2,513 matches
-
înnodându-mi degetele la spate. Știu cum sunt mamele când vine vorba de nunta fiicelor lor... — Iartă-mă, dragă, să nu uit, aud iar vocea lui mami. Mă întreba Janice: cum vrei să fie împăturite șervețelele? Mitră de episcop sau lebădă? Înhaț telefonul cât ai clipi. — Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs special despre cum se împăturesc șervețelele, special pentru nunta ta! A costat-o patruzeci și cinci de lire și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îți voi trimite, sper, cîte un exemplar din cele mai reprezentative piese ale mele. Te îmbrățișez, Nicu </citation> (11) <citation author=”N.V. Turcu” data =”f.d.]”> [ Stimate prieten și coleg, Te rog să sprijini pe lîngă directorul Teatrului din Bacău identificarea Lebedei mele. Am nevoie de ajutorul tău direct. Aștept mai întîi observațiile tale clare și competente, în ce o privește. Mă sprijini, File? Sărutări de mîini Doamnei tale. Rămîn al tău, Nicu P.S. La Iași intră în repetiție, probabil, după ian
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cea a langustelor și homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiseram diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai ministerului, din perioada 1902-1918, baronul de Rio Branco, om bogat și rafinat, a făcut din Itamaraty un palat de lux, multe din achizițiile comandate în acest scop venind direct de la Paris, iar grădina cu palmieri imperiali și lacul cu lebede conferă palatului o distincție cu totul aparte. Din 1955, parterul clădirii a fost transformat în muzeu, adăpostind astăzi arhive importante, precum și cea mai bogată colecție de hărți din America Latină. La Itamaraty, palatul încărcat de un secol de istorie și diplomație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
America Latină. La Itamaraty, palatul încărcat de un secol de istorie și diplomație, am fost primit la cel mai înalt nivel, fiind asigurat de colaborare și sprijin în îndeplinirea misiunii. (Am primit și o solicitare pentru "donarea" a două perechi de lebede, transmisă acasă, dar neonorată din păcate de "Partea română".). Vizita ulterioară a fost la guvernatorul statului Rio de Janeiro, Lionel Brizola. Întâlnirea a avut loc în Palatul Guvernatorului, o clădire monumentală situată în mijlocul unui parc elegant, fiind primit în cabinetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excentric om de afaceri argentinian, Aaron de Anchorena, care o donase statului uruguayan. Anchorena a populat parcul cu peste 150 de specii de arbori, arbuști și flori și cu 75 de specii de animale printre care cerbi, mistreți, vulpi, nutrii, lebede cu gâtul negru -, așa că la vizita noastră ne-am trezit, după o deplasare de două ore cu autocarele de la Montevideo, într-un adevărat paradis natural (vorbind de extravaganța proprietarului, Anchorena a fost primul sud-american care a zburat în balon, parcurgând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muream de râs. Totuși, În final a ieșit un film și m-ar bucura să aflu că mai există. GB: Pentru mine, cea mai mare plăcere În a-ți urmări scurta ta carieră de televiziune a fost filmul după Cântecul lebedei, monologul de Cehov interpretat de Emil Botta. Când vorbeai de Eminescu și de euritmie, mă gândeam deja la Botta. Ce artist magic și unic era... Încarnarea „actorului-poet“, care joacă neuitându-se niciodată pe sine. Jocul ca o mărturisire. Domnul Botta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dragostea lor de viață, apoi, după nouă seara, băteam la ușa domnului Botta, care locuia vizavi de ei. Mă Întâmpina cu surâsul lui melancolic, după care Începeau acele sesiuni de poezie fără timp. Era debutul educației mele ezoterice. Pentru Cântecul lebedei am filmat În vechea sală a Teatrului Național (Teatrul Odeon de azi), pe scena căreia Își lăsaseră amprenta marii actori de odinioară. Personajul domnului Botta, Actorul, singur pe scenă, la sfârșitul reprezentației, Își revizita trecutul, În așteptarea morții. La final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la radio au fost oprite sec. Deși mai târziu, În 1979, Secolul 20 a scos un număr dedicat În mare parte Trilogiei (meritul lui Dan Hăulică și al diplomației sale abile), acesta a fost de fapt ca un cântec de lebădă Înainte să devin oficial persona non grata. Între timp, la New York, eu Îmi tot prelungeam statutul legal de visitor, cerând extensions of status la infinit (și absurd). Ce rost mai avea să mă mențin În această stare de pasivitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Maria, oarecum domolită: Sigur! "Corb la corb, nu-și scoate ochii!" Parcă nu te știu ce pui de lele-mi ești și domnia-ta, unchiule? Ușă de biserică n-ai fost nicicând, dar acu, la bătrânețe, de când ți-a cântat lebăda, parcă ai dat în fiert. Crai-bătrân și fără minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cununa de lauri a culturii ieșene ce prindea contur, datorită acestui spațiu. În acest Teatru am văzut pentru prima dată Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizzetti, într-un important turneu al Operei Române din Cluj. Am văzut apoi baletul Lacul Lebedelor, tot cu aceeași trupă. S-au perindat aici și importante ansambluri simfonice din țară și de peste hotare. Instituțiile de prestigiu cultural ieșene erau apoi prezente în stagiuni estivale cu tot ce puteau oferi mai valoros, adecvat condițiilor tehnice din înzestrarea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Leontina Văduva, Ionel Voineag, Sarah Brightman, Silvia Greenberg ori pe actorii Florina Cercel, Marius Bodochi, Ilinca Goia, Claudiu Bleonț, Maia Morgensten și Adrian Pintea. Nu pot fi trecute cu vederea nici alte genuri de spectacole, cum ar fi baletul Lacul lebedelor, reprogramat la cererea publicului și în Sala Palatului pentru 7 septembrie, orele 20 (față de cel stabilit inițial pe 8 septembrie orele 19 de la Opera Națională). Interes deosebit a stârnit și piesa de teatru Apus de soare de la Teatrul Național. La
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cea a langustelor și homarilor. Drumul ne-a oferit posibilitatea de a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiserăm diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolăm timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
folosită adesea de serviciile secrete, mă gândesc la faptul că eu, dacă m-aș fi bucurat de frumusețile locale, aș fi putut scăpa "de ochii albaștri chilieni" doar folosind manevrele "craiului" Zeus cel transformat pentru a-și cuceri iubitele în lebădă, ploaie de aur, taur, ceea ce, recunosc, nu mi-a reușit! Turnătoria îmi amintește și de un banc de pe vremuri cu celebrul Radio Erevan: "Un ascultător întreabă dacă se poate să faci amor în Piața Roșie din Moscova. Răspuns: în principiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici doi ani după ce plecase din Iași. Petrecând, atât la Fălticeni cât și la Iași, șase ani în intimitatea poetului, știu bine că, în afara unei perioade de entuziasm juvenil în care Labiș a crezut cu noblețe în comunism, cântecul de lebădă care a fost „Lupta cu inerția” a oglindit propria lui transformare ideologică. S-a dezis mai întâi de oamenii care aplicau doctrinele, apoi de însăși doctrina ce strâmba sufletul omenesc. În realitate Labiș a fost primul și de departe cel
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dolari. Nu era obișnuit cu economiile. Nu l-ar fi putut redresa cu adevărat decât o viață de familie așa că, după ce s-a căsătorit, a plecat în Canada. ANDI Apariția sa la Archeos a fost ca intrarea unui boboc de lebădă în cârdul puilor de rață. Deși n-avea decât paisprezece ani, Andi umbla întotdeauna la patru ace: costum negru de gală, cu papion și plastron alb. Se exprima prețios, ceea ce arăta importanța pe care o da el chiar lucrurilor obișnuite
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
controlul tuturor pîrghiilor de comandă, locuia precum Zeus în Olimp. În micul palat Belvedere, construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea înconjurată de un parc bucolic, unde statui albe își oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și concentrate. Cu părul său tuns în perie și mustața groasă de un auriu șters, căzînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
serioși vorbesc despre matrapazlâcurile lui și ale vicepreședintelui Cheney înainte de a ajunge la cârma Statelor Unite, acest pachebot imens și ușor amețit despre care e greu de spus încotro se îndreaptă. Dar președintele Chirac? Doar n-o fi alb ca o lebădă?... Dar Berlusconi? Fac eforturi să nu trag concluzia că, în comparație cu conducătorii acestor mari țări capitaliste, Iliescu e un fel de înger alungat din paradisul comunismului împreună cu Goma, pe care încearcă acum să-l readucă în aceeași barcă cu el. Încep
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
e sudul Californiei! Ce destinși sînt oamenii care-și permit să dea de la 90 de dolari în sus ca să vadă echipa de tenis a Statelor cu unii din Europa, români parcă! Focile aclimatizate în parcul din La Jolla mușcă milionari, lebedele, grațiate surprinzător de suporterii români, alunecă pe apă, izvoarele susură și Florin Segărceanu se apără de soare și de umilință cu o șepcuță albă. Retina nu poate focaliza altceva. Sînt singurele mesaje pe care nervul optic e în stare să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
camera mea, în patul meu și în mână aveam cartea de povești pe care mi-o cumpărase ieri bunica. Dar parcul? Dar cheia ruginită? Dar regina cărților? Unde erau toate? - Astăzi nu ies afară. Prefer să termin de citit povestea “ Lebedele”E foarte interesantă. Abia aștept să aflu ce se va întâmpla cu Eliza. Bunica m-a privit zâmbind. Am zâmbit și eu și nu știu dacă mi s-a părut sau am auzit cu adevărat o șoaptă: - Bravo, fetițo! Să
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
sustrage de a ucide, conform prevederilor zodiacale, pe Ștefăniță-vodă. Năzuința de documentare e aspectul cel mai valoros al scrierii, însă, literar vorbind, adevăratele însușiri sunt tot stilistice. Un cal are "căpușor mic, picioare subțiri și gât încolăcit ca al unei lebede". Cea mai bună proză a lui Hasdeu e în Duduca Mamuca (Micuța), istorie a unui dandy rus, a unui "roué" de tradiție franceză. Un student își pune în gând să seducă pe frumoasa fată a gazdei sale și izbutește simulând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
materiei, de a mânca și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși, mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]