547,468 matches
-
copil încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bîta. Fratele mai mare al lui Niculae, Achim, organizează un duel între acesta și adversar în care primul își ia revanșa. Începerea ostilităților este trîmbițată de fratele-arbitru astfel: "- Repede-te în el, ...pe mă-ta de urît!" Un tînăr, Birică, fură o fată. Fratele ei, Victor Bălosu și Birică se bat pe cîmp. Miai e bătut de Năstase care înșela
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
Iorga își declară stupefacția în fața paginilor crude. Un fiu de arendaș care necinstise o fată e prins și jugănit de tatăl acesteia, castrator de porci profesionist, cu un briceag. Mai tîrziu, descriind aceleași evenimente de la 1907, Z. Stancu se va lua la întrecere cu Rebreanu inventînd o armă de exterminare inedită: plugul cu care se trece peste corpul asupritorului, săpînd o brazdă în el. Tot la Rebreanu, în Amîndoi, soluțiile de exterminare sînt originale: Solomia ucide prin strangulare cu o sîrmă
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
o reflecție despre stafii și o anume pseudo-gemelitate. Intrarea salcîm debutează ca o amintire din copilărie pentru a se transforma într-o digresiune amuzată despre nomenclatura botanică ce anunță adesea un fals arbore: acer pseudoplatanus, robinia pseudoaccacia. Sînt multe secvențe luate dintr-un "legendar familial", din "folclorul" personal, dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
și greutatea lui. Peter Brook, una din uriașele personalități ale teatrului. Și nu numai. Blîndețe, fermitate, seducție, rigoare, inventivitate, ritual. "Sînt un aparat foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
O relație perfect reciprocă, ca în dragoste. Nimeni nu s-a desprins din această legătură. Am stat două ore în ploaie, mută de admirație. Am simțit, și mi-a încălzit orgoliul, că numai cineva din această Europă de Est poate lua o asemenea decizie, numai un suflet cald, sentimental, într-un fel, poate aduce, în felul acesta, omagiul publicului. Iar trupa extraordinară de dansatori l-a urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin ploaie și prin lumea aventurii lor estetice. A urmat experiența
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
emoționat profund.Am plecat fără să pricep ce anume a declanșat un ton atît de agresiv, neacoperit și nemotivat, al unor cronici. Polițe se plătesc peste tot. Am dormit o oră și la patru dimineața am traversat Avignon-ul amorțit ca să iau naveta și să ajung la Cariera Boulbon, la Lever de soleil al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
și că apoi ar fi fost marea rivală a Mariei Callas. Nimeni n-a aplaudat acea adeziune de care Elisabeth nu cred că era mândră. Și a marcat acest lucru atunci când s-a măritat cu un evreu și când a luat cetățenia britanică. Lui Walter Legge, soțul ei, Elisabeth îi nutrea un adevărat cult, vizibil în locuința din Zumikon, lângă Zürich, unde am vizitat-o de atâtea ori. Salonul de muzică era tapisat cu fotografiile cuplului, în familie, în marile teatre
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l conservase: fenomenaal! Toate bune și frumoase, timp de peste o oră și jumătate, mai exact până la fraza Elvirei La mia credulitŕ. Ť - Nu! Nu! Nu!ť, a intervenit Elisabeth. Și am luat-o de la cap. O dată, de două ori, de nouă ori. Deprind întocmai ceea ce-mi propune. E încântată. Și, cu un zâmbet cuceritor, consideră că am încheiat ziua. Numai că eu țineam morțiș să mai repet, ca să mă asigur că
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
care a fost un triumf pentru Sawallisch și pentru întreaga companie de canto, cu Thomas Allen, Giudita Gruberova, Gösta Winberg, Teo Adam, mari artiști care repetaseră timp de peste o lună de zile, îi telefonez lui Elisabeth Schwarzkopf. - Stai să-mi iau un scaun, zice, să nu leșin. Vrei să-mi spui că ai intrat în scenă într-un rol ca acesta, fără repetiții de orchestră, cu un dirijor ca Sawallisch, într-un teatru de un asemenea prestigiu, și cu un public
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
noastre, chiar dacă în clipa următoare zice: -Eh, n-are voie omul să mai și glumească ? Așa e... Doar Cristian Tudor Popescu, în ziua de 27 iulie, la știrile de la ora 18 (Realitatea Tv), decretează sec-inchizitorial: -Când Traian Băsescu vrea să ia ceva, pune vaporul cap-compas spre azimut și trece peste orice... -Eu nu pricep ce vrea să spună, zice Coryntina. Într-adevăr, dar nu ne desprindem de Megavijăn confirmând o zicere mai veche a prietenului: -Exploatarea năprasnică a omului de către televiziune
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
altceva, complet altceva; și chefalii ăștia, dacă veniseră așa de grăbiți, veniseră așa, mai mult în vizită; cum, adică, să-i pescuiești? ... Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul din botul hidos făcut numai să înhațe orbește orice, azvârlindu-l cu scârbă spre o găletușă roșie fără mâner. Dar el se nimerise să cadă alăturea peste geanta
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
într-o zi, mai de mult, se-ntoarce Gigel, că așa îl cheamă, cu Dobrogea lui, și zice... permiteți? nu vă plictisesc?... spuneți sincer... Venea taman din India, țigani ca la noi, cică... Și-mi spune... șefule, că așa mă ia el pe mine câteodată, nu că aș fi tacsu..., ci ca navigator principal... așa că zice, planeta, el nu zice niciodată pământ, zice planeta nu e cum crezi tu, hărțile se laudă când te uiți pă ele, și că atunci când dai
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
după atâta apă și iar apă, de mici nici nu mai crezi că lumea ar fi și altceva, te și miri dacă ne oprim, și călcăm pă ele, știi cum sunt ele,... tăticule,... - că am un fecior bun și mă ia și așa, cu respect - cum credeți că i se părea lui, când vedea iar pământ, și tăcu, așteptând. Tăcui și eu făcându-mă că mă gândesc. Cum?, am întrebat serios. - Ca atunci - a zis - când își zbârcește calu-pielea, ca să alunge
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
nu considere deloc paranormale astfel de mesaje care pleacă de la sine spre un andrisant necunoscut, vorba lui Caragiale. Din contra, ele încep să i se pară tot mai normale și andrisanul tot mai cunoscut. Cineva, acolo sus, ar trebui să ia taurul de coarne și să treacă serviciile (ce termen!) prin ciur și prin dîrmon. Pînă la ultimul om. Fără să uite de primul. Mai bine mai tîrziu... Un necrolog nu este neapărat cel mai potrivit pentru a denunța o impostură
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
un moment dat, să intre în lumea lui "cum". M-a întrebat, acum cîțiva ani, ce regret cel mai mult. Reținerea de a spune ce simt față de oamenii pe care îi iubesc, i-am răspuns fără nici o ezitare. M-a luat în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug altele și altele și că mă străduiesc să părăsesc acel tărîm. Primul exercițiu l-am făcut cu el, atunci. Și mi-a ieșit! Acum, VIRGIL FLONDA, un mare
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
apoi în secolul XIX unii pleacă în America, rămîn acolo, alții revin "acasă"... După cel de-al doilea război mondial nu puțini s-au reîntors în Germania, dar dintre aceștia nu toți au rămas aici și, după scurtă vreme, o iau din nou la drum spre alte țări și continente, în America Latină... înclin să cred că atunci cînd ceva s-a pus în mișcare, nu se mai oprește. După ce ai plecat nu-ți mai rămîne decît să te stabilești acolo unde
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
spune că au dreptate, chiar dacă întâmpină dificultăți în a se exprima în privința modului în care vor proceda. De aceea ideologiile revoluționare cu doar un miez de nucă doctrinar decid să acționeze din mers. Ele nu greșesc, greșește istoria, când evenimentele iau o întorsătură nefericită. Nostalgicii lor o clamează în toate ocaziile în care vine vorba de cauzele catastrofei finale. Oamenii n-au fost la înălțime, au contaminat o doctrină admirabilă... Dacă nici comunismul, nici fascismul, nici nazismul n-au fost ceea
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
face parte - se dădea la radio imnul noii formațiuni: "România mare e acum mai mare/ Fiindcă avântul ei s-a mai mărit". Cu refrenul: "mai mărit". Mi-a rămas în minte șocul simțit la auzul primelor cântece legionare, care te luau pe sus. Cu ce putea pune pe gânduri pe un adolescent, ce numai de moarte habar n-avea, refrenul: "Moartea, numai moartea legionară/ Ne este cea mai sfântă nuntă dintre nunți". Te lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
la auzul primelor cântece legionare, care te luau pe sus. Cu ce putea pune pe gânduri pe un adolescent, ce numai de moarte habar n-avea, refrenul: "Moartea, numai moartea legionară/ Ne este cea mai sfântă nuntă dintre nunți". Te lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori învingem, ori murim." în subsolul Liceului "Gheorghe Lazăr", unde eram elev, lângă bufet, se înjghebase un stand de cărți și efecte legionare, postere de culoare verde, cu chipul Căpitanului, privind dincolo, diagonale, centiroane
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
unde ei erau în majoritate, iată ceva în natura lucrurilor, adeverind distihul marelui Pierre Corneille: "Mais aux âmes bien nées/ La valeur n^attend pas le nombre des années." Păi nu? Așa cum exista, din vechime, instituția copiilor de trupă, a luat naștere în comunism, orânduirea cea mai înaintată, instituția copiilor informatori. A turnătorilor cărora le dau tuleiele și li se schimbă vocea. Dacă notele lor informative colcăiau de greșeli de ortografie și gramaticale nu se supăra nimeni, neavând cine să remarce
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
încotro arată cu degețelul bebelușul sau bebelușa, în ce stil râgâie, cui și de ce zâmbește, cum schimbă de umoare, pe ce parte adoarme. Micuțul are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși, pune degețelul, înmuiat în tuș, pe prețiosul pergament. Prim, și cât de prețios pas în viață! Nu mai spun că făcut înaintea celui pe sol. Pe solul patriei. Va fi
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
de cei de la cifru, gunguritul, crizele de mânie, clipele de extaz, salivația din gurița edentată - și ar întocmi amănunțite rapoarte, transcriind dicteul bebelușului în propozițiuni dense de conținut. Dacă nursa se va dovedi o dușmancă mascată a regimului, se vor lua măsuri, dacă mamei bebelușului îi trece prin cap să rămână în străinătate, nu i se va mai acorda viza ș.a. Complotiștii din maternitate, din parcurile publice vor fi demascați - și numai Dumnezeu știe ce greu e să mai pupi un
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
seama din comentariul dv. la cartea pe care o recenzați că n-avem nici o șansă să ne înțelegeți. Rămîne cum spuneți: continuăm să ne citim între noi. Spre un nou canon literar! în același număr din Jurnalul Literar, Aristarc își ia inima în dinți și vine cu propuneri concrete privitoare la atît de necesara schimbare a canonului literar. Pornind de la academicul DGLR și de la edițiile de la Univers Enciclopedic - Academia Română, Aristarc scrie: " Continuăm (nu el, noi - Cronicar) dansul macabru în jurul poeziei dubitative
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
de scriitori din USR-ul postdecembrist, d-sa mirîndu-se de la înălțimea unui profesionalism nedubitativ și nelovit de exces lingvistic (chiar deloc!) că rîndurile sindicatului nostru de breaslă au crescut ca aluatul în copaie. Problema e că nu ajunge să-ți iei pseudonimul Aristarc ca să fii și critic. Așa că, dacă tot vorbim de calibru, nu ne-am grăbi să-l preferăm pe Vintilă Horia lui Sorin Titel, pe Nicu Caranica lui Marin Sorescu și pe Horia Stamatu lui Nichita Stănescu. Și, apoi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]