3,223 matches
-
drumul. Trăgîndu-și pantalonii, domnul Maxted se Înclină din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd mașina oficială. Jim se uită Înapoi la cei circa o sută de prizonieri lăsați acolo pe mal. În timp ce soldatul Își lingea boabele de orez de pe bărbie, doamna Philips zăcea la picioarele lui, În iarba Îngălbenită, alături de femeia de la Blocul D și de soțul ei Îngenuncheat. Alți soldați se mișcau de-a lungul malului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înflăcărată de rușine. Dintr-odată Îi sună pagerul. Mâna Îi țâșni către borseta de la brâu. —Scuze, tre’ să plec, spuse el. Luă o gură grăbită de cafea. Apoi puse paharul deasupra automatului lângă toate celelalte păhărele de cafea abia atinse, lăsate probabil de colegii lui ale căror pagere le tăiaseră pauza de cafea de asemenea. Ea Îl privea o lua Înspre secția de Radiografie. Pentru o clipă rușinea i se mai potoli În timp ce observa felul În care bumbacul albastru al halatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Atunci ce făceai? Era ceva legat de treaba cu surogatele? — Nu! Nu avea nimic de-a face cu aia. Nu pot să-ți spun ce făceam acolo. —Prostii. Adevărul e că erai cu o femeie. Te-am prins cu garda lăsată - ca să nu mai vorbim de faptul că te-am prins cu pantalonii În vine - și nu poți să mai inventezi nici o poveste care să mă convingă că nu aveai pe nimeni altcineva! Nu-i deloc adevărat. —Sam, chestia asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ai să primești Înștiințare de la avocatul meu, spuse ea. După vorbele acestea se Întoarse pe călcâie și se Îndreptă spre ușă. —Stella, te rog... Dar Stella dispăruse deja. Ruby se aplecă ca să culeagă de pe jos o cutie goală de suc lăsată acolo de unul dintre copii. Îl pierduse pe Sam și acuma era pe cale să-și piardă și afacerea, probabil. Îndoi cutia În pumn și simți cum lacrimile Îi veneau În ochi. Se târî până În bucătărie și puse ceainicul la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ajutorul ei de bucătar. Știi, spuse mătușa Sylvia ștergându-se la nas cu dosul mâinii, n-am apucat niciodată să-mi cer scuze pentru scandalul Îngrozitor pe care l-am făcut Nigel și cu mine la magazin. Ne-am cam lăsați duși de val. Îmi pare tare rău. Și mă simt foarte vinovată că ăsta e motivul pentru care Stella s-a retras din afacere. —Nu te Îngrijora, spuse Ruby tăind Încă o cruce din cotorul unei verze de Bruxelles. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Să fiu al naibii! Pe mine ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
săptămână întreagă. Când m-am întors, mi-am zărit imaginea în ferestrele înalte de lângă masă. Cu câteva minute în urmă, un bărbat tânăr, un proaspăt tată, își ridicase paharul împreună cu mine, chiar în acele ferestre. Acum un bătrân, cu umerii lăsați, cu un chip purtând povara lipsurilor, mă privea de sub pleoape grele. De când am început să semăn cu tata? Mi-am îndreptat umerii și mi-am ridicat bărbia, dar tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de coșuri. Baruch Îi interzisese să le stoarcă. Odată Îi spusese lui Fima: Vor dispărea peste noapte În clipa În care vei avea o prietenă. Dacă până la ziua ta, la șaptesprezece ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o boală malignă, răsufla greu și Împingea la deal un cărucior de copil Încărcat cu produse ambalate În pungi de hârtie și de plastic și un bax Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vânt. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce ai În comun cu vânătorii de balene inexistente, tu cu ochii tăi miopi, cu mușchii fleșcăiți, cu pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oameni fixau cu fețe indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc fusese apăsată potcoava în pământul moale, îmbibat de apa formată de pe urma topirii zăpezii. Tatăl unui coleg de școală, care se îngrijea de grădină, umplea golurile cu pământ, însămânța peluzele cu iarbă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau, pe deasupra imenselor jăratice, zeci de curcani, trecuți prin prăjină. Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu. Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi semnalat în rubrica sinucigașilor, alături de o slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie, împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde se simțea mai la largul ei. Mi-am pus în gând să uit. Vreau și trebuie! O doresc însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la lady Hyde. Are febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu renunțase la a sa, soarta tinerelor fete din familii respectabile, crescute În inocență și fără a ști nimic despre viața sexuală, În special În societatea puritană, ipocrită, din Anglia și America, și apoi aruncate pe neașteptate În oceanul căsniciei, lăsate să Înoate sau să se Înece, stârnea profund imaginația și simpatia lui Henry. Cunoștea, desigur, mecanismul contactului procreator și, din operele ilustrate cu caracter erotic - colecția lordului Houghton din conacul de la țară Îl ajutase mult să se informeze -, se familiarizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu-i mai crescuse la loc. Hotărâse că viitorul său ca actor stătea În teatrul dramatic, unde Își putea ascunde ușor chelia cu ajutorul perucilor, și astfel formase o companie dedicată spectacolelor de comedie clasică engleză, investind În acest scop banii lăsați moștenire de logodnica decedată. După un timp, cunoscuse și se căsătorise cu o altă actriță, Virginia Bateman, mama tânărului Monty, și Trupa de Comedie Compton devenise o instituție populară și foarte respectată a teatrului englez de turneu. De aceea, Americanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liniștea puțin conștiința. Nu ceru și nici nu se așteptă ca William, care avea de crescut patru copii, să facă la fel, iar fratele său nu se oferi. Cu toate acestea, William căzu bucuros de acord cu Henry că partea lăsată moștenire lui Katharine, care o punea pe picior egal cu cei doi frați, era pe deplin corectă și cuvenită, dată fiind grija și devotamentul pe care prietena i le arătase În decursul multor ani. Henry se arătă Însă surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capătul digului flotila de bărci care ieșeau În larg la pescuit, iar Henry Îi făcu pe plac. Era, Într-adevăr, un spectacol impresionant: ambarcațiunea, aparent atât de fragilă, ridicând pânza și pornind Înspre Întunericul ce se lăsa, pe sub buza amenințător lăsată a marii faleze. Apoi, după o dușcă de Încălzire la han, se Întâlniră cu trăsurica tocmită și se Întoarseră la Whitby cu acest mijloc de transport, foarte mulțumiți de plimbare. În cazul lui Henry, starea de spirit agreabilă se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe jos, nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără efect. Era, la fel ca și chelia, ca și guta, un semn al degenerării inevitabile a corpului. Du Maurier uitase să includă toate acestea - pungile lăsate și pliurile atârnânde ale celor bătrâni - În utopica sa viziune asupra unei lumi Întoarse la nuditatea paradisiacă pe care i-o expusese pe larg În barul din Staithes. Pasajul corespunzător din Trilby fusese eliminat În revistă, dar reinclus În volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi fost tratați cu băuturi tari. Desigur, nu se dovedi nimic care să confirme aceste suspiciuni, iar amintirea primirii călduroase care i se făcuse lui Alexander când se Întorsese pe scenă pentru a-și ține umilul discurs În fața cortinei lăsate Îl convinse că ostilitatea galeriei și a locurilor ieftine fusese Îndreptată În principal Împotriva lui și a piesei lui. Dar ceea ce devenea tot mai evident, pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]