6,066 matches
-
venit, ca afacere. Fotografii aeriene ale vilelor de la țară. Apoi comis-voiajorul apare cu pozele - nu doar negativele, ci poza developată - și le dă o ofertă pachet. Identificăm copacii și arbuștii din jurul locului și le punem semne cu numele, frumos, În latină și engleză. Oamenii se simt ignoranți În legătură cu plantele de pe proprietățile lor. — Feffer se pricepe la copaci? — În toate zonele angajăm un student la botanică. În Dutchess County, de exemplu, putem să luăm pe cineva de la Vassar 1. Domnul Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fotografia mea În librării. O idee bună. Excelentă. Dar să furi...? — Practic nu a fost furt. Atunci, ce cuvânt ai prefera și care e diferența? Ca În vechiul banc: ce altceva mai Învăț despre un cal dacă știu că În latină se numește equus? — Dar eu nu sunt hoață. — Foarte bine. În capul tău nu ești hoață. Doar În faptă. — M-am gândit că dacă ai fi hotărât, cu adevărat hotărât În legătură cu H.G. Wells ar trebui să știi dacă a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe tinerei să vrea să facă studii românești. Uneori ajung mai devreme și încă o prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceva crenguțe de toamnă, da’ tot degeaba. Anost cu ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore de latină din norma dublă a Cristinei) și a făcut apologia liceului românesc, mai ales a liceului. Cu Nick aproape nu mai e chip să vorbești altfel decât românește. Chiar greșește când vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ștaif. A fost plăcută tare vizita Călineștilor, iar ieri am trecut câteva minute pe la ei cu Cristina, i-am găsit pe Nick și pe Pauline. Toată lumea a încercat să vadă ce latină mai știe (un omagiu celor 18 ore de latină din norma dublă a Cristinei) și a făcut apologia liceului românesc, mai ales a liceului. Cu Nick aproape nu mai e chip să vorbești altfel decât românește. Chiar greșește când vorbește franțuzește cu Pauline, zice „farmaciste” în loc de farmaciene. Sâmbătă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
între est-europeni refugiați, cei mai mulți în timpul comunismului, acum bine așezați în campus. Dacă nu trăiesc între ei, cea mai mare probabilitate este să trăiesc între evrei americani. Aici e Midwest și o lume foarte albă, dai cu tunul să găsești un latino, un afro-american, ceva asiatici (oricum, aceștia sunt mai mulți decât ceilalți). Practic, am vrut de fapt să scriu despre un singur lucru: despre ce s-a întâmplat luni. Pe de o parte, am citit comentariile la ultimul barometru de opinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste 130 de ani în urmă, la 2 octombrie 1880, "trimisul extraordinar în misiune specială" român era primit, la Rio de Janeiro, de Împăratul Pedro II al Braziliei, stabilindu-se, astfel, relații oficiale între România și cea mai mare țară latina din America de Sud. Misiunea trimisului român în Brazilia făcea parte dintr-o amplă acțiune diplomatică de recunoaștere, de către marile națiuni ale vremii, a independenței Statului Român, proclamată la 9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
română, deși era dificil să le găsesc. În fiecare zi, înainte de a începe să scriu, citeam o pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedeta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză? Emil Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lanțurile robilor. Degetele mele au înlăturat mii de văluri, buzele mele au făcut să roșească mii de fecioare, ochii mei au văzut orașe stingându-se și împărății pierind. Din gura mea vei auzi araba, turca, dar și castiliana, berbera, ebraica, latina, precum și italiana vorbită, căci toate limbile, toate rugile îmi aparțin. Eu, însă, nu aparțin nici uneia. Eu sunt doar al lui Dumnezeu și al pământului, și la ei mă voi întoarce într-o zi nu prea îndepărtată. Iar tu vei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă, o săptămână mai târziu, pregătise pentru mine un program în toată regula: aveam să-mi împart de acum timpul între studiu și predare. Un episcop urma să mă învețe latina, un altul catehismul, un al treilea Evanghelia și ebraica; un preot armean avea să-mi predea în fiecare dimineață un curs de limbă turcă. La rândul meu, trebuia să-i învăț limba arabă pe șapte elevi. Pentru munca aceasta, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere și silabe în cap, în gură, când în latină, când în italiană. Leo. Leone. Ciudat obicei au oamenii de a-și lua numele fiarelor care-i înspăimântă, rareori pe cele ale animalelor care le sunt devotate. Le place să ia numele de lup, dar nu și de câine. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cugetător olandez despre care Guicciardini îmi vorbise deja: Erasmus. Acesta îi sugerase ideea nebunească pe care el și-o însușise. Era vorba de pregătirea unui uriaș lexic în care fiecare cuvânt să figureze într-o sumedenie de limbi, printre care latina, araba, ebraica, greaca, germana din Saxonia, italiana, franceza, castiliana, turca și multe altele. În ce mă privește, m-am angajat să furnizez părțile arabă și ebraică pe baza unei lungi liste de cuvinte latinești. Tipograful se exprima cu o ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
permise loviturile cu piciorul, genunchiul și capul) și lupta (unde adversarii pot lupta și la pământ, spre deosebire de tradiționala orthepale, ce are loc numai în picioare). Este o disciplină spectaculoasă, în care luptătorii încearcă să-și învingă adversarul prin knock-out (în latină eversio) sau prin abandon în urma strangulării, sufocării, blocării articulațiilor și apăsărilor dureroase. În ciuda potențialei sale violențe, pankration-ul se dovedește mai puțin periculos decât pugilatul. Ca și în pugilat, timp de douăsprezece secole s-au desfășurat campionate de pankration pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni. Era, de asemenea (alături de boneta frigiană, care va deveni simbolul Revoluției franceze), simbolul eliberării gladiatorului după perioada de recrutare obligatorie, ce dura 3-5 ani. Sabie: în latină spatha. Este o lamă mai lungă decât gladius-ul, având aproximativ 80-100 cm. În epoca clasică era din fier, nu din oțel, ca în Evul mediu, și se îndoia cu ușurință la impactul cu alte lame sau cu scuturile. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tebaida Strabon, Geografia Suetoniu, Viețile celor doisprezece Cezari Tacit, Istorii Idem, Germania Idem, Viața lui Agricola Idem, Dialogus de oratoribus Tertulian, Apologeticum Idem, De spectaculis Titus Livius, Istoria Romei Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium libri novem Varro, De lingua latina Idem, De agricultura Vegetius Renatus, Epitoma rei militaris Velleius Paterculus, Historia Romana Vergiliu, Opera omnia Vitruvius Pollio, De arhitectura Alte izvoare Aries P., Duby G. (coord.), La vita privata. Dall’Impero Romano all’anno Mille, vol. I, trad. it., Bari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi făcut toți banii pe care trebuie să-i fac și voi ajunge în California pentru binemeritata operație estetică pe care mi-am promis-o, voi menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
școală la șaisprezece ani. De fapt, amândouă am făcut asta, însă eu mi-am făcut mai departe cursurile. Suki a spus acest cuvânt cu atâta seriozitate, de parcă vorbea despre seminare avansate de filosofie sau despre școala intensivă de vară de latină și greacă. Lista era ușor de ținut minte: făcuse cordon bleu, critică de artă (maeștrii italieni), finisări în zugrăvit, amenajări interioare („acesta era extrem de serios, am avut chiar și un arhitect care a venit la un curs“), restaurare de picturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a fost prin omisiune și din politețe, nu din ticăloșie sau din răutate. În plus, nu-l văd În stare să născocească o asemenea Înșelăciune. Dacă ar ști să mintă mai bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă cumva apărea cineva care se potrivea cu figura lui Carax. De acolo, următoarea oprire am făcut-o la colegiul San Gabriel, unde Miquel s-a reîntîlnit cu Fernando Ramos, fostul său coleg de școală. Fernado era acum profesor de latină și de greacă și purta sutană. CÎnd l-a văzut pe Miquel Într-o stare de sănătate atît de precară, i s-a făcut inima cît un purice. Ne-a spus că nu primise vizita lui Julián, Însă promitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că vocea lui începea să tremure. „Gentlemen, vă rog”. Întreruperea îi permise lui Mal să înghită, să-și ascută privirea și să-l săgeteze pe Dudley Smith. Polițistul ripostă cu un zâmbet blând, zicând: „Destulă ceartă pentru un amărât de latino mort”, apoi îi întinse mâna. Mal i-o dădu pe a lui; Smith trase cu ochiul. Ellis Loew spuse: „Așa e mult mai bine, pentru că vinovăția sau nevinovăția n-are nici o legătură cu problema noastră. Adevărul e că Sleepy Lagoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în fața lui - un bătrân alb, pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva pași în fața camerelor, șoptindu-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un accent mexican curat - niște replici despre ochii albi ce vorbeau cu o limbă despicată. Cineva strigă „Stop!” și întreaga scenă deveni o mare tulbure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plăcut cum și-au bătut joc de justiție cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley, care izbucni în râs. — Poate că a fost nedrept din partea mea, flăcău. Doar știm cum își împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lecții pe care le-am primit ca elev, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui, neîntrecută! I se dusese faima în lumea școlărească a Bucureștilor, și era adevărat că cel mai slab elev al lui, la Latină, când se muta la alt liceu era acolo cel mai bun. Barosanul se aștepta să râdem, dar clasa încremenise. ― Hai, mă, nu mai fiți ipocriți... De când știu eu că-mi spuneți Barosanul! Asta e mania voastră, a elevilor... Ergo... am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mi-a mai venit! Mă gândeam oarecum amuzat cam ce-am să răspund la întrebările iscusite și pline de capcane, într-adins alese, ca să te-ncurce... și priveam distrat: pe Caracostea de Română, pe Fischer de Germană, pe Frollo de Latină, pe Minciu de Istorie... pe... când deodată auzii ca prin vis glasul profesorului Caracostea punând următoarea întrebare: ― ...Poți să-mi spui tu, Georgescule, de unde vine cuvântul moașă? Se vede că se citise la Română vreo bucată de lectură în care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încurcătură atât pe mine, cât și pe ceilalți colegi ai mei. Cursul superior era scindat pe atunci, la Liceul Lazăr, în secțiunile: modernă și reală. Singurul liceu din București care mai avea o secțiune, cea clasică, unde avea întîietate ― pe lângă Latină ― Elina, era "Sfîntul Sava". La modernă, materia principală era Latina; iar la reală. Matematicile. Nu eram elev strălucit la nici una din aceste materii și mă găseam într-o grea cumpănă! Dar, cum de Matematici aveam o groază ce o depășea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]