2,387 matches
-
dezarticulat al celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu erai?... — Io, dom’ major! Io și cu Relu. Suntem la datorie. Nu știam la cine latră câinii. Mișună bandiții p-aicea... Nu credea el În bandiți, dar mi se pare că-i era frică de Întuneric și n-am avut cum să-l ținem de vorbă afară. Intrase și se așezase pe marginea patului să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am Întors și-am urcat trei trepte și am Înțepenit lipit de zid În Întuneric. Oare m-or fi văzut? Omoară! Omoară! lătra Întunericul. L-am văzut pe Pepino zvâcnind, ținându-se cu mâinile de gât și căzând grămadă În fața ușii deschise prin care ar fi trebuit să trec. Nu m-au văzut... Așteptam În Întuneric lipit de zid, scăldat tot de sudoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele cu noi. Imperator alerga înainte și, la cea mai mică alarmă, lătra, căutând să pună pe fugă jivinele cu care ne intersectam. Ne-am oprit obosiți într-o pajiște luminată, în care iarba nu fusese niciodată călcată de picior de om: cel puțin așa mi se părea. Un spațiu paradisiac, împestrițat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că aici, la umbra răcoroasă, aerul curat și proaspăt ar putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi face semn cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am mâncat cât și cum nu trebuie și am ajuns să nu mă mai pot mișca. Picioarele nu mă mai ascultă și nu-i nimeni care să mă ajute. E numai câinele aici... Dar Imperator e-n stare doar să latre când se apropie cineva străin de ușa mea. El nu știe să mă îngrijească. Sufletul meu Știu că va trebui să mor în curând. Sufletul meu va ieși din trup și va mai rătăci timp de patruzeci de zile, vizitând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fântână Călători să-mi vină; Ș-au zis că m-or pune Tălpoaie de casă, Să mă șindilească Cu șindilă trasă. Dar ei că m-au pus În mijloc de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să ningă, Cetina să-mi frângă. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tarde și Gustave Le Bon, unele observații și descoperiri din biologie furnizaseră deja argumente privind comportamentul imitativ al unor specii de animale. Charles Darwin arăta că "uneori animalele își imită acțiunile între ele: lupii crescuți de câini au învățat să latre, puii de păsări imită cântul părinților și uneori pe cel al altor păsări, papagalii imită orice sunet pe care îl aud mai des" (apud S. Moscovici, 1981/2001, 85). De asemenea, este posibil ca similaritatea dintre starea psihică a individului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
lor. Privesc în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec grăbiți, frecându-și mâinile mecanic, mai înainte ca gerul să le sleiască cu totul puterile. Câte un câine, cu blana înspicată de fulgii de nea, latră în neștire la poarta casei, solicitând protecție și căldură. Nu-mi vine să cred că toate semnele prevesteau o iarnă lungă și geroasă pentru întreaga suflare!!! Revin acasă, plină de entuziasm și mă așez la masa de scris...Dar inspirația
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de specii 76. Câinele dingo (Canis familiaris dingo) sau warrigal, adus de aborigeni acum 4000 de ani, de statură mare, puternic, cu blana cafenie roșiatică, cel mai periculos dușman al turmelor de oi și chiar a cirezilor de vite, nu latră, ci scoate niște urlete asemănătoare celor de lup. Odată cu transportul de coloniști În 1788, au venit și șobolanii care au Înotat până la țărm de pe navele naufragiate. Aceștia au găsit aici pradă bogată, În scurt timp decimând cinci specii de păsări
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
scoarță de copaci, ierburi, frunze, alteori cu lut și nisip 208. Câinele dingo, singurul animal semidomesticit de băștinași, ajută la prinderea micilor animale, șopârle, păsări și ouă, Îi Însoțesc pe aborigeni În peregrinărilor lor dintr-un loc În altul, nu latră, ci scot niște sunete ca urletul lupilor. Când moare este jelit asemenea unui copil. Transportul pe apă se făcea cu ajutorul unor plute, realizate prin legarea mai multor copaci, care Înaintau cu ajutorul unei vâsle sau prin Împingere cu sulița sau prăjina
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lânoasă, Învârtind codița ca pe un pămătuf. Micul patruped se strecura cu rapiditate printre mormanul de bagaje și mirosea de zor. Dacă i se părea ceva În neregulă se oprea punând două lăbuțe pe valiza buclucașă și nu preceda să latre strident. Rândul Înainta greoi, șerpuitor, fiecare Împingând anevoie bagajele ce păreau acum incomode, În liniștea ce devenea apăsătoare. Deodată monotonia a fost Întreruptă când doi colegi de ai mei au fost invitați cu bagajele Într-o cameră separată pentru controlul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În sinea mea, cu mult calm și Încredere: „Se mai Întâmplă! Nu au nimic asupra lor fraudulos!” Când credeam că lucrurile decurg normal, potaia roșcată, un „Bubico” australian, se Întoarse brusc și manevrând din coadă ca o flașnetă Începu să latre. Pe loc, doi vameși au ajuns În preajma mea și m-au rugat să-i urmez. Nu Înțelegeam exact ce se petrece. Zâmbetul mi-a dispărut și ochii s-au adumbrit, o panică iguanică mă cuprinse din creștet până la picioare, provocându
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și bătu joc de nebunia ei. În final kipara s-a răzbunat, tjakara fiind condamnată să nu zboare și să cutreiere pământul pradă câinilor dingo și vânătorilor 375. Suntem curioși să vedem celebrii câinii dingo, de culoare albă, care nu latră, dar scot sunete asemenea lupilor. Se plimbă agitați prin cușcă atenți la tot ce se petrece În jur ca și diavolii tasmanieni, care departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor, uitându-se curioși de după gratii la vizitatorii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înțesat cu tarabe, coșuri Împletite din bambus atârnate pe suporți improvizați, cuști Înșirate În dezordine pe jos, direct În stradă, pe trotuar, de unde străbat sunete dintre cele mai variate: triluri de canari, gângurit de porumbei, mieunat de pisici În călduri, lătrat de câini jigăriți, cotcodăcit de găini anemice și măcăit de rațe cu coada Îmbârligată, behăit de capre sprințare, etc. Specii variate de papagali viu colorați În nuanțe de verde, portocaliu, galben, violet, printre care tronează imperialii kakadu cu penajul lor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge, trezit din dulcea-i amorțeală, ce latră furios de câteva ori, fără un motiv anume. Un bătrân cocoș Împintenat vântură aripile cu prestanța cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și fără a mai avea timp pentru alte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
va urma ceva. Am Închis casa. Aveam un câine frumos, Tarzan, alb, frumușel, și un pisoi: am luat pisoiul În brațe și i l-am dat lui Bursan, prietenul meu, iar câinelui i-am dat drumul. - Erau treziți, era zgomot, lătrau câinii? - Nu. Vorbesc de strada mea. Câinele l-am lăsat, iar pisoiul l-am dat, că era mic. Am auzit că după ce am plecat noi s-a aruncat În fântână și a murit. În jur de o oră a durat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
supun împărăției binelui pe înseși puterile răului. Trebuie să-ți fi purificat trupul prin sfinte încercări, să lupți contra fantomelor halucinației și prinzând lumina corp la corp așa cum a Iacob a luptat cu îngerul, să îmblânzești acei câini fantastici care latră în visele noastre, trebuie, într-un cuvânt, pentru a ne servi de expresia energică a oracolelor lui Zoroastru, trebuie să auzim vorbind lumina. Deși această carte se subintitulează o protoistorie a ritualurilor masonice, ea nu se va apleca asupra diferitelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unu, doi, trei... Există numaiu ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate... Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de piatră. Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră. O, numai ei vor fi într-adevăr! Noi, locuitorii acestei secunde suntem un vis de noapte, zvelt, cu-o mie de picioare alergând oriunde 877. Haosul visului poate fi un motiv liric de scufundare în sensuri distorsionate. E o sugestie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fost progresivă, primele versuri create de poet fiind în limba franceză. Oare cum se poate armoniza această diversitate funcțională pe care ne-o oferă creierul cu principiul logic al identității? Un trandafir miroase altfel pentru fiecare din noi, un câine latră altfel după starea noastră afectivă din acel moment, un tablor are o combinație coloristică diferită pentru cultura noastră diferită. Deci nu numai anatomic sau fiziologic, ci și afectiv sau educvașional ne diferențiem... Dacă considerăm că diferențele sunt mici și nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
etnia „romă”, desprinsă din etnia țiganilor, e prea de tot. Țiganii din Europa se vor numi tot romi ? Căutați în toate documentele de cancelarie din Țările Române și nu veți găsi nicăieri etnonimul „rom”. 12 ianuarie 2008 Voroniada Motto : „Câinii latră, caravana trece”. Dacă păpușa asta cu nume de zburătoare, pe post de președinte în republica ce ar trebui să se numească după numele mărețului conducător, Voronia, nu-i acționată din altă parte, adică ceea ce face, face din imbold propriu, chiar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cât nu era în serviciul credincios pentru Țară, sărind coarda, dar, așa, să fii ministru și să întinzi coarda până la plesneală, iacătă, intri în gura presei și, după cum ai văzut, doamnă ministru, această cățea a democrației, nu numai că te latră, dar te și mușcă de ... Tolontan. Ministreasa trebuie să fi văzut salturile în gol de pe poduri, viaducte și baraje, ale ălora, dilii, legați cu coarda de picioare, sfidând legile fizicii, până la punctul de maximă întindere, mai, mai, să se rupă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să-mi dau cu părerea că asemenea cu câinii comunitari, atinși de jigodie, care duc lipsa stăpânului, asemuit nu atât cu lanțul, cât cu mâncarea, cu ocrotirea, cu ciolanul la care poți să mârâi de bucurie, uitând că poți să latri. Dar chiar și așa, cu toți comunitarii trecuți în altă curte și altă cușcă, nu s-ar fi putut face nimic fără ajutorul dezinteresat dat de UDMR care, la douăzeci de ani de la întemeiere, e tot acolo, în frunte. Cât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
clipă, s-a aflat că a căzut capul lui Blaga; și-a dat demisia. Rămân însă surprins, că scena politică e confundată tot mai mult cu un maidan, nu se mai spun vorbe de duh, nu se critică constructiv, se latră și se mușcă cu ură și cu colți de mistreț. Când ești pe scenă, la rampă, să te vadă lumea mereu și mereu, e și normal să intri în gura acestei lumi care te poate devora cu fălcile. Deși se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
constituie faptul că niciodată n-am săvârșit greșeala de a învăța să conduc o mașină. Am fost întotdeauna înconjurat de oameni, în special de femei, gata să mă transporte cu automobilul oriunde aș fi dorit să mă duc. De ce să latri tu, când ții câini? Dedesubtul digului rutier, de o parte și de alta, e o îmbulzeală de bolovani, îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intrat pe ușă, Hartley a și dispărut. Într-o secundă s-a strecurat, ca un șoricel, în dormitor și a închis ușa după ea. (În dormitorul mare, nu în cămăruța unde avusesem convorbirea cu Ben.) Câinele, ditamai javră, continua să latre, ca un acompaniament la cele ce se petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față, acum închisă, Peregrine examina furios portretul cavalerului în armură, James se uita plin de interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]