulate astfel încât să poate fi aplicabile în diferite contexte. Într-o organizație, oricare ar fi obiectivul urmărit, eficacitatea controlului poate fi evaluată cu ajutorul acestor criterii. Inițiatorii modelului CoCo precizează că criteriile nu constituie reguli minime
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pentru oricare organizație, dar într-o situație dată unele pot fi mai importante, deci vor fi preferate înaintea altora. Criteriile de control sunt interrelaționale, așa cum sunt elementele sistemului de control dintr-o organizație, de aceea eficacitatea controlului nu poate fi judecată evaluând fiecare criteriu în mod izolat. În continuare, prezentăm evaluarea eficacității controlului intern prin enunțarea criteriilor sub formă de întrebări care corespund particularităților sale, dintr-o organizație, conform modelului CoCo, sub forma unui chestionar (Listă de verificare), care ar trebui
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
literară. Pasăre îmi dăduse temă pentru acasă. Doar administra cultură, nu altceva, la revista Uniunii Scriitorilor. Avea nevoie de colaboratori. De colaboraționiști. Ce să fi făcut? Am scris recenzia la cartea colonelului. Paul Goma are încă o dată dreptate: să mă judece numai cei care au trecut prin situația asta și n-au cedat. Culmea e că recenzia n-a apărut. Nici mercenariatul nu mi-a fost de folos. N-am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un teren rămas fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]