2,133 matches
-
a "Porții imperiale", în nava centrală. Vasele au fost descoperite în ruinele anticului Pergam și aduse de turci la Constantinopol. Li s-a adăugat câte un capac și câte un robinet, pentru a servi la spălarea rituală islamică, pe timpul când locașul a servit ca moschee. Cu trecerea timpului, în preajma bisericii s-au adăugat alte trei construcții de interes: cea a Tezaurului ("Skevophilakion"), Baptisteriul ("Baptiserion") și Clădirea Patriarhatului. Astăzi din ultima nu a mai rămas decât amintirea. Baptiseriul a devenit mausoleu pentru
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
1839.""</poem> Biserica a fost renovată în anul 1935, în timpul păstoririi preotului-paroh Ioan Sandu, cu cheltuiala enoriașilor. Cu acest prilej s-a amplasat pe zidul bisericii un medalion metalic cu următorul text: ""Act comemorativ. S'au săvârșit renovarea acestui svn locaș prin stăruința onoratei familii ctitoriale: Negruzzi-Miclescu-Racovitză-Cerchez și obolul enoriașilor din satul Hermeziu în timpul păstoriei C.S. Preot Ioan Sandu paroh cu concursul dlui D. Sebastian consilier parohial și Cr. Vizitiu cântăreț. 1935"". În fața bisericii a fost amplasat un monument al eroilor
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
s-a construit aici, în satul Boroșești, o biserică de lemn cu hramul Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil cu mult înainte de 1617. În anul 1821, în timpul luptelor dintre pandurii conduși de căp[itanul] Oarcă Jianu, turcii au ars și străvechiul locaș. În anul 1822 biserica a fost refăcută tot din lemn de Vasile Tegioiu și de Boier Radu iar pictura în 1823 de ctitorii Vasile Diaconu, Marica Diaconeasa, Constantin Rada, Matei Diacon și Sanda Diaconeasa. S-a reclădit în 1896 și
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
cult ortodox construit în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurat cu chilii modeste. După construirea bisericii mari, terenul din jurul micului lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Suceava cu codul . În secolul
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
de sus este mufa audio de 3.5 mm și butonul de pornire/oprire. Butonul de pornire/oprire se poate folosi pentru schimbarea profilelor și pentru blocarea dispozitivului. În partea de jos al smartphone-ului se află mufa de încărcare și locașul pentru șnur. În partea din spate E72 are un capac din oțel inoxidabil cu niște mici șanțuri care au rolul de a preveni apariția amprentelor. Tot în spate este camera foto de 5 megapixeli, blițul LED, oglindă pentru autoportrete și
Nokia E72 () [Corola-website/Science/325880_a_327209]
-
fost celebrate până în 1991, prin rotație, de toți preoții din oraș. În anul 1991 s-a înființat Parohia „Sf. Ilie”, aici slujind până în anul 2000 preoții Mihai Valica, Ioan Argatu și Ovidiu Petrovici, care s-au îngrijit să aducă îmbunătățiri locașului de cult. În anul 2000 a fost numit ca paroh preotul Victor Ovidiu Cîrceie. În perioada 2000-2009, a fost efectuată o nouă serie de lucrări de reparații și modernizare care au constat în: Lucrările de modernizare a acestui lăcaș de
Biserica Sfântul Ilie din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323572_a_324901]
-
anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat "indulgenta plenară" tututor pelerinilor ce călătoreau la Mănăstirea Nicula, spre a se închină icoanei, în zilele de 15 august și 8 septembrie. În anul 1928, papa Pius al XI-lea numește locașul drept "sanctuar marian", adică închinat Maicii Domnului. Ștefan Ludwig Roth, afirmă că adevărata limba oficială a Transilvaniei istorice a fost de-a lungul secolelor limba română, numeroase descrieri de români dați în urmărire de ocupația maghiară din Transilvania atestă că
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Mai târziu, biserica de lemn a fost mutată în Săliște, unde este cimitirul ale cărui urme s-au păstrat până în zilele noastre. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost mutată și de aici în satul Buninți, unde exista un alt locaș de cult, tot mic. Din cele două locașuri de cult s-a făcut o biserică mai mare și mai încăpătoare în vatra satului. Această biserică a fost dată în anul 1894 satului Lisaura. Între anii 1871-1877 , s-a construit o
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
în Săliște, unde este cimitirul ale cărui urme s-au păstrat până în zilele noastre. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost mutată și de aici în satul Buninți, unde exista un alt locaș de cult, tot mic. Din cele două locașuri de cult s-a făcut o biserică mai mare și mai încăpătoare în vatra satului. Această biserică a fost dată în anul 1894 satului Lisaura. Între anii 1871-1877 , s-a construit o biserică din cărămidă pe fundație de piatră, cu
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
lemn din Pârteștii de Sus, după atestă șematismele Episcopiei Bucovinei din 1843 și 1876. În acei ani slujeau acolo preoții-parohi Ioan Dan și Dimitrie Dan. Deoarece numărul credincioșilor ortodocși români din sat era în creștere, s-a pus problema unui locaș de rugăciune și a unui preot slujitor. Mai multe parohii ortodoxe din Bucovina au deschis liste de subscripție publică pentruu construirea bisericii ortodoxe din Cacica, care au fost încredințate preoților parohi; printre acestea au fost comunitățile ortodoxe din următoarele localități
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
ctitori și fondatori ai acestei sfinte biserici care spre cinstea Bunei Vestiri închinată cu însuși a sa cheltuială din fundament au ridicat și isprăvit de fiii dumnealor și următorii: H.C. Popp și Maria Manicati s-au așezat întru acest sfânt locaș în 26 dec. 1831"". Ulterior, cele trei portrete au fost flancate de alte două portrete: cele ale mitropoliților Ioan Mețianu și Antonie Plămădeală. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1961 de către pictorul Nicolae Brana. Începând din anul
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
strategică, dominând câmpul întins al Jiului, Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Craiova, încă de la începuturile ei a fost biserica cea mai de seama, fiind cetate de apărare, școală pentru copii dornici să învețe psaltirea în vremurile de pace, locaș de rugaciune pentru capeteniii și marele ban al cetații]. Biserica a fost clădită pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Așezarea ei aici nu este întâmplătoare, după cum nu este întâmplătoarea așezarea multor biserici și mănăstiri din țara noastră
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
lui, dar nu a găsit nimic. În mormântul care gândea Allen că a fost a lui Williams, el a găsit rădăcina arborelui de mere și doar puțin altceva. Ceva resturi din groapă au fost plasate în Mausoleul familiei Randall în locașul Cimitirului de Nord. În anticiparea celei de al 300-lea aniversare de la fondarea lui Providence, resturile au fost extrase din mausoleu și puse într-o urnă și păstrate la Societatea Istorică din Rhode Island până când un monument corespunzător a fost
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
-lea. Conform tradiției, edificiul a fost întemeiat în anul 1240 de către sultanul Kunburu, fiind de fapt fostul său palat convertit în moschee, suferind ulterior mici modificări. După aceea, sultanul și-a construit un nou palat în partea de est a locașului. Din punct de vedere arhitectural, moscheea era construită în stilul sudano-sahelian ce are drept caracteristici principale folosirea unor materiale precum argila, lutul, lemnul sau paiele. În scurt timp, orașul Djené a devenit unul dintre cele mai importante centre de învățământ
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
din anul 1988 pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO Marea Moschee din Djené este cea mai mare moschee construită în stil sudano-sahelian din lume, având drept material principal argila, și totodată cea mai mare clădire din chirpici din lume. Locașul este construit pe o platformă ce măsoară aproximativ 75 de metri lățime și 75 de metri lungime și înaltă de 3 metri. Aceasta are rolul de a proteja deteriorarea moscheii în cazul inundațiilor râului Bani. Pereții ei sunt alcătuiți din
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
estică a clădirii. Acoperișul este susținut de 90 de stâlpi masivi din chirpici cu schelet de palmier iar ferestrele sunt puține la număr și sunt situate în partea de sud și de nord a sălii. Acest fapt face ca interiorul locașului să fie unul întunecat. Peretele estic al moscheii este cel al "qiblei" sau al direcției de rugăciune spre orașul sfânt Mecca. Aici se află turnurile sau minaretele, în număr de trei, înalte de aproximativ 16 metri. În minaretul central se
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
ei poate fi întâlnit și la Homorod, Veseud, Bruiu și Dealu Frumos, el fiind tipul cel mai simplu de biserică reduit. Clopotnița bisericii este izolată de corpul bazilical, ea fiind localizată în turnul masiv situat în partea de vest a locașului de cult. Turnul a fost consolidat, îngroșat substanțial la nivelul primului nivel și a fost întărit prin intermediul unei galerii prevăzută cu un parapet de lemn. Turnul are trei etaje, la nivelul trei existând un coridor de apărare din lemn situat
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
la cele două capete ale acestuia doi vagoneți: unul cobora gol în salina, în timp ce altul se ridică plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați, ce îl învârteau. Caii erau mânați de 4 căruțași care își aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762-1950. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
Sfintei Fecioare Maria cu copilul Isus din altarul central este opera pictorului Lucas Cranach cel Bătrân. Marea orgă din galeria de vest a fost construită între anii 1998 și 2000 de către fabricantul austriac de orgi Pirchner (Steinach a. Br.) în locașul orgii construit de Johann Kaspar Humpel în anul 1725, folosind țevile orgii anterioare. Instrumentul are tractură mecanică și manuală și un total de 57 de registre (3729 țevi). "Mariahilfglocke" (denumit și "Große Pfarrglocke") este al doilea clopot istoric ca mărime
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să aibă turle înalte sau însemne speciale de credință, acestea asemănându-se cu vechile bazilici, drepte și fără turle. Creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din aceasta cauză, creștinii au fost nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. O mărturie incontestabilă o reprezintă textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
această milă și celorlalți. În Noiembrie 1935 Faustina scrie despre regulile unei noi congregații religioase contemplative dăruite Milei Divine, și în decembrie vizitează o casă din Vilnius despre care spune că a văzut-o în viziune că prima mănăstire, primul locaș al acestei noi comunități religioase. În ianuarie 1936 Faustina merge să îl vadă pe Arhiepiscopul Jałbrzykowski pentru a discuta despre această nouă comunitate închinata Milei Divine. Dar arhiepiscopul îi amintește că a depus jurămintele perpetue ordinului monahal în care deja
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
mai cunoscută biserică din această țară și se presupune că ar adăposti Chivotul Legământului. Biserica Sfânta Maria din Axum a fost construită pentru prima oară în în secolul al IV-lea de către regele Ezana (320-360), primul conducător creștin al Etiopiei. Locașul a devenit catedrala orașului și cea mai importantă biserică din regat, primul episcop ce a rezidat aici fiind Sfântul Frumentie. De asemenea, de-a lungul timpului edificiul a servit drept loc de încoronare al monarhilor etiopieni. În secolul al X
Biserica Sfânta Maria din Sion () [Corola-website/Science/327147_a_328476]
-
ianuarie - 24 martie 1935 din Africa cu Irina Burnaia. Devine pilot al societății SARTA, înființată în 1935. Moare pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA într-un zbor fără vizibilitate Arad-București, când un pneu al trenului de aterizare explodează în locaș avariind avionul și cauzând lovirea lui de munți. Maximilian (Max) Manolescu (1902-1985). Devine și el pilot la "Centrul de Instrucție al Aeronauticii Române" din Tecuci. Ca și Ivanovici, rămâne la școală, ca instructor. Ia și el parte la raidul din
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
Oravița, etc. În prezent este dirijat de învățătoarea Mirela Dragoș. Drept recunoaștere a importanței ctitorului Hagi, Nicolae Dimitrie, factorul de bază al existenței bisericii, locuitorii Oraviței Montane în frunte cu preotul Ion Găvădină, i-au ridicat bustul în grădina acestui locaș de cult, spre aducere aminte.
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]