66,303 matches
-
se recunoască, dar și râs kathartic, eliberator, de denunțare a incongruentelor topite în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și proaspătă în fraze de un umor cuceritor. Și aici Alecsandri își revendică dreptul la percepția nesupusa clișeelor, la subiectivitate. Franța spirituală este salutată cu entuziasm, după ce
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
Negri și de perspectivă cîtorva zile petrecute departe unul de altul. Parisul noaptea se impregnează astfel în percepția subiectivă a celor doi prin "duhoarea infecta a străzilor". Notația devine din ce in ce mai sumara către sfîrșitul călătoriei, cînd boală Elenei se agravează, iar jurnalul se încheie cu o frază impresionantă prin lapidaritatea ei: La 4 mai, la ora trei dimineața N. moare pe vapor, la intrarea în Cornul-de-Aur." Așa ia sfîrșit povestea autentică a unei iubiri, supusă involuntar și în modul cel mai tragic
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
N. moare pe vapor, la intrarea în Cornul-de-Aur." Așa ia sfîrșit povestea autentică a unei iubiri, supusă involuntar și în modul cel mai tragic fatalității șablonului literar romanțios după care dragostea nu poate fi înfrîntă decît de moarte. (Vasile Alecsandri, Jurnalul unei iubiri: Vasile Alecsandri și Elenă Negri (iunie 1846-mai 1847), prefață de Paul Cornea, ediție îngrijita de Valentina Pitut, Muzeul Literaturii Române, București, 1998, 160 p., 20.000 lei.)
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
revista "Dilemă" (nr. 269, 1998) oferă următoarele date (evident, prea puține pentru a ne permite concluzii, dar totuși semnificative): sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton fatalmente defensiv și dedicat lamentației"; "în mod firesc, după citirea unor asemenea lucrări (ai căror autori, fatalmente, nu au ajuns studenți
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
autoarea întreținînd o clară afinitate cu mitul național - naționalist aș spune - al Zburătorului. Travestiul textual se construiește ademenitor pe o tehnică similară romanțului în romanț. Romantică poveste de dragoste e redata în cea mai mare parte a cărții într-un jurnal cu pretenții de text literar, oferit spre o lectură propriilor personaje. Retrospecția prin scris, aparținînd unui timp trecut, în care de fapt are loc tot traseul erotic dintre Ileana și Davidescu, e dublată continuu de un prezent distantator, dînd posibilitatea
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
de sentimentalism și nostalgie construind un personaj de o adolescentă încă neterminata și instalată artificios în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă de jurnalele gimnaziale, textul Ralucăi Oancea conturează o feminitate ratată tocmai prin intelectualizarea schimonosita a propriului eros, într-o literatura artificială, cu penibile tonalități consumiste. Raluca Oancea - Jumătate dragoste, Editura Eminescu, 1998, fără preț.
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
Z. Ornea În 1943 filosoful Const. Rădulescu-Motru a început să țină un jurnal, care, de abia în 1991, a ajuns la Bibliotecă Academiei. L-a intitulat Revizuiri și adăugiri, avînd intenția să noteze, aici, eventualele tentative de reevaluare a unor lucrări sau opinii. Primele două volume ale acestui jurnal (pentru anii 1943 și
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
început să țină un jurnal, care, de abia în 1991, a ajuns la Bibliotecă Academiei. L-a intitulat Revizuiri și adăugiri, avînd intenția să noteze, aici, eventualele tentative de reevaluare a unor lucrări sau opinii. Primele două volume ale acestui jurnal (pentru anii 1943 și 1944) au apărut în ultimii ani, cel de al treilea (cuprinzînd însemnările anului 1945) n-a apărut încă. În schimb, au apărut cele cu însemnările din anii 1946-1947. Cum am comentat și primele două volume, mă
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
anului 1945) n-a apărut încă. În schimb, au apărut cele cu însemnările din anii 1946-1947. Cum am comentat și primele două volume, mă consider dator să o fac și cu acestea din urmă. În februarie 1946 autorul observa că jurnalul sau, e, pentru el, o înaltă datorie morală: "Șunt dator să predau posterității un document, din care ea să poată scoate informații precise asupra nenorocitei epoci în care România a căzut sub influența Rusiei, pentru ca să poată avea pe viitor mai
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
sovietice, înrobindu-le. Și, totuși, în 1935-1940, țările democratice apusene nu puteau proceda altfel decît declarînd război țărilor Axei. Dar, consecvent convingerilor sale, avea opinii negative despre procesul în care fusese implicat Ion Antonescu și foștii săi demnitari, vorbind în jurnal despre "așa-zișii criminali de război", crezînd că, toți, vor fi apoi grațiați de rege. Uită faptul, totuși esențial, ca judecarea și condamnarea antonescienilor nu era numai dorința rușilor sovietici ci și a aliaților occidentali, reiterata și în tratatul de
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
ca judecarea și condamnarea antonescienilor nu era numai dorința rușilor sovietici ci și a aliaților occidentali, reiterata și în tratatul de pace cu România din august 1946. De aceea era naivă și contraproductiva opinia sa din mai 1946, notata în jurnal: "Dacă aș fi pe banca acuzaților, departe de a ma dezvinovăți, aș cere să mi se recunoască meritul de a fi răspuns la mobilizarea impusă de împrejurări, cu tot sufletul și cu tot riscul vieții". Culmea e că aceeași opinie
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
sufletul și cu tot riscul vieții". Culmea e că aceeași opinie a avut și față de procesul de la Nürenberg. I-a judecat rău, încă de la început, pe incriminați că au aruncat vină exclusivă pe Hitler. La 2 octombrie 1946 notă în jurnal: "Pentru prima oara beligeranții s-au judecat între ei păstrînd formele legalitătiii. A fost o ipocrizie, dar în fond regulile judecății civilizate au fost respectate... Din punct de vedere istoric, sentința este fără însemnătate. Ea este dată contra unor indivizi
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
au recunoscut legitimitatea alegerilor și, cu asta, lințoliul s-a așternut peste țară. Dar mai speră, și în septembrie 1946, în posibilitatea declanșării unui război al anglo-americanilor împotriva sovieticilor, singura posibilitate de a desfereca destinele țării. Își încheia, totuși deznădăjduit, jurnalul pe anul 1946 cu interogația tulburătoare: "Iubitul meu neam, încotro mergi? Spre paradisul lui Stalin, de bună seama!!" Iar în 1947, cînd SUA a lansat planul Marshal o clipă a crezut că și țara sa va beneficia de el, curînd
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
pornografiei!"). De altfel, cu totul neorientat în ale literaturii, la 9 iunie 1946 notă, aproape scandalizat, că premiul național pentru literatură a fost atribuit Hortensiei Papadat-Bengescu "scriitoare cu o activitate onorabilă, dar fără un deosebit talent". Supără, apoi, în acest jurnal, convingerea filosofului în existența raselor, în deosebirea dintre ele, stimulînd măsurătorilor antropometrice de laborator care, azi se știe, n-au dus, pentru că nu puteau duce, nicăieri, fiind infirmate de antropologia mai nouă. Dar așa apucase după studenție, în laboratorul lui
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
Wundt și înțelegea să nu-și reevalueze punctele de vedere, desi văzuse la ce catastrofe dusese teoria raseologică și cercetările antropometrice pe vremea hitlerismului. Mai credea și în eugenie, deși, de asemenea, știa prea bine cum o folosiseră ideologii hitleriști. Jurnalul lui C. Rădulescu-Motru e, negreșit, un document al unei mărturii probatorii din anii întunecați. Doamnele Gabriela Dumitrescu și Rodica Bichis s-au îngrijit de impecabila apariție a jurnalului, înzestrînd-o cu note lămuritoare foarte bune și corecte. În capul volumului cuprinzînd
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
eugenie, deși, de asemenea, știa prea bine cum o folosiseră ideologii hitleriști. Jurnalul lui C. Rădulescu-Motru e, negreșit, un document al unei mărturii probatorii din anii întunecați. Doamnele Gabriela Dumitrescu și Rodica Bichis s-au îngrijit de impecabila apariție a jurnalului, înzestrînd-o cu note lămuritoare foarte bune și corecte. În capul volumului cuprinzînd notațiile anului 1946, dl Dinu C. Giurescu semnează un solid (că informație și interpretare) comentar, care clarifica, sub raport istoriografic, toate complicațiile acelor ani de tristă amintire. C.
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
o imensă umbrela neagră" (M.I). SÎMBĂTĂ și DUMINICĂ, în week-end: vizitatorii sporesc, personalitățile revin, reporterii se mișcă iute, au ochi buni și reportofoane cu baterii încărcate. Semnalam rubricile Din tîrg culese (la care contribuie toată floarea studențimii de la Litere), Jurnalul (de Tîrg) al Adinei Dinitoiu, observațiile Luminiței Marcu, interviurile și instantaneele lui Cristian Munteanu, Paul Cernat, Dana Gheorghe, Emilia David și "capul limpede" al lui Ion Bogdan Lefter. // Tot de la Tîrg Cronicarul a primit Facla literară, o revistă de 32
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
Nicolae Manolescu Cel mai recent număr al Jurnalului literar (7-10 din aprilie-mai 1999) reia "cazul Caraion" pe mai multe pagini și sub multe semnături, fiindu-i într-un fel consacrat, după cum arată și fotografia din deschidere. Între altele, în cîteva articole și interviuri, redactorul și unii colaboratori ai
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
literar (7-10 din aprilie-mai 1999) reia "cazul Caraion" pe mai multe pagini și sub multe semnături, fiindu-i într-un fel consacrat, după cum arată și fotografia din deschidere. Între altele, în cîteva articole și interviuri, redactorul și unii colaboratori ai Jurnalului se referă și la Dosarul Caraion publicat de noi în România literară (nr. 13-14 din aprilie 1999). Vreau să spun din capul locului că primim cu interes și recunoștință orice document ori interpretare care ar conduce la o mai bună
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
Vreau să spun din capul locului că primim cu interes și recunoștință orice document ori interpretare care ar conduce la o mai bună cunoaștere a lucrurilor, la eliminarea unor neînțelegeri și confuzii. Am citit așadar cu atenție tot ce conține Jurnalul despre "cazul" Caraion. Și e bine să precizez de pe acum că singurul element care ne ridica un semn de întrebare, cu privire la informațiile publicate de noi, este oferit de d-na Mariana Sipos: e posibil că scrisoarea pe care ne-a
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
fi alăturat. Dar arhivele au păstrat doar dactilograma. Dar nu e vreun dubiu că textul ei aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu declarațiile, reproduse în Jurnal, de la proces, unde mîna "grefierului" este evidentă. Cît privește folosirea acestor pagini că troc cu Securitatea, la plecarea din țară, eu insumi mi-am exprimat îndoiala: mai exact, am spus că nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
asupra unei aprecieri pe care o făcusem pe marginea cărții d-nei Jela, cînd ipoteza d-sale mi se părea acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și unul din colaboratorii numărului din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie, constă în aceea că eu admit a greși și retractez în vreme ce colaboratorul cu pricina se socotește pururea infailibil. Problema importantă, care se desprinde din paginile Jurnalului, este
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie, constă în aceea că eu admit a greși și retractez în vreme ce colaboratorul cu pricina se socotește pururea infailibil. Problema importantă, care se desprinde din paginile Jurnalului, este însă altă: nu atît a adevărului despre Caraion, ci a oportunității publicării lui. Și dl Florescu, si d-na Sipos deplasează discuția dintr-un plan în altul. De aici și pînă la a ne învinui de "frenezie a demolării
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
orice caz, adevărul se cuvine spus. Sine îra et studio. Cît privește problemă oportunității spunerii lui, ea nu intră în discuție. O repet a nu știu cîta oară. Aici e toată diferența dintre atitudinile subînțelese ale României literare și, respectiv, Jurnalului literar: noi nu ne-am pus niciodată întrebarea dacă e ori nu oportun să rostești adevărul.
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în 1998 la Editură Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]