2,404 matches
-
le justifice lor stima de sine. În felul acesta ceea ce este mai personal în noi riscă oricând să cadă pradă exercițiilor critice născute pe fondul justificării unui statut. * În motivele ce mă determină să scriu pot fi amestecate și obișnuințe livrești care au născut așteptări de sine ce tind să pară firești în orice orizont cultural. Dacă aș fi trăit într-un mediu de aspirații militare, spre exemplu, aș fi fost bântuit de idealurile vitejiei și al eroismului. Nu cred că
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
locul lui eu, eliberând persoana de povara libertății, de efortul căutării de sine, prin transformarea ei în individ. Visez să scriu o carte adaptată la modul de a fi al conștiinței noastre, renunțând la rândurile ce siluiesc gândirea către modul livresc de a fi. Deocamdată fragmentul îmi pare cel mai apropiat de acest ideal. * Să ne imaginăm câtor idei potențiale le este refuzat, în fiecare moment, statutul de gânduri de către atenția noastră. Esența noastră ideatică își capătă clipă după clipă conturul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: „În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis, era de foarte tânăr un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici 1 idem, p. 249-250 2 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1941, p. 829 12 „academismul” solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
105 2 op. cit., p. 113 43 băi de primitivism”1, un cărturar știutor de mitologicale: „Reminiscența umanistică ocupă întâiul plan al producției literare...”2. Ca să-și scrie amintirile de excursionist, scriitorul se „documenta” umblând teleleu prin munți, dar și pe cale livrescă, răsfoind dicționare sau studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii.”1 Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În „Luceafărul” din 11 decembrie 1965, Vladimir Streinu scrie un cald
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ani de pension, zestre puțină, o căsnicie ratată (e „văduvă”), veleități de femeie de lume. Citește Dramele Parisului, dorește să-și umple golul existențial cu senzaționalul intrigilor din foiletoane și lectura Îi modelează fatal perspectiva asupra amorului: raportează la dimensiunea livrescului viața ei sentimentală, banală, pigmentând-o cu flirturi. Nici Vetei nu-i este străină lectura și, se Înțelege, nici exprimarea trăirii prin recursul la cuvântul scris; ea citește Însă poezie, fredonează pe versuri cunoscute (În epocă): VETA (singură, fredonează Încet
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
apărea doar în cazuri de colegitimare (John should've arrived by now, and Bill should've too) (Thoms 2011). Structura cu dublu auxiliar din exemplul (14) surmontează problema naturii clitice a auxiliarelor românești. 17 "Deși considerată adesea un fenomen excentric, livresc, nefiresc, dislocarea formelor verbale compuse cu auxiliar nu este un fapt lingvistic întâmplător și se corelează cu alte fenomene sintactice" (Dragomirescu 2013b: 229). 18 Asemănătoare, dar nu identice. De exemplu, în spaniola veche, cliticul pronominal poate apărea la stânga negației, situație
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
iulie 2002) GERMANIA „În lagăr, homosexualii purtau triunghiuri mov În piept” interviu cu Laslau Grün (n. 1929) Mihai Vakulovski: Domnule Laslau Grün, pentru dumneavoastră acesta nu este nici pe departe primul interviu. Din păcate, motivul celor mai multe dintre ele nu e livresc, cultural, ci existențial, istoric, dumneavoastră fiind unul dintre supraviețuitorii Holocaustului. Acum vă e mai ușor decât la Începuturi? Laslau Grün: Trebuie să spun mai Întâi că foarte mult timp noi n-am vorbit despre Holocaust - În primul rând fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
creatorului să aleagă, în vederea consolidării viziunii sale despre viață, aspecte cât mai variate, similare unei experiențe multilaterale a existenței. Citind numai într-un domeniu preferențial, scriitorul poate gândi, cel mult, ca un istoric literar, teoretician, etc., sărăcinduși creația. La experiența livrescă trebuie să se adauge experiența propriu-zisă de viață, cunoașterea oamenilor, ceea ce constituie tot un proces de instruire. Cunoașterea limbilor străine joacă, de asemenea, un rol important în perfecționarea artistică a creatorului de literatură deoarece, pe lângă lărgirea orizontului cultural, el poate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mai rafinată, dar mai puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și simbolismul.” Poetul nu a descoperit însă secretul topirii într-un armonios amalgam al romantismului temperamental cu Parnasul (acesta rămânând academizant și livresc) și cu noutăți simboliste, față de care are o atitudine ambiguă, de aderare și negare. Elegiac, Demetriade are nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Irina Iosub Adevăr și mistificare în proza lui Anton Holban Autenticitate și livresc. Delimitări teoretice 1. Descendența franceză Scrierile romanești ale lui Anton Holban sunt cercetate de majoritatea criticii prin integrarea în descendența franceză a „romanelor personale”. Într-o cronică publicată în „Excelsior”, Eugen Ionescu are o atitudine pozitivă, nespecifică pentru cel ce
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cere să-și exprime preferința pentru cele două eroine ale lui Racine, Andromaca și Hermiona. Faptul că portretele eroinelor tragice îl au ca autor pe profesor, indică predilecția acestuia pentru personaje literare. Holban este primul scriitor român pentru care constructul livresc este mai important decât ființa concretă, cea din carne și oase. În O moarte care nu dovedește nimic notează cu sinceritate: „Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și apoi realitatea nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Lilly se va sinucide folosind o „armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe care o face adunăturii de <<jeunes filles en fleurs>>, își închipuie că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu încurajează relații directe, ci ceremonialuri. Personajul masculin nu vrea numai să sufere puternic, ci și să sufere „frumos”, adică spectaculos. „Se văd aici atât dorința de a poza de care am vorbit mai înainte, cât și efectele unei formații livrești, a unei structuri psihice suprasaturate de cultură: comportarea artificială în fața unui fapt autentic se poate explica și prin anumite <<reminiscențe literare>>. Vorbe sau gesturi amintesc altele asemănătoare ale vreunui personaj celebru, și similitudinea e subliniată cu satisfacție. Sugestiile proustiene (atracția
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Bineînțeles, numai locul unde m-ar fi putut găsi era suficient, sau locul unde presupunea că m-ar putea găsi.” Femeia are aceeași abilitate de derealizare, ea își construiește identitatea iubitului pornind de la convenția unui nume, și de la o biografie livrescă. Dania nu se îndrăgostește de Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de-ale mele. Dar nu o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că m-ar putea găsi.” Femeia are aceeași abilitate de derealizare, ea își construiește identitatea iubitului pornind de la convenția unui nume, și de la o biografie livrescă. Dania nu se îndrăgostește de Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de-ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor, ci hipnotizată de vreun rând întâmplător.” Naratorul persistă în convingerea că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
enigmatică să fie îndreptată către îndrăgostit. În text, fading-ul vocilor este important, vocile se șterg, se întretaie, nu semai știe cine vorbește, se pune accentul mai mult pe imagine și deloc pe limbaj. 3. Călătoria, muzica. Efectele unei formații livrești În Melancolii de Sfîntul Dumitru, Anton Holban prezintă jurnalul unui Don Juan burlac. Deși vocea narativă mărturisește că satisfacția cea mai mare o avea atunci când dormea singur, chipurile feminine sunt surprinse în mijlocul celei mai profunde voluptăți. Ela, ca majoritatea femeilor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
op. 127 al lui Beethoven împinge la sinucidere (<<Acum aș vrea să mă sinucid!>>”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 76 footnote> În romanul Jocurile Daniei călătoria și muzica au un rol important și se prezintă ca efecte ale unei formații livrești a naratorului. Sporturile de iarnă devin un adversar periculos pentru Sandu, care rămâne acasă turmentându-se: “Căci eu mă plimbam torturat, învârtindu-mă de o mie de ori împrejurul mesei, shimbând nenumărate discuri de patefon, dar fără să le ascult
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
studia. Pe lîngă cărți, era observată și cercetată natura și viața socială. Montaigne propunea ca învățămîntul să aibă la bază intuiția, care să-l pună pe școlar în contact direct cu oamenii și cu lucrurile. El combătea erudiția seacă, învățămîntul livresc. Tommaso Campanella preconiza ca învățămîntul să aibă un caracter plăcut, realizat prin intermediul povestirilor și cu ajutorul intuiției. Solarienii au muzee și laboratoare în care să se facă diverse experiențe cu caracter didactic. Datorită utilizării intuiției, demonstrației, copiii solarienilor își însușesc științele
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
astă dată pe copii nu atît de civilizația vremii, cît de popor."247 "Școlile noi" au apărut ca un act de protest contra sistemului aspru, cu disciplină rigidă din școala tradițională și ca un răspuns dat școlii intelectualiste și învățămîntului livresc, influențate de pedagogia herbartiană. Ele își propuneau, totodată, să revalorifice teoriile rousseauiste. Acestea erau școli de tip internat, ce permiteau copiilor să vină mai mult în contact cu natura, oferindu-le condiții pentru alternarea muncii intelectuale cu cea manuală, acordau
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Planul Dalton a putut arăta marile foloase pentru educația spre independență, spontaneitate și inițiativă. Sistemul prezintă și numeroase deficiențe: realizarea unui compromis între școala tradițională și cea nouă, prin menținerea aceleiași programe de studiu pentru toți elevii și prin sistemul livresc de instruire; minimalizarea rolului profesorului și a relațiilor interindividuale dintre elevi. Sistemul Winnetka a fost pus în aplicare de către Carleton Washburne, în cartierul Winnetka din orașul Chicago. Și acest sistem oferea o soluție pentru individualizarea învățămîntului, potrivit înclinațiilor elevilor, dar
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
regală, de la I.L. Caragiale și Creangă pînă la Păstorel și, de ce nu, Valentin Silvestru. Carte-spectacol, în decor Villon-Bacovia". Lucian Vasiliu, Convorbiri Literare, nr.6 2003 " Fie că se resimte de influența benefică a folclorului, fie că aglomerează întrebări și trimiteri livrești pe un spațiu restrîns, poezia lui Calistrat Costin se prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
rândul meu, întreb: ce știa despre viață Carmen Mihalache, când a plecat în Capitală, pentru a-și realiza aspirațiile? Dar acum? Transformați amintirile "într-un tumultuos acum". C.M.: Păi, nu știam mare lucru. Eram destul de aiurită și cu multe fantezii livrești. Iar ai mei m-au cam corcolit, fusesem prea ocrotită în familie și eram vulnerabilă rău de tot în fața chestiilor mizerabile. Și așa am rămas, din păcate, tot timpul. N-am știut să mă apăr de soiul abject, de intriganți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
grup literar foarte activ, radical, ce avea ca obiectiv modernizarea obligatorie a discursului poetic, sincronizarea expresă cu poezia congenerilor noștri din România etc. Abia în acea perioadă de efervescență creatoare, cred, (i)luminat și fortificat de mari și adevărate energii livrești, am putut conștientiza că am ce spune lumii prin scris, că poezia îmi este dată pentru totdeauna, că ea este parte indestructibilă din destinul meu. V.P.: Gândul mă duce la Baudelaire, Henri Michaux, Allen Ginsberg, Esenin, Georg Trakl, Venedikt Erofeev
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]