3,576 matches
-
-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apăra: că toți sîntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuiești. Dar există vinovății și vinovății. Când locuiam singur, la marginea orașului, trebuia să scot apă din puț în curte ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: "Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump". Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle în pulbere de pe treapta pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o stare de prostrație. Câteva ore mai târziu, Rieux și Tarrou l-au găsit pe bolnav în capul oaselor și Rieux s-a speriat citind pe chipul său ravagiile răului care îl ardea și care progresa. Dar Grand părea mai lucid și, imediat, cu o voce ciudat de spartă, i-a rugat să-i aducă manuscrisul pe care îl pusese într-un sertar. Tarrou i-a dat foile pe care bolnavul le-a strâns cu grijă la piept, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sunt stinse pe străzi...Nemții s-au instalat prin toate orașele... Alexandru - Aș vrea ca zilele să fie ca minutele și minutele ca secundele...” Relatarea obiectivă, uneori rece, dublată de trăirea emoțională și note explicative, pune în evidență un personaj lucid, deopotrivă narator, martor și reflector: „...Războiul este iminent. Văd acest lucru după ordinele primite de sus. Depindem de atâția factori care se împotrivesc fericirii noastre”! Farmecul scriiturii este dat și de faptul că personajul central, omul matur trecut „prin vâltoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
națională. Fostul regim comunist a persecutat biserica, care a reușit cu toate acestea să satisfacă nevoile spirituale ale populației, fiind și astăzi un reper moral-spiritual. Am consemnat aceste păreri ale academicianului Bălăceanu-Stolnici, ca fiind păreri juste trase de o minte lucidă, de o calitate deosebită. în perioada 17-22 decembrie, la emisiunile transmise de T.V.R. se dezbat probleme deosebite ivite în acea perioadă, culminând cu ziua de 22 decembrie, când Ceaușescu a fugit cu elicopterul spre Târgoviște, precum și simulacrul de proces ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon l-a întrebat unde era acum tăblița, Guttman a început să respire greu, spunând că a stabilit o întâlnire cu cineva la Geneva. Că va fi în siguranță acolo. Când Kishon a încercat să-i forțeze mâna ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui prieten ar fi putut sta scornelile aiurite ale unui om care o luase razna, în pragul unui colaps, dovedit de încercarea de tip kamikaze de a sta de vorbă cu prim-ministrul. Sau era posibil să fi fost perfect lucid, chiar dacă destul de agitat, înaintarea lui spre rândurile din față fiind doar o dovadă a intențiilor lui serioase. Kishon puse în balanță tot ce știa despre Guttman, anii în care lucraseră împreună, îmbinarea de măiestrie tactică și erudiție profundă, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult înainte de ajunge la spitalul de caritate Obikhovski. Virginski era foarte slăbit și tușea din toți rărunchii. ă E ca un magnet sau ca o piatră magnetică mare care îi trage spre ea, murmură el, într-unul din momentele sale lucide. Porfiri îi întâmpină observația cu o expresie de curiozitate temperată. ă Clădirea aceasta. Este ca un magnet pentru mizeria lor. și numai Dumnezeu știe că este destulă pe lume. ă Vorbești ca și cum nu ai fi unul din ei. ă Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Goriancikov gândea prea mult. După cum se poate vedea, faptul acesta a avut efecte asupra creierului său. Care este cuvântul pentru ceva care crește prea mare? Hipertrofie? ă Delirează, observă doctorul. ă Din contră, domnule doctor. Nu am fost niciodată mai lucid. Să vezi asta, să ți se dea preilejul să fi martor la așa ceva, credeam că mi se va face rău. În schimb nici nu mi s-a făcut greață. Nici pofta de mâncare nu mi-a pierit. De ce aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi-am pierdut slujba, am pierdut totul... Lamentările Iecaterinei Romanovna s-au intensificat. Acum urla și se zvârcolea în brațele lui Porfiri. Când, după o vreme se liniști și îl privi pe acesta în ochi, privirea îi era rugătoare, dar lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
partea de fericire, de glorie, puteam să mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întâmpla nimic excepțional în viața, ca să zic așa, lucidă; acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuiești. Dar există vinovății și vinovății. Când locuiam singur, la marginea orașului, trebuia să scot apă din puț în curte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: „Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump”. Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun întrebări, să mă cert în gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle în pulbere de pe treapta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu greu să-i scape, am Înțeles că autorul manifestelor Rozacruceenilor era el. El scria sub falsul nume de Johann Valentin Andreae! Nu Înțelesesem pe-atunci pentru cine scria Andreae, dar acum, din Întunecimea acestei celule În care lâncezesc, mai lucid decât don Isidro Parodi, acum știu. Mi-a spus Soapes, tovarășul meu de Închisoare, un ex-templier portughez: Andreae scria un roman cavaleresc pentru un spaniol care Între timp zăcea Într-o altă pușcărie. Nu știu de ce, dar proiectul Îi convenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
locuința Decanilor și să priceapă ultimele secrete ale marii ci instaurații și secretul Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite lui Andreae... Ah! exclam eu (s’écria-t-il), de-acum cu conștiința lucidă, dar prea târziu și În van, În timp ce inima Îmi pulsează vizibil sub dantelele corsetului: iată de ce m-a prădat de trompetă, de amuletă, de talisman, de legătura cosmică ce putea porunci demonilor. Oare ce-o fi punând la cale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu capacitatea intelectuală a lui Ralph. Își imagină chipul încă tânăr, plin de vioiciune al lui Ralph, darul pe care încă îl mai avea de a-și face prieteni chiar și la această vârstă, așa cum se întâmplase cu Ben, entuziasmul lucid care era o parte integrantă a personalității lui. Pentru o clipă lui Jack îi pieri cheful pentru lucrul care fusese pasiunea lor comună: fiorul pe care ți-l dădea editarea unui ziar. Deschise calculatorul și încercă să se cufunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
evitându-i privirea. — E mult prea bolnav ca să poată lua astfel de decizii. De ce te-ai aștepta ca o persoană care nu e în stare să deosebească un radio de un toaster să ia parte la o întâlnire? — E perfect lucid în cea mai mare parte a timpului. Citizen este opera lui. Fran era gata să spună dragostea vieții lui, dar asta ar fi înfuriat-o și mai tare pe maică-sa. — Trebuie să-i ceri și lui părerea. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era permis, acesta își întorsese scaunul spre lumea de-afară. Lui Jack imaginea i se păru copleșitor de grăitoare. — Salutare, Ralph, bătrâne. Jack îi luă mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca sideful aruncat pe o plajă nisipoasă, se aprinse fugar în ochii lui Ralph. O să aducă și câinele? Pe Rover n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să nu mai semene cu tatăl pe care-l știai. Dar cel puțin putem să înfruntăm asta împreună. Fran luă mâna lui Jack și o sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
monștri fiindcă se vinde. Ai succes, ești celebru. Ești prea tânăr. De ce o faci, dacă nu pentru succes?“ Mormăiam că am mai scris cărți și că, de felul meu, nu vreau succesul neapărat. Ce voiam, de fapt? Eram atât de lucid încât să știu de ce eram în fața lui, Dumitru Cherecheș, de 53 de ani? N-aveam nici un argument. Până atunci nimeni nu auzise de la mine argumente convingătoare. Cherecheș... cine îl adusese aici să-mi tulbure amabilitatea, nevoia aproape militărească de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sau metaliterar al multor compoziții, ironia dezabuzată, cinică, pervers-iconoclastă la adresa retoricilor înalte, eroice, idealizant-sentimentale sau sublime, „prozaismele” căutate, denudarea ostentativă a procedeelor și deliricizarea prin insertul de banal cotidian, de jurnal și de real reportericesc, improvizația liberă și afectarea antisentimentalismului lucid, dereglarea sensurilor și a logicii determinist-tradiționale ș.a.m.d. Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]