3,986 matches
-
pentru obținerea unei ameliorări clinice. Hayes își fundamentează critica pe fapte științifice indiscutabile la care avem datoria să reflectăm... Trebuie, totuși, să aruncăm și copilul odată cu apa din baie? Nu credem acest lucru. Dar a venit timpul să facem, cu luciditate, analiza contribuțiilor reale ale cognitivismului clinic ce aparține celui de al doilea val și a limitelor sale. O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Hayes, liderul celui de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive, îl definește astfel: „Fixat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau nimic, alb sau negru. In realitate, ceea ce interlocutorii observă, este blocajul comportamentului său și al discursului său în momentul în care aceasta începe să roșească. Gândurile obsedante și devalorizările sunt simptome ale bolii, nu expresia unei forme oarecare de luciditate în legătură cu propria persoană. Simptome depresive (pierderea interesului, iritabilitate, oboseală cronică...). Inferioare pragului: numărul sau intensitatea simptomelor sale nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul, în ciuda disconfortului și a suferinței provocate. Prin intermediul Internetului și a mai multor lucrări de vulgarizare. Ea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vis, dar în același timp de eliberare a omului. Face, cu alte cuvinte, o conciliere între avangardismul estetic și cel social-politic [...]. Teribilismul său pornește din Rimbaud și Lautréamont, dar trece peste limitele estetice ale maeștrilor, cerând în mod total abolirea lucidității [...]. E un poet inteligent, uneori prea inteligent ca să poată atesta senzațiile directe în poezie. Și apoi, purificarea cuvintelor prin magia cuptorului împrumutat de la alchimiști conduce suprarealismul său spre onirismul paradoxal lucid, spre o nevoie firească de ocultizare. EMIL MANU SCRIERI
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
de origine al părinților săi - o veritabilă paradigmă a societății organice. Rolul ei matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975). Iradiind asupra scrierilor anterioare și dezvăluindu-le supratema comună, lucrarea este revelatoare pentru luciditatea autoscopică acută a autorului, înclinat constant spre problematizarea propriei condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația unei lucide construcții de sine. Casa
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare un univers populat de „păsări de zăpadă” și de alte ipostaze simbolice pentru cristalin, translucid și aerian, plăsmuiește lumi ale transcendenței, ale visului și misterului, peisaje mitico-magice
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
cu împărăția „Nimicului”. Visul se dovedește iluzie, aspirația celestă și recuperarea stărilor originare eșuează. Dintru început poezia stă sub semnul tensiunii dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului poetic, care va pendula mereu între participare entuziast-juvenilă și luciditate, între notația directă și interpretare. „Lumea care nu moare” ar fi totuși o realitate, dar numai fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere muzicale (1973) poate fi socotit emblematic pentru situarea poetei între voluptatea iluziei
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
căutare de expediente) și lumea „pălăriilor cenușii”, alcătuită din muncitori navetiști, o umanitate care țâșnește din pendularea haotică între sat și oraș, o lume dislocată ce își caută identitatea. „Curtea interioară” e o metaforă rafinată, trimițând la cotidianul disecat cu luciditate ironică. În narațiunile din Efectul de ecou controlat „mișcarea epică” se eliberează și se adâncește. Autorul iese din text, încearcă să îl explice sau să îl „ascundă”, oricum să-și provoace lectorul, să îl seducă și să îl facă părtaș
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
mediului studiat (ar trăda astfel Încrederea celor ce i-au Încredințat secretele lor). O ambiguitate din care este dificil să te sustragi. Soluția este, desigur, găsirea unei căi de mijloc, Între integrare și distanțare. Dar acest compromis nu poate Înșela „luciditatea marii burghezii”, conștientă de jocul În care este implicată, consimțind cu cinism să fie „studiată”, dar oferind cu condescendență și paternalism imaginea publică asumată, primită de la strămoși, conservată În medii delimitate și izolate și transmisă ca un bun comun, ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul Kremer, Calendarul timpului zero - utilizează mituri tehniciste sub
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ci analoagă lumii obișnuite. E o literatură perfect rațională în modalitatea și mijloacele ei, chiar dacă își alege drept criteriu un fenomen irațional. Și, în orice caz, literatura onirică nu e o literatură a delirului, nici a somnului, ci a deplinei lucidități.” Diferențele specifice față de alte formule literare care au exploatat visul sunt afirmate răspicat: „În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea - dar lucid și riguros calculată. Ambiția literaturii onirice este o dublă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
C. Mihăilescu, Să fie oare Noica răul deplin al culturii române?, LAI, 1992, 48; Dan Câmpean, Patrimoniul Constantin Noica. O carte document, Deva, 1992; Romul Munteanu, Comentarii literare, București, 1992, 3-33; Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofia lui C. Noica. Între fantasmă și luciditate, Slobozia, 1992; Ion Dur, Noica. Între dandysm și mitul școlii, București, 1994; Andrei Pleșu, Limba păsărilor, București, 1994, 195-213; Vasile Dem. Zamfirescu, În căutarea sinelui, București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni scenici”. Nu se împacă defel
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
individ cinic și apatic, care - sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin asasinat. Numai că, de această dată, refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În altă carte, Paharul cu muște (1997), se
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
mai refractară prelucrării în acest scop, cu atât meritul creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are de biruit toate obstacolele inerente năzuinței la perfecțiune, și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
se definesc de la sine prin ridicolul lor organic. Depășește determinările strict temporale din succesiunea situațiilor (fatalmente supuse tiparului ideologic), fiind interesat în principal de surprinderea, sub aspectul moralității, a indivizilor, care se vor comporta similar în orice alt context social. Luciditatea împinsă adesea către cinism nu din delectare malițioasă, ci dintr-un profund respect față de realitate, ca și nevoia de înțelegere a mecanismelor imposturii, a falsei imagini și a prostiei, prin care oamenii contribuie decisiv la degradarea idealului de frumusețe a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
automat, ci se introspectează mereu, căutând în sine reazem în vertijul infernal. Frica animalică, abrutizarea progresivă, demența, care își au motivația în riposta inamicului, dar și în iresponsabilitatea propriilor comandanți ori a celor din spatele frontului, sunt disecate atent cu bisturiul lucidității. Tot sinceritatea face însă ca aceste tablouri să nu acapareze toată pânza. Alternarea momentelor de tensiune extremă și a celor de înduioșare ori a celor detensionate (glumele soldaților în timpul celor mai crâncene lupte, scene de bivuac, precum deparazitarea ostașilor ori
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
relevat cu deosebire specificul național al operei literare, pe care l-a transformat într-un alt criteriu valoric, îndată după cel estetic. Întrunindu-i pe scriitorii junimiști sub ideea combaterii lipsei de autenticitate în literatură, a proclamat drept principiu suveran luciditatea, exigența în creație și în apreciere - trăsături distinctive a ceea ce el însuși a numit „noua direcție”. Născută ca o reacție împotriva nonvalorii, „noua direcție” s-a remarcat, sub raportul criticii, prin negarea violentă a frazeologiei patriotarde, prin opoziția permanentă față de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
și serios fără pedanterie, vădind o probitate intelectuală nedezmințită și un gust critic remarcabil, a mobilizat aceste însușiri prin avântul propice angajării în întreprinderi temerare. Puterea sa de muncă este puțin obișnuită, iar entuziasmul față de obiectul analizei rămâne dublat de luciditate și nu generează automat un comentariu elogios. Cedările în fața dogmatismului din vremea realismului socialist au fost mai mult decât „răscumpărate” prin rolul benefic al demersurilor lui ulterioare. Calitățile ar fi trebuit, în principiu, să-i aducă elogii și recunoaștere din partea
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
jurnalistică este un exercițiu riscant chiar și atunci când operează strict circumstanțial. A comenta starea de lucruri din Biserica Ortodoxă este un lucru delicat, mai ales pentru cei care sunt conștienți de natura tainică a trupului lui Hristos. Fidelitatea, ca și luciditatea, se învață mereu din experiența greșelii. Îmi spun astăzi că paginile sufocate de exasperare n-ar fi trebuit scrise cu sarcasm, dar îmi lipsește înțelepciunea celor desăvârșiți. Dincolo de orice asperități, cred că acest volum s-a născut înăuntrul unui legământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vom muri și vom fi liberi” era un fel de-a spune că (1) frica de moarte putea fi biruită și (2) că libertatea politică intersectează orizontul transcendenței. „Vom muri” era o primă certitudine. „Vom fi liberi” era expresia unei lucidități metafizice. Conjuncția celor două propoziții redă tranziția conștiinței eroice către stadiul mistic. Copil fiind, înțelegeam toate aceste lucruri într-un mod difuz, deși foarte apăsat (căci tinerii, lipsiți de calcule, obligații sau angajamente, s-au găsit primii pe străzi). Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plimbările prin anticariate. Nu este cazul cu noi, ortodocșii recenți, convertiți de câteva sute de ani la ideologia „toleranței”... N-a ajuns să ne copleșească pocăința pentru trecutul rușinos al Bisericii (pentru mulți, o mamă cu probleme de fidelitate). Nici luciditatea în conversația cu oamenii pe care i-am smintit vreme de decenii și care ne stau astăzi împotrivă. Cum de-am ajuns acolo unde am ajuns? Este bine, ni se sugerează, să aflăm cât mai târziu. Cu o gură de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel, despovărarea unei conștiințe maculate de amintirea duplicității nu se produce automat, așa cum împăcarea și ușurarea care îi urmează nu survin în chip magic. În România, anotimpul spovedaniilor publice a venit printr-un decalaj specific, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneutică a culturii teologice interbelice. Ignorarea acestui episod scurt și energic de operă creatoare în teologia românească, urzită de mințile libere ale unor laici credincioși Bisericii, dar neangajați în nici un parti-pris ecleziastic, este profund simptomatică pentru nivelarea discernământului și a lucidității profetice în teologia de școală românească, de ieri și de astăzi. Este ceea ce editorul semnalează într-o lungă notă de subsol (op. cit., p. 8, n. 1) adresată „specialiștilor” în teologie fundamentală și istoria Bisericii, promotori ai unui irenism obedient, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]