4,839 matches
-
limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare nelimitate și deschise. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, lexemul și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare nelimitate și deschise. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, lexemul și cuvîntul sînt unități lexicale cu valoare denominativă, avînd o funcție referențială. Ceea ce le deosebește este faptul că lexemul aparține lexicului limbii, în timp ce cuvîntul este actualizarea unui lexem în cadrul discursului. Atunci cînd această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denominativă, avînd o funcție referențială. Ceea ce le deosebește este faptul că lexemul aparține lexicului limbii, în timp ce cuvîntul este actualizarea unui lexem în cadrul discursului. Atunci cînd această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă accepție, cuvîntul a fost numit în lingvistica modernă lexem (invariantă), respectiv alolexem (variantă). Ceea ce definesc dicționarele explicative ale unei limbi sînt lexemele, titlul unui articol de dicționar avînd rolul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rolul de simbol arbitrar al unui lexem. V. cuvînt, morfem, termen. COSERIU 1964; DÖRSCHNER 1996 ; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. VI LEXICALIZARE. Proces lingvistic de codare (codificare) care constă în crearea unei noi unități lexematice (cuvînt sau sintagmă), prin atribuirea de etichete lexicale cu cuvintele unei limbi înțelese ca o intersecție de relații (fonetice, morfologice, sintactice, semantice), în care este antrenat raportul dintre gramatică și lexic. Într-o interpretare specializată, lexicalizarea este procesul lingvistic prin care o sintagmă constituită din morfeme libere se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosită ca basma, batistă sau ștergar"). Lexicalizarea cunoaște aspecte particulare, specifice fiecărei limbi și presupune mai multe etape: configurarea prin transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației lingvistice, precum împrumutul lexical, care presupune transferul integral (conținut și formă fonetică) al unei unități lexicale din limba sursă în limba țintă, calchierea lexicală, care presupune transferul semantic din limba sursă în limba țintă, însoțit de refacerea, cu mijloace morfologice proprii limbii țintă, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbi și presupune mai multe etape: configurarea prin transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației lingvistice, precum împrumutul lexical, care presupune transferul integral (conținut și formă fonetică) al unei unități lexicale din limba sursă în limba țintă, calchierea lexicală, care presupune transferul semantic din limba sursă în limba țintă, însoțit de refacerea, cu mijloace morfologice proprii limbii țintă, a structurii interne a modelului din limba sursă, și parafrazarea, care constă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației lingvistice, precum împrumutul lexical, care presupune transferul integral (conținut și formă fonetică) al unei unități lexicale din limba sursă în limba țintă, calchierea lexicală, care presupune transferul semantic din limba sursă în limba țintă, însoțit de refacerea, cu mijloace morfologice proprii limbii țintă, a structurii interne a modelului din limba sursă, și parafrazarea, care constă în explicitarea printr-o sintagmă a conținutului termenului model
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a unui corpus de texte. Introdusă de Maurice Tournier, în 1975, și reluată de Pierre Lafon, în 1984, noțiunea este adesea asociată cu statistica lingvistică (al cărei reprezentant este Pierre Guiraud, considerat de altfel precursorul studiilor de lexicometrie), cu cea lexicală, la Charles Müller, sau cu cea textuală, la André Salem, fără a exista o suprapunere completă a conceptelor, și impune o perspectivă interdisciplinară, situîndu-se la intersecția lingvisticii cu informatica, statistica, istoria și sociologia. Metodele de tip lexicometric pleacă, în a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cauze care generează o anumită autonomie a sensului față de realitate care conduce la diferențe între limbi în ceea ce privește realizarea sensului. Acest ultim aspect devine, de altfel, evident în cazul traducerilor, cînd se constată în mod frecevent lipsa de corespondență dintre elementele lexicale ale limbii din care se traduce și ale limbii în care se traduce, uneori chiar în cazuri aparent foarte simple. Situația este explicabilă prin faptul că fiecare sens este tributar relațiilor cu alți componenți ai logosferei, fiindcă o limbă nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text singular se poate înțelege și descrie ca fiind unic și iredictibil la altele, dar că totuși unele texte prezintă afinități între ele. Aceste afinități nu se reduc la similitudini ale conținutului tratat, căci acestea ar fi numai de natură lexicală și puțin semnificative, ci se manifestă prin convergențe structurale și, mai ales, enunțiative. Există, prin urmare, pachete de texte care prezintă o coloratură enunțiativă omogenă ce atestă apartenența lor la aceeași serie discursivă, precum horoscoapele, editorialele, dizertațiile etc. Se numește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
laturi imediat perimabile, iar discursurile literar, religios, juridic etc. sînt destinate să prezinte cuvintele care le reprezintă, transformîndu-le sau comentîndu-le. V. arhivă, comunitate discursivă, deixis, formație discursivă, mediologie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MERONIMIE. Din punctul de vedere al semnificației, elementele lexicale contactează relații de diferite tipuri: de identitate (sinonimie), de opoziție (antonimie), de ierarhizare (hiponimie și hiperonomie). La acestea, se adaugă meronimia (denumire realizată pe baza cuvîntului grecesc méros "parte"), pentru a denumi relația dintre parte și întreg. Aceasta se deosebește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiecărui modul un anumit loc și are un rol în sistemul luat ca întreg. De aceea, un astfel de model integrator încearcă să explice în totalitate organizarea discursului. În viziunea actuală, modelul distinge dimensiunile discursului, corespunzînd la cinci module (sintactic, lexical, ierarhic, interacțional și referențial) și formele de organizare, care pot fi elementare (rezultînd din asocierea informațiilor date de module) sau complexe (rezultînd din asocierea informațiilor de module și/sau de formele de organizare elementare). Acest model integrator ridică totuși unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet face distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ierarhia lui Ch. Peirce. În această interpretare, se poate constata că arbitrarul nu este atenuat în cazul unor cuvinte compuse sau derivate, căci motivarea "relativă" care se admite uneori în asemenea situații este una care ține de sistemul înglobant (sistemul lexical), iar nu de relația nemijlocită dintre expresie și conținut. V. actualizare, arbitrar al semnului, iconicitate, semn, simbol. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN MULTILINGVISM. Situația în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
polemică, poziționare, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEOLOGIE v. NEOLOGIZARE NEOLOGIZARE. În limbile romanice occidentale, există termenul neologie cu semnificația de bază "proces de formare a elementelor noi într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală. O altă accepție a acestui termen este aceea de "îmbogățire a limbii cu cuvinte noi", indiferent dacă acestea sînt create pe terenul limbii sau împrumutate din alte idiomuri, pentru ca italiana să adauge și înțelesul "exces de neologisme (întrebuințate de un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvinte noi", indiferent dacă acestea sînt create pe terenul limbii sau împrumutate din alte idiomuri, pentru ca italiana să adauge și înțelesul "exces de neologisme (întrebuințate de un autor)". Pentru limba română, termenul consacrat pentru a denumi îmbogățirea limbii cu elemente lexicale noi este cel de neologizare, prin care se are în vedere însă, de obicei, realizarea de împrumuturi (culte) în perioada modernă a limbii, deși, în această perioadă, s-au produs și numeroase creații de elemente noi sau îmbogățiri semantice și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este explicabilă, în parte, prin faptul că limba romînă, ca limbă romanică, nu se remarcă în mod deosebit prin creații proprii, deși, în afară de compunere, care este mai puțin productivă decît în alte limbi, poate realiza și realizează mereu numeroase elemente lexicale noi prin derivare, conversiune, derivare regresivă, aglutinare, prescurtare etc. Sînt apoi foarte numeroase atribuirile de semnificații, prin metaforă, astfel încît, derivatul furculiță, de exemplu, funcționează în limbă, după model francez, cu o semnificație proprie și distinctă, fără a mai fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoașteri se prezentau ca semnificații ale unor forme lingvistice din limbi străine ce nu aveau corespondent în limba română. Ca atare, în mod necesar, receptarea cunoașterilor respective a însemnat și receptarea formelor lingvistice care le dădeau expresie și, astfel, neologizarea lexicală prin împrumuturi a fost cea care a caracterizat și caracterizează procesul de înnoire a lexicului românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate sau mai tranșante, în legătură cu oportunitatea unora dintre ele. Din perspectiva a n a l i z
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
privește îndeosebi limbajele stilului științific și, eventual, ale stilului publicistic, ceea ce nu este însă real, fiindcă stilul beletristic se caracterizează în mod deosebit prin înnoire permanentă, însă aici înnoirea are specificul că ține deseori de neologizarea semantică, iar, cînd este lexicală, recurge în mare măsură la creația internă. Din aceste motive, caracterizarea discursului din perspectiva neologizării trebuie să aibă în vedere și proporțiile în care se manifestă diferitele aspecte ale acestui proces. În sfîrșit, se poate explica și întemeierea realizării unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fondator al limbii și că a beneficiat de o atenție deosebită în concepțiile mitice, teologice și filozofice care urmăreau o explicație asupra originii limbii. Deși polisemantismul cuvîntului nume nu permite distincția între nominație și denominație, trebuie făcută deosebirea între producerea lexicală a sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nominație și denominație, trebuie făcută deosebirea între producerea lexicală a sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]