3,155 matches
-
despre generația ’60)tc "4.6 Excepții care confirmă regula (paranteză despre generația ’60)" În legătură cu direcția neomodernistă din poezia românească a deceniului șase, vom repeta, inevitabil, anumite adevăruri care îndeobște se cunosc. Esențială pentru această perioadă a fost considerată redescoperirea lirismului, a ideii de poezie lirică, a individualității creatoare ș.a.m.d., după aberația poeziei propagandistice a primelor decenii postbelice. Este greu așadar să înțelegem exact specificul acestei literaturi și, mai cu seamă, al receptării ei, în afara contextului politic în care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
an al debutului scriitorul ar părea să-i aparțină. Nu vom enumera aici, din nou, argumentele care vin în sprijinul acestei afirmații; ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că scriitorul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic351. Nu este greu de remarcat faptul că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici „povești în versuri”, fie ca „scene” desprinse dintr-un vrăjitoresc și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câteva minute (durata lecturii poemului) în care nu se întâmplă nimic”360. Iar acest cadru, în cazul de față, este individualizat prin câteva detalii discrete, însă îndeajuns de impregnate de livresc pentru a sugera o anumită melancolie, asimilabilă, la rigoare, lirismului. Bunăoară „liniștea binefăcătoare”, egreta focului din sobă, lichidul liniștitor din sticlă, solitudinea și chiar așteptarea „marelui prieten” sunt semnificative tocmai în măsura în care favorizează alunecarea în alt plan, deschid calea reveriei și înlesnesc răsturnările și încălcările de granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
împotriva „liricii moderne”, prea adesea înclinată să distrugă orice punte între semn și referent, făcând din limbaj un cod pentru inițiați. În legătură cu cel din urmă aspect, s-a discutat pe larg de vădita înclinație a lui Marin Sorescu spre „sfidarea lirismului modern, care elimină epicul, anecdoticul și abstractizează, de regulă, simbolurile”398. Nu vom insista foarte mult asupra acestor apecte, întrucât riscăm să repetăm anumite lucruri îndeobște cunoscute, însă nu ar fi cu totul lipsit de interes să ne întrebăm dacă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezie. În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem 403. Devine apoi evident faptul că o asemenea deplasare este însoțită de o desolemnizare a lirismului, ba chiar de o glisare dinspre liric spre epic (la acest capitol, praxisul confirmă, în mod evident, teoria). Forma poemelor lui Mircea Cărtărescu devine preponderent epică, narativitatea nu mai este exclusă din câmpul poeziei, dimpotrivă ea oferă o soluție de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde, nedîndu-și osteneala să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă cu forțele mari ale universului. În intuiția acestor legături secrete
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea. Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat În 1836, anunță cea mai profundă, poate, temă a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii limitelor. Ea este prefigurată de motivul, mai restrîns, al zborului și se pierde În viziunea vastă a cosmosului, a ordinei din tăriile cerului. Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și nesațiul, hrăpirea caută vorbele colorate, atingătoare. Există, În fapt, trei muze la Heliade, trei Învelișuri ale lirismului său, considerat global. O muză pe care, Într-un vers, el o numește cetățeană, și care stimulează pe omul datoriei, pe Părintele social și moral. Este, apoi, muza astrală, cea mai puternică, aceea care aprinde În Părintele social ambiția vastei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reveria. O reverie, trebuie să spunem, molatică, dezmierdătoare. O reverie a măsurii și a firescului. Limbajul ei este repet, șoapta, expresia ei este nuanța, idealul ei este solidaritatea. Fiecare oaspete din poiana tăinuită are rostul, justificarea lui. Arghezi, reluînd acest lirism al miniaturalului, Îi va da o dimensiune cosmică. Lucrurile neînsemnate au În poemele lui o „țandară de lumină” care le leagă de marele univers. Mai săracă, mai convențională, imaginația lui Alecsandri nu descoperă asemenea legături secrete. Ea se mulțumește cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul de natură lucrată, Însuflețită se Întărește prin aceste scene cîmpenești. Lirismul devine idilic și etnografic. Totuși idilismul, reproșat poetului În diverse chipuri, nu distonează cu atmosfera generală a Pastelurilor, pregătirea pentru sărbătorile naturii, unirea mistică dintre soare și pămînt, procesul fecundității, integrarea elementului uman (Într-un chip, e drept, decorativ!) În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
transfer ce vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascunsă În niște versuri ce curg limpede. Cine este Îngerul căzut În noroi, năzuind ca abstracta ființă argheziană, spre O lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge În acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide În lirismul lui explicit: figura indeterminării și ambiguității, proprie poeziei moderne. X Spitalul amorului „L’amour étant l’initiateur de tout ce qui existe, on appellera néant l’absence d’amour. Les degrés d’existence de l’amour sont ceux de la création
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Rougemont, este o invenție a secolului al XII-lea (o invenție a trubadurilor), Însă erotismul nu devine o problemă pentru conștiința occidentală decît la Începutul secolului al XIX-lea. Este marea descoperire a romanticilor, care redescoperă, În același timp, lirismul trubadurilor și implicațiile multiple ale religiei În viața sufletului. O noțiune de care nici antichitatea, nici epoca clasică nu aveau cunoștință este aceea de sexualitate. Termenul ca atare apare prima oară la Kirkegaard, În 1843. Literatura face din el o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica „di pi picioare orice fel de-nvălitoare” - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, În poezia română, un lirism al corpului și o poezie care să vorbească despre plăcerea sexuală. Promisiunea de „mare năvală” de la sfîrșitul poemului este și mai Îndrăzneață pentru că sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii. Dulcea violență se face prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută ca o teribilă boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peste un veac În CÎnticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, apare Întîi aici. Stil prin excelență muntenesc, iute și colorat, stil de petrecere În durere, de rîs În plîns cum! zice Nichita Stănescu, un prețuitor al acestui gen de lirism: „Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea-ntunecată. Să văz drumul d-a mă duce La iubita mea cea dulce, Carea tristă și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă, Ca să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intimitatea domestică, euforia la gura sobei, meditația la masa de scris. Elemente ale liniștii și fericire rurală? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru și anume sugerarea, de la Început, a unei rupturi Între spațiul naturii și spațiul imaginației [...] Lirismul Pastelurilor provine din emoția recluziunii, nicidecum din contemplația naturii“. Valeriu Cristea face În voi. Spațiul În literatură, (C.R., 1978, pp. 173-175) o analiză foarte fină a acelorași Pasteluri descoperind În ele un „compartiment de lux al spațiului domestic“, un spațiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru alții și apăsătoare pentru propria progenitură; 6) Romanul incapacității de adaptare, care nu duce la lirism ca în nuvelistica de la noi, ci la invidie." Pentru înțelegerea noastră de astăzi considerabil evoluată în sensul complexității modului de a pune problema romanului, nu încape indoială că o părere ca aceasta, artificial limitată, este greu de admis. Partizan al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fost apreciat insistent, ca și evidentele merite didactice ale acestor texte (faptul că apropia copiii, deopotrivă, de istorie "ca obiect de studiu", dar și de literatură). Totuși, au existat și unele rețineri: "dacă nu ar fi grevate de un lirism prea stăruitor, rostul lor formativ ar deveni și mai evident" (Ibidem, p. 109). 203 Aprecierea noastră se bazează nu doar pe unele observații directe asupra circulației volumelor din anii '80 care se poate datora inerției, hazardului, penuriei, nostalgiei ș.a. -, ci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
calea obișnuită a procreării, ci "prin procedeul tehnic al săltării". Asemenea pagini echilibrează cumva atmosfera sumbră a cărții, iar distanțarea ironică este un semn al "atitudinii scriitoricești". Ironia este, pentru Soljenițîn, un nivel de comunicare, ca și lupta deschisă sau lirismul 268. Intenția de a prezenta imaginea completă a sistemului de lagăre, multitudinea detaliilor organizate coerent, maniera artistică și capacitatea de atragere a cititorului în această lume duc spre concluzia că forța scriitorului este arta sa. Fără această artă, orice text
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ori Basarabia moldoveanului nostru, bine am mai făcut! În nici 150 de pagini Ion Iachim, profesorul, ziaristul, povestitorul, „cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul, anecdoticul, evocarea, ruptura cron ologicăʺ - care, în cazul de față duce și mai direct către „leitmotiv, jurnal și monolog interiorʺ dar și interogație
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
altfel decât formală, proustianismul cerându-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului pierdut semnificația unui pelerinaj ce îneacă sufletul într-un șuvoi de lacrimi și de lirism indigest, după cunoscuta rețetă sămănătoristă. Or, Lovinescu intenționa să valorifice temperamentul rasei (mai precis: moldovenismul) într-o formulă estetică net superioară sămănătorismului, încurajat probabil și de anumite afinități aparente între pasivitatea ciobanului mioritic și contemplativitatea decadent-intelectualistă a eroului proustian. Observația
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]