3,144 matches
-
atît în chip voit, cît fatal. Se cuvine adăugat că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care înseamnă întotdeauna voința de-a înșela". Felul în care se comportă Cioran, dat fiind acest deficit de autenticitate, ține de un lirism sui generis. Gînditorul proiectează asupra celorlalți propriul său simțămînt de deplețiune: "În toate și în toți simt impostura, peste tot văd iluzie și minciună. În consecință, relațiile mele cu ceilalți sunt grav compromise. Cînd întîlnesc un om adevărat, primul impuls
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
nou, în tot ceea ce derivă din activitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, Dan Cipariu face figură bună într-un câmp literar destul de confuz și uneori inert cum este cel de azi din România. Poetul se declară pentru o revenire la lirism și romantism într-un peisaj poetic suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare și destine ale trecutului, cu scopul de a se elibera de traumele unei Istorii delirante (genocidul din 1915, suferințele și exilul), într-o scriitură amplă și densă, impregnată de lirism, de simț tragic și de grandoare. Istorie a unei represiuni și carte a identității unei etnii oropsite de o istorie tragică, romanul lui Varujan Vosganian dispune de o multitudine de dimensiuni și registre narative (carte de memorii, roman istoric, povestire
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
urbea provincială, printr-o „generozitate” a evoluției sociale. Astfel se produce treptat (la poeții revistei Steaua fenomenul e foarte pregnant) o tranziție de la dramatismul ruralului alienat și rebel în prăbușirea sa social-istorică la echilibrul fie și fragil (avantaj pentru nuanțele lirismului) al provincialului orășean. Laitmotivul creației lui Ion Beldeanu îl reprezintă o sensibilitate molcomă de citadin atras de natură (urbea provincială are de altminteri enclave naturale, în măsură a stimula atracția în cauză): „viața adie ca o fereastră de vară/ dacă
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
Ambii pariază pe un răspuns flexibil, situat în spațiul larg al prozei poematice. Aceasta pare să fie una dintre nadele aruncate abil criticii, conturând în sine o miză a romanului. Interesant e faptul că Dan Coman preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare parte, în sfera prozei. Organizarea internă însă, rupturile fluxului logic și, mai ales, locurile intenționat goale, acolo este vizibilă carnea poetică pe scheletul romanesc. Categoriile generice trebuie aplicate
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus spre Mondrian. Prea sec, prea aseptic-abstract. Mai degrabă spre
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este o frumoasă declarație de dragoste, mai degrabă decât o poezie reușită), alteori tonul direct se îmbină cu tradiționalismul frust ori cu imagistica barochizantă, iar vecinătatea banalului amenință lirismul. Oricum, oscilația stilistică, datorată, în mare parte, evoluției poetului, dacă ne amintim că volumul a rezultat din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat cu finețea vibratilă a unor asocieri verbale ce-i aparțin: "Ultimul volum al lui Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți dintre confrații săi de generație, ispitiți în primul
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
numit România, Concertele pentru flaut, pian,vioară și orgă, Invențiunile pentru suflători și percuție- anunțând o personalitate artistică de certă originalitate(..). Muzica sa dispune de o robustețe unică, de o vigoare nesecată în exploatarea ritmurilor jocurilor transilvănene, dar și de lirismul luminos cu privirea sa de copil...fapt ce confirmă capacitatea unui compozitor de anvergură internațională, stopat nemilos de o moarte timpurie din ascensiunea artistică ce i-ar fi asigurat categoric un loc de seamă printre marile personalități ale muzicii românești
LIVIU GLODEANU - 75 de ani de la na?tere by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83436_a_84761]
-
și de moarte că evenimente din existența obișnuită, obsedat de fragilitatea individului într-o autopsie care se întinde pe o bună jumătate de oră, fără să ni se arate măcar o ciozvârta din victima. Filmul lui Ceylan are mister și lirism, fior de groază și poezie... M-a fermecat! Pe locul secund propun alte trei titluri: Primul e “Actorul”, superbă evocare a trecerii cinematografului de la mut la sonor. Semnat de Michel Hazanavicius, elegia această inițial miluita cu o proiecție în afara concursului
Duminică seara la Cannes vom avea palmaresul. De Ce nu mă hazardez în pronosticuri? () [Corola-journal/Journalistic/26361_a_27686]
-
și a lui Clody că “Rosalinda este principalul purtător al sarcinilor lirice și filosofice... Clody Bertola realizează unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a obținut în cariera ei, prin această foarte mare noblețe pe care o dă lirismului prin înalta vibrație poetică, depășind tentațiile sentimentului”. În vocabularul acelor ani, tânărul, pe atunci, regizor definește calitățile de pe urma cărora a “profitat” în montarea lui cu Livada cu vișini de Cehov (1967), alt spectacol de hotar al acelor ani. Criticul Nicolae
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
se reapropie de viața noastră cea de toate zilele“, prin cotidian, prin sentimentele și senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american de după 1950, poezia „zgomotoasă“ din spațiul sovietic, cea a contestației din R.F.G. ș.a. Un eșantion al lirismului ce va să vie ar fi așijderea producția optzeciștilor noștri. În consonanță cu emulul d-sale Gh. Crăciun, exegetul pune accentul pe exploatarea somaticului ființei umane, ca o cale inevitabilă spre etajele sale superioare, spre a se obține „redimensionarea spiritualității
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură de țigară/ acum calmă ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
cu o carte în mână. Fiecare din ei și toți la un loc. Călărind pe un iepure șchiop. Oricât convenționalism ar intra în aceste poeme cu timbru enigmatic, ele rămân autentice prin imaginația febrilă, în același timp serioasă și burlescă. Lirismul vibrează ca o rețea sub înaltă tensiune. E un lirism de măști care se sustrage exprimării directe. Un labirint de senzații și de gânduri se traduce în versuri reci, sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă în
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
la un loc. Călărind pe un iepure șchiop. Oricât convenționalism ar intra în aceste poeme cu timbru enigmatic, ele rămân autentice prin imaginația febrilă, în același timp serioasă și burlescă. Lirismul vibrează ca o rețea sub înaltă tensiune. E un lirism de măști care se sustrage exprimării directe. Un labirint de senzații și de gânduri se traduce în versuri reci, sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
fraged până/ Și oamenii și cerul o să-l știe." - Cântec pentru Absurdica), se alătură unuia cu totul pământesc, aproape naiv în declararea impulsurilor și poftelor sexuale. Nu că Don Quijote și Sancho Panza s-ar amesteca într-o tipologie și un lirism omogene, dar iubita cu părul lung până la cer și servitoarea lată-n buci devin fațete, uneori suprapuse, ale erosului cântat și configurat de Emil Brumaru. Dacă amorul înalt poate fi "alterat" și coborât în fiziologic, și mișcarea inversă e posibilă
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
trezești". Totuși trezirea intervine, sub chipul gîndului îndreptat, precum o oglindă retrovizoare, către mediul obîrșiei. Oricîte minunății, oricît posibilități fabuloase i-ar oferi peisajul american, ele nu pot înăbuși amintirea celor lăsate acasă, apte a articula contrastul productiv al acestui lirism ce reciclează cu energie o schemă perenă: "Pot vîna lei în jungla de sticlă, luneta trage linie/ de ochire, frații mei rătăcesc prin Est întrebîndu-se unde/ va răsări soarele peste 7 ore, nici o speranță, le simt/ umbra alături, pe aici
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
dispoziția poetică, în pofida împrejurării că, prin reflecție, se străduiește a se raționaliza, a se echilibra cu ajutorul unor formule autoanalitice. Discrepanța dintre starea de fapt a ființei și conștientizarea prin care aspiră a se consola are aspectul unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-un sat într-un burg întreaga poveste, Gabrea investighează mecanismul religios al generării violenței, riturile sacrificiale care o încorporează și
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
Cronicar Bieții cititori Reproducem câteva fragmente dintr- o cronică de poezie publicată în revista ARGEȘ: „Poeziile din recentul volum (...) trasează liniile de forță ale unui lirism răscolitor și grav, impunând prin autenticitatea trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
boală și bătrânețe, de remușcări, preocupat mereu de lucrarea lui teologică Minunea din Drumul Damascului și de gândul unde va fi înmormântat, la Cernica sau la Agapia. O Addenda conține jurnalul epistolar inedit către viitoarea sa soție, din 1901, cu lirismul vârstei foarte tinere, alături de eros, manifestându-se ca prezentă pretimpuria lui dispoziție mistico-religioasă. Ca și în volumele anterioare, și de astă dată, avem un text integral față de ediția cenzurată din 1980, însoțit de un copios capitol de note, excelent informat
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
în melcul de zgură / stîncă și pămînt scufundate pe scări și spirale / în auzul de apă" (Continent surpat). Performanțele acestei dezagregări fără rest sunt amănuntele ei plastice surprinse de un ochi înghețat, în așa fel încît imaginarul capătă alura obiectivității. Lirismul are un caracter centrifug, se detașează de emitentul său prin fiorul ororilor maxime. Mareele barbare înfulecă tot ce ființează, corbii înșurubează cadavrele pe un cîmp metalic, de sub burțile cailor se propagă un jaf ca o vînătaie, orașul e ridicat de
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
un corb înfricoșat / nu pot fi posedată nu pot poseda pe nimeni și atunci / scuip sânge roșu și plec la război / pe câmpul de luptă al tăcerii acolo unde mâinile și picioarele / nu mai au nici o valoare". (Plec la război) Lirismul alunecă uneori pe nesimțite în prozaic și tensiunea se diluează cu bună știință în actul recapitulativ, realizându-și indirecte (auto)portrete la trecut cum e cel din Poemul cu uzine și eșec. În al doilea ciclu, Tăcerea sexuală, apărut ca
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
poeților vizați, glăsuind în numele artei lor, într-o cheie în care liniile caricate nu exclud o aderență sensibilă. Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă B. Fundoianu (Pastel), a sta cot la cot cu avangarda
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]