179,812 matches
-
el în brațe, ciumit de glaonte adevărate și cu adevarat fericit. Lasă-mă, te rog eu, lasă-mă să mor cu steagul Americii în brațe. Lasă-mă să ispășesc pentru toata lașitatea și pentru toate crimele Americii!... (fragment din românul Lasă zilei scârba ei)
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
mea și când, cu permisiunea ei, în chipul cel mai discret, mă voi sinucide, cu un glonț în tâmplă..." Să fie asta o urmare a asimilării învățăturii lui Confucius? întreabă interlocutorul. Cel întrebat confirmă în parte - "A avut dreptate Confucius lăsând să se înțeleagă că orice om aspirând la înțelepciune trebuie să-și poarte sub braț de-a lungul întregii sale vieți - sicriul." Nu altceva, ține să adauge, spusese Montaigne: "La mort n'est rien, le mourir est tout."
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că nu poate deloc singur și-l sună pe artistul plastic, îi zice să ia mașina, să meargă, să nu-l lase, credea că are tensiunea 20, se sufoca, își zicea că o să moară înaintea bunicului și că or să ajungă cu două salvări în același timp și că bunicu se va trezi și va avea grijă de el, pentru că el a
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
rămânând încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în partea cealaltă. apoi tatăl kirilă a obosit și a zis că pleacă. te las singur, kirilă. e bunicul tău. starea s-a stabilizat. și pleacă pur și simplu. bunicu începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
printre rînduri, Mîinile hulpave ar sfîșia paginile pline de subînțelesuri, În cancelariile lumii s-ar face planuri secrete de subordonat poezia Căci o lume flămîndă de poezie poate fi ușor manipulată, asta se știe, De asta nici un vers nu trebuie lăsat la voia întîmplării, Continentele pot să se războiască pentru un distih, pentru o noapte De inspirație a vreunui poet, patriile se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în bătaia vîntului, rădăcinile
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mîntui eu; Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genunchi a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!" Și, zicînd acestea, ea a dezarmat Brațul ce-al său mire ține ardicat. ș...ț Mult poate femeia!... cu grația sa Orice răutate ea va dezarma! Gesturi ca acela al Iosefinei sau al domniței din balada lui Caragiale
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
acela al Iosefinei sau al domniței din balada lui Caragiale s-au produs și în vremuri mai apropiate. Spre sfîrșitul deceniului 8 al secolului trecut, un președinte al Franței, Valéry Giscard d^Estaing, aflat în vizită oficială în România a lăsat arma jos la vederea unui magnific cerb carpatin, spre dezolarea maestrului de vînătoare care îl însoțea și care primise sarcini stricte privind delectarea înaltului oaspete. Dar acesta din urmă avea, se vede, alte criterii și își extrăgea plăcerile din surse
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
bine și ne-am oprit amîndoi. I-am spus: - Apropie-te. Nu te teme. Dacă am o pușcă, e numai ca să-mi dau importanță, să fac și eu ca oamenii care se iau în serios. Nu o întrebuințez niciodată și las cartușele acasă în lăcașul lor. Cerbul asculta și-mi adulmeca vorbele. Cum am tăcut, n-a stat la îndoială deloc: picioarele lui au început să se miște ca niște tulpini pe care adierea vîntului le-ar încrucișa și descrucișa. A
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
și René Caillé, ale lui Livingstone și Henri Duveyrier. îl citește cu nesaț mai ales pe Jules Gerard, care îi permite să cunoască vînătoarea de lei ca și cum deja ar fi practicat-o. Mă întreb totuși ce impresie îi vor fi lăsat frazele finale din La chasse au lion (Paris, 1855): "Amintiți-vă, în fine, că rareori un leu cade lovit de un singur glonț. Nu încercați niciodată să scăpați cu fuga atunci cînd s-ar năpusti asupra voastră și, cu ajutorul acestor
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o zbughisem în stradă, la joacă cu copiii din vecini. Am știut că s-a întors doar când i-am auzit strigătul furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu tot n-am să vă las, fariseilor, Să-mi furați umbra - îndoiala mea, Pentru că nu aveți ce să faceți cu ea. 5. De-aș fi luciul care inventă sabia, Oricând sunt marea care naște corabia. Apoi incerc Deodată mă pomenesc cu inima mea, moartă inima mea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele - foarte emancipați și cu un dispreț definitiv față de sexul lor. Unul dintre
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
clipa asta examen la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o sută și ceva de ani în urmă și, pe măsură ce pixul își lasă măduva pe foaia albă, în ceafa lui dospește lent un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
și dintr-un tată extrem de egoist era foarte mulțumit de subiectul de examen, pe care se hotărâse să-l abordeze excentric, pentru că el era, de asemenea, născut de o mamă foarte emancipată. Devotat până-n rărunchi cauzei femeilor din secolul 19, lăsa să-i curgă sucul dulce al inimii prin vârful cam mocirlos al pixului albastru. Iar când soarele ajunse la ferestrele înalte ale amfiteatrului, băiatul fu deja învăluit în pături fierbinți, ca în anii copilăriei, când, gripat, aștepta cu-nsuflețire mâna
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
că o bună parte a familiei sale este stabilită chiar la Tîrgu Mureș. În politică, la fel ca în poezie, cuvintele Angelei Marinescu țîșnesc din inimă și mai puțin din creier. Ele au o mare forță expresivă, dar calitatea analizei lasă de dorit. Categoric, Angela Marinescu este o mare poetă, nu un analist politic. Jurnal scris în a treia parte a zilei este o carte autoportret, un document de primă importanță pentru cunoașterea uneia dintre personalitățile emblematice ale unei generații poetice
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
triunghiulară, duc cufere pe umăr și în mâini, ies tacticoși, în timp ce umbrele se fac mai scurte. În fața intrării principale și a turnurilor încununate cu loggii deschise stau birjele, înșirate de-a lungul spațiului acoperit sub ferestrele arcuite, și acolo își lăsase Herr Leo Schachter, directorul general al Bumbăcăriei, landoul său să aștepte ca să-l ia pe tata-mare de pe peron. În primele zile după sosirea lui, tata-mare prinsese aripi și era entuziasmat ca și când, prin venirea la București, s-ar fi făcut ordine
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ei reușea să estompeze prea puțin uruitul roților pe pavajul pietruit. Tata-mare se rezemă în colțul cupeului, ședea picior peste picior, cu bastonul sprijinit de stinghia banchetei de vizavi, privind dintr-o parte profilul sever al lui Herr Schachter și lăsându-și ochii să-i alunece de-a lungul fațadelor, ale căror coloane, cariatide, frontoane împodobite cu ghirlande străluceau la soare, de parcă ar fi fost făcute dintr-un material transparent. Magazinele erau închise, rulouri ocroteau intrările, pietoni puțini, cu pălăriile de
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
impozante purtând amprenta Jugendstil-ului vienez. Intrară în holul de la intrare. — Bagajul va fi dus în camerele dumneavoastră, probabil că sunteți obosit de călătorie, spuse Leo Schachter, în timp ce urcau cele trei trepte ce dădeau în antreu, unde aveau să-și lase la garderobă pălăria și bastonul. Dar până când se isprăvește vânzoleala, o să bem o cafea, dacă nu aveți nimic împotrivă. Poftiți! Arătă spre ușa salonului de primire și tata-mare se lăsă condus într-o cameră înaltă, umbroasă, sub un plafon împodobit
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
trei trepte ce dădeau în antreu, unde aveau să-și lase la garderobă pălăria și bastonul. Dar până când se isprăvește vânzoleala, o să bem o cafea, dacă nu aveți nimic împotrivă. Poftiți! Arătă spre ușa salonului de primire și tata-mare se lăsă condus într-o cameră înaltă, umbroasă, sub un plafon împodobit din belșug cu stuc, în care se afla un covor peste care mai erau întinse și alte carpete mai mici, ce estompau pașii și vocile. Pereții erau acoperiți cu litografii
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
dominat de o atmosferă destinsă, ușor lenevoasă, care, datorită măsuței de fumat și a fotoliilor joase, avea un aer oriental. N-o să vorbim despre afaceri, avem timp destul pentru asta. Tata-mare s-a înclinat ușor, a luat loc pe otomană, lăsându-l mai întâi pe Herr Schachter să se așeze, și-a ridicat dungile pantalonilor reiați, și și-a pus brațul pe spetează. Herr Schachter spera că tata-mare avea să se simtă bine, firește că multe lucruri erau aici altfel decât
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
un trabuc dintr-un etui și-i tăie capul cu un cuțitaș. Se pălăvrăgește întruna, se iscă zvonuri oribile, uneori de prost gust. Dar, în fond, sunt tragice de fiecare dată. Se fac legături, presupuneri, apar temeri. Să nu vă lăsați indus în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți, urmărea firul de fum al țigării sale
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
fond, sunt tragice de fiecare dată. Se fac legături, presupuneri, apar temeri. Să nu vă lăsați indus în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți, urmărea firul de fum al țigării sale și fața lui avea expresia unui om căruia Dumnezeu i-a oferit darul de a vedea lucrurile clar și simplu, așa cum sunt, utile și oportune
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
privire retrospectiva mai pertinentă, printr-o cruntă obiectivitate, a succesului Stelei din Liga Campionilor sau a carierei lui Hagi, două subiecte atât de importante și, implicit, delicate pentru microbistul român. În final, din 1 și 2 aș răspunde unei întrebări lăsate pe parcurs stingheră: fotbalul poate fi un fascinant roman existențialist, despre viață și oameni la modul cel mai serios. Dacă pătrunzi fără prejudecăți în sistemul de referință și de percepție al acestui extraordinar jurnalist. Vi se pare prea mult? Citiți
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
mileniului al treilea exclusiv ca pe o sumă de legende urbane. Acestea „constituie singurul gen folcloric productiv în societatea contemporană” (p. 17) — scrie el, subliniind, într-un sens, unicitatea și vigoarea genului pe care îl studiază, dar, după părerea mea, lăsând deoparte mult prea multe realități în act în culturile tradiționale contemporane și neglijând prea vădit faptul că o proporție uriașă din populația planetei trăiește, încă, la țară, pentru ca această afirmație să conteze mai mult decât ca o somptuoasă captatio benevolentiae
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]