8,145 matches
-
tema aleasă); -delimitarea subiectului supus cercetării - mai ales dacă subiectul respectiv este controversat sau problematizant (că abordări critice sau că raportare narativa la subiectul vizat); -definirea conceptelor esențiale și mai puțin uzuale (prin care se lămurește atât elevul cât și lectorul referatului în legătură cu conceptele de bază utilizate și cu modalitatea de înțelegere a acestora); -indicarea ipotezelor de lucru de la care pornește cercetarea și enunțarea schematizata a modalităților de confirmare/infirmare a ipotezelor. În formularea ipotezei se ține seama de caracterul inferențial
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
lucru (se scriu este mult mai sigur aceste idei și chiar detalii exemple, citate vor ajuta mult în argumentare). d) planificarea: un plan al referatului este necesar deoarece prin acesta se exprimă posibilitatea de a prezenta și de a transmite lectorului ideile expunerii într-un mod cât mai eficient. Că tipologie, planurile se pot clasifică în funcție de subiectul tratat și de obiectivul discursului în: descriptive planul cronologic, planul comparativ, planul analizei punctelor de vedere, planul descriptiv. argumentative planul dialectic (teza că prezentare
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
încheierea ca să se anunțe proiectele viitoare. -nu se termină nehotărât (dacă nu sunteți voi înșivă convinși de ceea ce ați prezentat cum ar putea fi convinși ceilalți?). -nu se divaghează (aceasta ar putea duce la neînțelegere și la bulversarea auditoriului sau lectorului). -nu se folosesc repetiții exagerate ale ideilor din referat. În partea finală a discursului este important să se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilității expunerii în ceea ce privește: acțiuni sau fapte, alternative, inițiative, etc. 4) Aparatul critic constă, în primul rând, în utilizarea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
și concluziile. Aceste judecăți-propoziții pot fi: a) propoziția-subiect care se regăsește, de regulă, la începutul paragrafului și exprima subiectul de bază care va fi dezvoltat în paragraful respectiv. Este forma cea mai ușoară și accesibilă utilizată în construcția unui referat. Lectorul textului respectiv percepe imediat subiectul care urmează a fi dezvoltat în paragraf. De exemplu: “Ce este ecologia? Articolul de mai jos oferă o introducere concisa privind sensurile cuvântului și implicațiile științei respective”. Uneori, propozitia-subiect nu apare chiar la începutul paragrafului
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
propoziția subiect se limitează la un aspect precis al problemei care se discută. d) exemplificarea. Orice paragraf bine structurat are cel puțin un exemplu prin care se susține subiectul. Prin exemplificare se ajunge la dezvoltarea aparatului critic și la persuadarea lectorului. Exemplificarea poate fi realizată și prin citare sau prin realizarea unor trimiteri la lucrări de specialitate. e) analizaoperație necesară deoarece nu este suficient să formulam, să reformulam și să exemplificam un subiect. Prin analiza realizăm punctual esențial care poate fi
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
funcționând ca profesor de limba franceză și limba română la câteva școli din Iași (1952-1955). La reînființarea secției de franceză la Facultatea de Filologie din Iași, devine asistent al profesorului N. I. Popa la Catedra de limba și literatura franceză (1955-1956), lector de literatură universală (1956-1958) și, printr-o nouă restrângere de activitate în 1958, va fi scos din învățământ și angajat secretar literar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1959-1962). Un timp lector de limba germană la Conservatorul „George Enescu
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Catedra de limba și literatura franceză (1955-1956), lector de literatură universală (1956-1958) și, printr-o nouă restrângere de activitate în 1958, va fi scos din învățământ și angajat secretar literar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1959-1962). Un timp lector de limba germană la Conservatorul „George Enescu”, în 1968 va reveni la Catedra de limba și literatura franceză, devenind conferențiar (1973-1980), apoi profesor de literatură franceză contemporană (1980-1988) și asigurând, în două rânduri, conducerea catedrei (1968-1973,1985-1988). A fost lector
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
lector de limba germană la Conservatorul „George Enescu”, în 1968 va reveni la Catedra de limba și literatura franceză, devenind conferențiar (1973-1980), apoi profesor de literatură franceză contemporană (1980-1988) și asigurând, în două rânduri, conducerea catedrei (1968-1973,1985-1988). A fost lector de limbă și civilizație românească la Institut des Langues et Civilisations Orientales din Paris, în 1974. Se pensionează la cerere în septembrie 1988. Ca profesor și om de cultură, s-a remarcat prin erudiție, prestanță, ținută academică, dar și printr-
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
doctorat în litere, cu teza Existence poétique de Bacovia. Este profesoară de limba franceză la diferite licee timp de cincisprezece ani, apoi de literatură și civilizație franceză la o școală de interpreți din Zürich, între 1978 și 1990 funcționând ca lector de limba și literatura română la Universitatea de aici. Se stabilește la Lugano. Eseul Eminescu și abisul ontologic, apărut într-o primă ediție la Aarhus (Danemarca) în 1988, apoi în țară, în 1994, se înscrie în rândul puțin numeroaselor cercetări
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Papu, funcționari, și soră cu Edgar Papu. A absolvit Liceul „Regina Maria” (1930) și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1930-1934), continuându-și studiile la Paris (1936-1939). Va fi profesoară de liceu la Turda (1939-1944) și la Cluj (1944-1948), lector de limba franceză la Universitatea bucureșteană (până în 1954) și la Institutul Pedagogic din Pitești (până în 1964). Debutează cu versuri în „Gând românesc” (1937), colaborând apoi la „Universul literar”, „Claviaturi”, „Pagini literare”, „Revista tineretului”ș.a. Prima carte semnată de P., romanul
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
de cuprindere, luând în discuție o mulțime de fapte semnificative și neevitând secvențele polemice, P. recitește textele (căci manifestă o confiență maximă în documentele scrise), ia în considerare și datele puse la dispoziție de disciplinele auxiliare ale istoriei și explică lectorului său principalele trăsături ale proceselor culturale petrecute în vechime la români (romanizarea este pentru el o veritabilă opțiune pentru un tip de istorie culturală), toate desfășurate într-o remarcabilă unitate, temelie a „specificului românesc” și a dăinuirii într-un cadru
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut für Romanistik din Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik din Viena (2000-2002). Din 1997 este secretar executiv al Asociației de
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967-1972). Devine muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași - Bojdeuca „Ion Creangă” (1972-1975), apoi muzeograf și șef de secție la Casa Pogor și iarăși, din 1989, muzeograf la Bojdeuca „Ion Creangă”. Din 1998 este lector asociat la Facultatea de Litere și Științe a Institutului de Studii Europene „Ștefan Lupașcu” din Iași, iar din 2002 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Bacău. Debutează în revista „Alma Mater” cu proza Coborârea din urmă (1970), iar
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Suceava (1959-1961), director al Casei Regionale a Creației Populare Suceava (1961-1965), fiind și președintele Comitetului de Cultură și Artă al regiunii Suceava (1964, 1967). Mai funcționează ca redactor-șef al ziarului „Zori noi” (1965-1968), șef de secție la „Scânteia” (1968-1973), lector la Casa de Film nr. 4 din București (1973-1980). Din 1980 se angajează ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „România literară”. Debutează cu poezii în „Tribuna (1956), colaborând ulterior și la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
1939-1946) și la Liceul „Octavian Goga” din Odorhei (1946-1947). Va absolvi în 1951 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind cadru didactic la Catedra de istoria literaturii române și la Catedra de folclor a Facultății de Filologie bucureștene, apoi lector de limba, literatura și civilizația poporului român la universitățile din Sofia (1964-1966) și Belgrad (1967-1969, 1990-1993), conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Este doctor în științe filologice cu teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la Universitatea din Belgrad
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
Universitatea din București în 1979. Devine asistent la Catedra de engleză a Facultății de Litere ieșene în 1969 și parcurge toate treptele până la gradul de profesor, obținut în 1999. A predat cursuri de literatură română și teorie a literaturii ca lector la School of Slavonic and East European Studies din Londra și la Faculty of Modern and Medieval Languages din Cambridge (1982-1984), pentru ca, prin intermediul Fulbright Fellowship, să susțină cursuri de literatură americană la State University of New York at Albany (1993-1994). A
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
, Ion (3.VIII.1932, Timișoara - 21.VII.1979, București), estetician și traducător. După ce își ia licența în filosofie (1955), este funcționar la Palatul Pionierilor din București (1953-1955), lector la Școala Comitetului Central al UTM (1955-1958), șef de redacție la Editura Academiei RSR (1958-1960), șef de sector la Institutul de Filosofie din București, cadru didactic la Universitatea din București. Colaborează la „Gazeta literară”, „Astra” ș.a., dar mai ales la
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
mai curând, în care oricărui model îi corespunde un dublu al său. Volumul Sfera paralelă (1984) propune astfel de revalorificări în manieră SF: Printre noi... relatează povestea unui text ucigaș care, transmis de autor persoanelor avizate, provoacă în serie moartea lectorilor, ba chiar și a autorului (narator inclus) referinței la acesta; Sfera paralelă (titlu ce sugerează improbabilul logic) narează despre ceea ce se anunța a fi o transpunere „provincială” a temei dublului, dar care se rezolvă în cheia SF a lumilor paralele
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
Alexandru Papilian, Norman Manea, Octavian Paler, Alexandru Vona, Mihail Sebastian, Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu), eseuri, studii (Mircea Eliade, Emil Cioran), poezie (Mircea Dinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci, Cezar Baltag). Bun cunoscător al celor două limbi, P. este profund preocupat că lectorul francez să nu aibă dificultăți în înțelegerea scrierilor românești tălmăcite în limba lui Voltaire. Cand traduce o carte românească face investigații în literatura franceză apropiată tematic și lingvistic, pentru a găsi corespondențe adecvate. Pentru o bună versiune din Ostinato de
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
care există și influențează, chiar dacă vorbitorul nu este conștient de ea, fără a mai pomeni și polisemia, cu dezvoltările și ambiguitățile ei.” Prin strădania și devotamentul acestui scrupulos tălmăcitor multe scrieri ale literaturii române, cu deosebire contemporane au fost oferite lectorului francez într-o haină îngrijita. Transpunerile editate că volume nu spun însă totul, P. publicând traduceri din literatura română și într-o serie de reviste franceze. Cu o atât de bogată experiență el recunoaște cu franchețe că nu îi reușește
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
din București, absolvită în 1983. Lucrează ca profesoară de limba română și limba franceză în Roata de Jos, județul Giurgiu, din 1990 este redactor la Editura Litera, din 1993 redactor la „România literară”, iar din 1996 asistent, apoi, din 2000, lector la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Prejudecăți literare. A urmat cursuri la New Europe College, București (1997-1998), Wissenschaftskolleg, Berlin (2001). A fost profesor invitat la Institut für Romanistik
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
în 1942), se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o întrerupe doi ani pentru a merge pe front, abia în 1946 obținând licența. Este redactor la „Veac nou” (1946-1956) și la „Gazeta literară” (1956-1959), lector la Institutul de Teatru din București (1961-1963), metodist la Casa Centrală a Creației Populare (1963-1968), instructor la Centrala Cărții (din 1970). Debutează cu versuri în „Vremea” (1941). La începutul carierei K. se simte atras de literatura rusă clasică și sovietică
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
la un demers mult personalizat, renunțând la factologie pentru a depista structuri, simboluri, metafore obsedante ce construiesc o viziune. Distanța măsoară un interval de lectură și formație - M. a traversat experiența unei șederi de mai mulți ani la Dijon ca lector de limba română -, dar și un prag de cristalizări ce își pun pecetea pe stilul critic. Acest tip de analiză se susține printr-o vervă asociativă bogată, ce dezvoltă arborescențe, bibliografia abundă, notele devin indispensabile, însoțind secțiunile cărții și întărind
MIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
În 1971 își ia doctoratul în filologie cu o teză despre E. Lovinescu. Între 1959 și 1962 este metodist cultural în județul Olt și profesor la Drăgășani. Din 1962 își începe cariera universitară: asistent la Institutul Pedagogic din București (1962-1972), lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (1973-1979, 1985-1991), lector de limba, cultura și civilizația română la Universitatea Provence (Aix-Marseille I, 1979-1985), conferențiar (1991-1996), profesor (din 1996) la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
Lovinescu. Între 1959 și 1962 este metodist cultural în județul Olt și profesor la Drăgășani. Din 1962 își începe cariera universitară: asistent la Institutul Pedagogic din București (1962-1972), lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (1973-1979, 1985-1991), lector de limba, cultura și civilizația română la Universitatea Provence (Aix-Marseille I, 1979-1985), conferențiar (1991-1996), profesor (din 1996) la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea din București. A colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ateneu
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]