3,184 matches
-
cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu" (Matei 26, 29). În pofida celor două mii de ani scurși de la venirea Sa în lume, Mântuitorul este contemporan cu noi în fiecare clipă. Iar această întîlnire tainică are loc, cu adevărat, doar la celebrarea liturgică, pe care mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, o caracteriza drept "cea mai dramatică mărturie a unei întâlniri dintre Eshaton și istorie, a desăvârșitului cu relativul în existența umană aici și acum"46. 1.2. Obiect. Metodă. Criterii de selecție a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult încât într-un anumit sens nu se poate pătrunde ritmul mistagogiei liturgice fără a trece printr-un gen de reelenizare mistică"5. În istoria creștină există o constantă interacțiune între principiile ebraice și cele elenice, care se extind chiar în sânul Bisericii. Spre deosebire de contemporanii lor, evreii sunt primii care au atribuit lumii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
profet, ci de vizionarul apocaliptic ales de Iisus să sfideze timpul de pe tronul eternității, fie și numai până la reîntoarcerea Sa. Poate din smerenie sau poate tocmai datorită statutului controversat al acestei scrieri criptice, Biserica Ortodoxă nu include Apocalipsa printre cărțile liturgice. Origen consideră că, în fapt, Parusia a fost împlinită în umilirea lui Hristos, dar mai este una, nădăjduită în slavă. Astfel, timpul Bisericii se află față de a doua Parusie într-o relație analoagă celei a timpului Legii față de prima Parusie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în biserică, cîntarea corală în îmbinarea elementelor ei laice cu cele religioase“ (p. 13). Toate aceste aspecte „au fost legate de studierea procesului istoric de dezvoltare a genealogiei ucrainene, de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare și dezvoltare a liturgicii naționale a sărbtorilor creștine în Bucovina“ (p. 9). În mod firesc, sarcinile pe care autorul și le propune sînt deosebit de complexe: „- a analiza tradițiile, datinile și obiceiurile în liturgica ucraineană, în cea slavonă în general, a sărbătorilor creștine; - a cerceta
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a reușit să-i atragă de partea lui și să-i convertească la acest concept cultural și atitudinal chiar pe unii dintre textualiștii în vogă. Până și la Baudelaire (avându-l ca model pe Dante), el descoperă nostalgia unei arte liturgice și preferă poezia înrudită cu muzica și cu sacrul. Calea regală (expresia îi aparține) a poeziei românești e descoperită de poeții moldoveni: Conachi, Alecsandri, Eminescu, Ștefan Petică, Bacovia, Magda Isanos și Nicolae Labiș în paradigma cărora se aliniază cu netăgăduită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu argumentează că Grigore Vieru este un poet al dimineții, al răsăritului de soare, al lacrimii de rouă. Prăbușirea totului vegetal, spune criticul, ar însemna pentru poet o catastrofă cosmică, motiv pentru care în multe din poezii intrăm în zona liturgică: "vegetalul fiind cosubstanțial trupului Mântuitorului ca pâine de împărtășanie" (op. cit., p. 257). În concluzie, subscriem la această frumoasă metaforă critică, ce-l proiectează pe Grigore Vieru în cea mai atrăgătoare lumină: Fiind un bacovian de contrast, Vieru a abandonat (asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exclusivitate, dreptul de producere și valorificare a obiectelor și veșmintelor de cult, precum și de tipărire a cărților de cult, a celor teologice sau cu conținut bisericesc, necesare practicării cultului. Prin obiecte de cult, în sensul prezentei legi, se înțeleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciulițele și medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios și altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult și calendarele religioase, precum și produsele necesare exercitării activității de cult, cum ar
LEGE nr. 103 din 22 septembrie 1992 (*actualizată*) privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108436_a_109765]
-
Multe școli dispar, iar cele care rămîn nu dau decît un randament mediocru. Nimeni nu mai citește, iar limba, ruptă de sprijinul scrisului, se îndepărtează pe încetul de latina clasică. Preoții, cel mai adesea analfabeți, nu mai cunosc nici măcar formulele liturgice pe care le recită pe dinafară. În timp ce satele rămîn mult timp departe de creștinare, în timp ce păgînismul cîștigă teren chiar în orașe, din ce în ce mai mulți fideli se dedau cultului relicvelor, aproape de superstiție. E venerată o bucată de stofă despre care se spune
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de o epidemie de ciumă, amenințată, în plus, de noi invadatori longobarzii arieni. Atunci, Grigore, ales papă prin aclamare, acceptă să-și asume funcția de pontif pentru a salva orașul. El reorganizează Lateranul, din care exclude laicii, și reformează cîntul liturgic, care va deveni cîntul gregorian. Infirmîndu-i patriarhului de Constantinopol dreptul de a-și însuși titlul de "ecumenic" și numindu-se pe sine simplu "servitor al servitorilor lui Dumnezeu", el nu cedează întîietatea Romei, trimițînd clerici misionari în provinciile occidentale și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu încetul de pe piețele occidentale, înlocuite de produsele locale precum untul, ceara și pergamentul. Continuă, în schimb, să fie aduse arome pentru îmbunătățirea felurilor de mîncare, parfumurile, stofele prețioase folosite atît ca podoabe pentru nobilii carolingieni, cît și pentru veșmintele liturgice. Datorită pirateriei musulmane, marile căi maritime comerciale s-au deplasat către est, favorizînd porturile Adriaticei și, mai ales, Veneția, unde sosesc mirodenii din Alexandria, mătăsuri din Constantinopol, lemn 9 sclavi de pe continent, sare și pește din Adriatica. În nordul Galiei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cazuri: plata răscumpărării suzeranului cînd e făcut prizonier; cînd suzeranul își mărită fata cea mai mare; cînd își armează cavaler feciorul cel mai mare și cînd pleacă în cruciadă. Datoria de sfătuitor înseamnă serviciul la curte (cu ocazia marilor sărbători liturgice sau a evenimentelor importante ale vieții seniorului și familiei sale), iar serviciul de asistare la judecata seniorială implică participarea la ședințele tribunalului. În sfirșit, cînd fiul vasalului moștenește fieful, el trebuie să achite seniorului dreptul de răscumpărare. La rîndul său
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a scrisorilor continue pe care i le-am trimis; dincolo de toate acestea nici nu e chiar așa de rău după cum au scris despre el cei rău intenționați, pentru că m-am informat destul de bine. Zilele trecute am trimis foarte multe paramente liturgice și alte lucruri necesare în Valahia, pentru biserica din Câmpulung, și am scris o scrisoare de suflet acelei comunități. Revenirea la credința catolică a comunității eretice din Câmpulung a fost într-adevăr un eveniment deosebit și a făcut o impresie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
e pâinea de mei și apa de râu... și se trăiește într-o calamitate extremă... Iar acum, odată cu schimbarea noului domnitor, după o fugă de 7 luni continue prin păduri, cu pătimiri extreme, am rămas despuiați nu doar de paramentele liturgice pe care fiecare le avea cu sine, ci ne-au smuls până și cămașa de pe noi. Este vorba de lupta din primăvara anului 1653 dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, boierul său răsculat, pentru preluarea tronului din Iași. Lupu a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
da Cuneo și Venanzio da Monte Ottone, după cum vă este bine cunoscut și Eminențelor Voastre de la Propagandă; pe vremea lui Urban VIII (1623-1644), în semn de gratitudine pentru asta ați trimis o icoană, o față de altar (palium) și un veșmânt liturgic (ornat n.n.) cu promisiunea altor lucruri pentru biserica primită; iar pentru fondarea unei alte biserici la Buccoreste, oraș vechi și sediu al domnitorilor Valahiei, unde nu mai fusese până atunci o altă biserică latină decât din lemn simplu, prin strădania
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar - arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și târgoveți a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în modificările câmpului literar răsfrânte asupra literaturii didactice. Examinată sub aspectul literaturii didactice, istoria educației românești poate fi etapizată în trei mari perioade, decupate cronologic în virtutea dominației a câte unui tip de carte școlară. Acestea corespund: i) bucoavnei (și cărților liturgice folosite în școlile bisericești); ii) abecedarului; iii) manualului. Apariția unui nou tip de carte școlară, motivată de presiuni cultural-ideologice și de necesități imanente practicii educaționale ce țin de specializarea și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1871, I, p. 62). Ce se degajă cu forță din acest citat este funcția moral-religioasă cu care este însărcinată școala cât și utilitatea politică presupusă de o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plan secund de discursul naționalist- identitar căruia îi este, în cele din urmă, subsumată. Totuși, chiar și în această perioadă de amplificare a secularizării literaturii didactice, fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și literaturii liturgice folosită în școală nu dispare. Asistăm în schimb la un proces de transfer a misticii religioase înspre dezideratul naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-se plenar în câmpul producției literare al culturii românești, relevându-se cu limpezime în tipărirea de cărți. În secolul al XVIII-lea - spațiul de manifestare pe plan pedagogic al bucoavnei - producția de carte a răspuns aproape în întregime unor necesități liturgice, după cum arată calculele estimative realizate de D. Barbu, care propune următoarea distribuție: 75 la sută din totalul operelor tipărite în limba română de-a lungul secolului al XVIII-lea au fost cărți scripturale și lucrări reclamate de practica liturgică; 18
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesități liturgice, după cum arată calculele estimative realizate de D. Barbu, care propune următoarea distribuție: 75 la sută din totalul operelor tipărite în limba română de-a lungul secolului al XVIII-lea au fost cărți scripturale și lucrări reclamate de practica liturgică; 18 la sută au fost tratate teologice și cărți cu conținut religios; doar 7 la sută erau tipărituri ce serveau scopurilor administrative și pedagogice (Barbu, 1990, cf. Drace-Francis, 2006, p. 55). Figura 3. Producție de carte românească în țările române
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fluturele" etc. Printre acestea este strecurată și o secțiune intitulată "Amoarea de patrie" (p. 54), în care se promovează idealul sacru al sacrificiului suprem pentru patrie. Povestioarele sunt continuate cu "Fabule în versuri", cartea încheindu-se grav, într-un registru liturgic, printr-o cascadă de "Rugăciuni", secondată de "Cele zece porunci" și în cele din urmă, de cele "Șapte Taine ale Legii Nouă". Cât despre patrie, națiune, deșteptare etc., nicio referință nu este reperabilă în acest text dedicat aproape în totalitate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fondul latin al credinței strămoșești au fost bulgarii, care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung și praxis liturgic, BOR și-a revizuit doctrina și misiunea socială în direcția compatibilizării acesteia cu ideologia oficială. Colaborarea BOR-PCR și biserică-regim (în fapt, aservirea primeia în fața autorităților statale în speranța supraviețuirii instituționale într-un mediu politic ostil) a fost fundamentată doctrinar în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]