23,636 matches
-
obiectul lor nu poate fi cunoscut, Kant concepând obiectul cunoscut ca unul dat cel puțin într-o experiență posibilă. Ne așteptăm, așadar, ca finalitatea să indice un anumit fapt de felul lui "ca și cum". Din analogia propusă între conceptele facultății de judecare (între care se află și finalitatea) și conceptele rațiunii (Ideile) nu trebuie să înțelegem că cele dintâi ar putea deține puterea de a institui un spațiu al aparenței asemănător celui instituit prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i este rezultat. "Materialul" legilor particulare ale experienței ar lipsi în afara extinderii în cauză
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
putea îndeplini o astfel de funcție. Sursa finalității kantiene nu este însă experiența. În plus, omul ca ființă inteligibilă este condiționat prin finalitate. De aceea, sursa finalității nu poate fi decât o facultate omenească; și este, cum știm, facultatea de judecare reflexivă. Aceasta înseamnă că finalitatea practică (inteligibilă) este o condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se ajunge prin extinderea celei dintâi de la om la natură) nu denumește o "realitate"; ea este proprie ordinii lui "ca și cum". Diferența
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conceptul acestui tip de finalitate "finalitatea relativă", care face inutilă ipoteza prezenței în lume a Arhitectului Divin are o origine prekantiană, însă Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului finalității nu poate fi eliminată ideea unei intenții divine dacă nu modificăm felul de a construi conceptul, mizând, în această nouă construcție, pe o structură logic-formală a sa. Astfel, putem afirma producerea unor corelații de ordine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestei idei (despre Arhitectul divin), ci din eterogenitatea elementelor care o compun: de o parte experiența, de alta ideea, abstracția, unei ființe care nu poate fi obiect de experiență. Prin ideea despre finalitatea naturii ca simplu principiu al facultății de judecare reflexive, Kant, paradoxal, dezantropomorfizează finalitatea și, prin aceasta, îi omogenizează structura; de fapt, el o antropologizează. Intervenția sa în sensul reconstrucției acesteia este necesară în contextul filosofiei sale, pentru că toate categoriile intelectului (cu funcție constitutivă) sunt neputincioase în a gândi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibilă deoarece tot în structura ființei raționale se află și facultatea care în mod necesar impune principiul prin care poate fi gândit acest raport, anume principiul finalității. Este vorba, așa cum am constatat deja, despre o instanță regulativă a facultății de judecare. "La baza posibilității produsului natural trebuie să stea o idee. Dar, deoarece ideea este o unitate absolută a reprezentării, pe când materia este o pluralitate a obiectelor, care nu poate oferi pentru sine o unitate determinată a compusului, scopul naturii trebuie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibilului prin rațiune, întrucât nu este concept al rațiunii (adică Idee). Finalitatea nu ar fi decât "legitatea contingentului", cum spune Philonenko 95, unul dintre interpreții contemporani autorizați ai filosofiei kantiene, comentând o sugestie din Prima Introducere la "Critica facultății de judecare". Această formulă antinomică are șanse recognoscibile doar în planul particularului. Kant afirmă: "Deoarece admitem că omul este scopul creației numai ca ființă morală, avem în primul rând un motiv sau cel puțin condiția principală ca să considerăm că lumea este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
succesiune de idei alcătuiește "dovada morală" a existenței lui Dumnezeu. În privința finalității, dovada morală are rolul de a-i confirma structura sa formală. Dacă actul de conceptualizare a Divinității urmează considerării omului ca scop în sine, capabil prin facultatea de judecare să "impună" norma de finalitate naturii, atunci finalitatea fără Intelectul arhitectonic dătător de sens pentru aceasta potrivit structurii conceptului său din filosofia prekantiană își are sensul legat de structura "operațională" a ființei raționale; așadar, structura sa formală este legată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopuri sau la care ne raportăm din poziția scopului final. Putem detașa două condiții care susțin structura formală a conceptului finalității kantiene: 1) plasarea omului în poziția scopului final al existenței lumii; 2) extinderea finalității (socotită principiu al facultății de judecare reflexive) asupra naturii. Ambele condiții sunt posibile printr-o facultate a ființei raționale, independent de orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin extinderea asupra naturii a legislației finalității practice, dar nu pentru a face din natură "ființă rațională", ci doar pentru a o gândi ca sistem de scopuri, fapt el însuși posibil datorită prezenței în arhitectura ființei raționale a facultății de judecare reflexive al cărei principiu este finalitatea. Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi în acord cu "sentințele" din Critica facultății de judecare. Astfel, "istoria genului uman o putem considera, în întindere mare, ca executare a unui plan ascuns al naturii..."99. Accentul este pus, evident, pe posibilitatea (de a gândi) ca natura să aibă un plan (ceea ce ar corespunde și gândurilor lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legat de o Idee a rațiunii (de o formă a priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența din această structură a ideii acțiunii unei Inteligențe supreme care își realizează scopurile în lume. Structura formală a finalității kantiene (formală, deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a ființei raționale și pe baza unor operații logic-formale ale acesteia), dincolo de orice condiționare din perspectiva cunoașterii, face posibilă o "știință", teleologia, căreia Kant îi dă statutul de critică a facultății de judecare (teleologice). Operațiile logice determinate în structura formală a finalității într-un mod necesar fac posibilă regândirea acesteia ca o schemă în analogie cu schemele imaginației care mijlocesc intelectul în determinarea unui conținut adecvat pentru categoriile sale (schemele în discuție sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o concepție despre om, care nu ia forma unei teorii, ci a unui proiect antropologic. Sensul despecificării "esențiale" a omului (operația a doua) și al respecificării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci prin întregul său mod-de-a-fi. Scop final al existenței lumii fiind, omul depășește și mecanismul naturii (putând să-și propună scopuri) și simpla finalitate a acesteia care, de altfel, este consecința extinderii asupra ei a unui principiu al facultății de judecare reflexive (aparținând omului). Această respecificare a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de altfel, este consecința extinderii asupra ei a unui principiu al facultății de judecare reflexive (aparținând omului). Această respecificare a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia nu este posibilă decât în supoziția unei anume viziuni asupra omului ca scop final al creației, o viziune care ia forma proiectului antropologic (acesta constituind forma kantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conținut poate fi concentrat în două enunțuri, "Omul este ființă cunoscătoare" și "Omul este ființă liberă", enunțuri ce par a fi, prin raportare la primele două Critici, "judecăți analitice", dar care, dată fiind întreaga reconstrucție kantiană din Critica facultății de judecare, trebuie socotite "judecăți sintetice". Nu este însă scopul acestui studiu construirea unei astfel de dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
socotite "judecăți sintetice". Nu este însă scopul acestui studiu construirea unei astfel de dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății de judecare") și, în general, pentru susținerea demersului critic kantian. În Critica facultății de judecare, "locul natural" al conceptului kantian al finalității, întâlnim mai multe sensuri ale acestui concept, toate însă subordonate structurii formale pusă în evidență mai devreme. Aceste sensuri sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății de judecare") și, în general, pentru susținerea demersului critic kantian. În Critica facultății de judecare, "locul natural" al conceptului kantian al finalității, întâlnim mai multe sensuri ale acestui concept, toate însă subordonate structurii formale pusă în evidență mai devreme. Aceste sensuri sunt diferite de cele două ipostaze ale finalității despre care a fost vorba în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând-o dintr-o voință"101; finalitatea fără scop este "legitatea liberă a intelectului". În Metodologia facultății de judecare teleologice, 82., Kant diferențiază între finalitatea externă, referitoare la un obiect ce este mijloc în vederea unui scop, și finalitatea internă, referitoare la un obiect a cărui realitate poate să nu fie scop ce devine mijloc pentru alt scop. Iată cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens al finalității enumerat mai sus semnalează, cel puțin parțial și indirect, recondiționarea semantică dobândită de finalitate prin operația de extindere a ei de la om asupra naturii. Toate însă trebuie raportate la înțelesul fundamental: finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive și o putem gândi numai pornind de la ființa rațională, singura în stare să-și propună scopuri. Comentând semnificația conceptului finalității kantiene, Ernst Cassirer afirmă: "Plan și finalitate sunt concepte care nu descriu natura lucrurilor, ci modul nostru de a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]