14,805 matches
-
la întregul comportament uman. Imediat după 1990, cenzura politică a regimului totalitar comunist, exercitată de Direcția Presei (n.b. care fusese desființată oficial, ca instituție, încă din 1982!) a căzut, a fost suprimată. Se părea că intrăm într-o epocă luminoasă și de durată a libertății normale a presei și a tipăriturilor și a mass-media, dar n-a fost așa. Odată cu libertatea de exprimare necenzurată, cealaltă față, întunecată, dizgrațioasă și grotescă a libertății, reversul ei, a început să-și spună din
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
ei mai frumos și înălțător. Programul a fost unul dens și a conținut toate ingredientele necesare pentru reușită. La orele 11:00, într-o sală mare și frumoasă a liceului, prof. Domnica Murgoci, diriginta și directoarea de altădată, o doamnă luminoasă, modestă și carismatică a strigat catalogul (cel autentic!), iar elevii-seniori, așezați cuminți și înfrigurați de emoție, s-au ridicat, rând-pe-rând, și au rostit vorbe pline de căldură, de apreciere, de recunoștință și au punctat elemente fundamentale din viața, cariera și
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
paletă cu scopul de a crea transparențe, finalizând efectul de lumină - umbră cu o revenire, pe alocuri, cu pensula. În zonele de umbră este de remarcat prezența lacului garanță în amestec cu culoarea de fond. Suprafața mesei, cromatic cea mai luminoasă din lucrare, amestec de alb de zinc, verde de crom, ocru galben cu un mic adaos de galben de stronțiu, este făcută din tușe lungi încărcate cu materie picturală realizate cu o pensulă de doi centimetri lățime, cu suprapuneri, dar
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
ne-am dat seama că domnul Arsu ne supraveghea de la distanță. Ne-a lăsat să lucrăm câteva rânduri, după metoda mea genială și a revenit printre noi. - Gata, copii? Mai aveți orceag? - Aproape l-am terminat, am afișat noi zâmbete luminoase de bucurie. - Cum așa? Pe o suprafață așa de mică ați semănat atât de mult? Ia să vedem! A scurmat pământul greblat și ne-a dovedit prosteasca șmecherie. - Cine v-a spus să faceți asta? Toți au tăcut, dar câțiva
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate. Știu că ni le-ai înțeles, pentru că ai fost un bun educator
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
albe de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început de martie. Obrazul rotund, cu pielea ca piersica, fină și catifelată, asortată în ton cu eșarfa, strălucea de la lumina seninului albastru al ochilor luminoși, adumbriți de genele lungi. Șuvițele de păr arămiu aveau reflexe solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă. Încercam să-i
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vădit jenată, coana preoteasă. Ne descurcăm noi! - Să știți că sunt copii buni. Puțin cam zburdalnici, dar să fiți mai severă cu ei, și... . Și am rămas cu îngerul în clasă, care ne transmitea cu vocea sa blândă și zâmbetul luminos un optimism tonifiant. Cum să nu o iubești din prima clipă!? Mai ales că a râs cu hohote când noi am spus că învățătoarea noastră este coana preoteasă. - Bine, copii! Dacă voi vreți să-mi spuneți coana preoteasă, eu nu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
râvnit de o femeie. Pe vremea aceea, Angela era o fată cam uscățivă, cu fața de o albeață stranie, doar pomeții obrajilor îi păstrau o ușoară tentă trandafirie. Frapantă mi se părea a-i fi doar privirea, avea niște ochi luminoși, de parcă ar fi fost conectați la o sursă misterioasă de sporire a strălucirii lor. De copil, nu suportam să fiu obiectul unei cercetări prelungite. Dacă acest lucru se întâmpla dintr-un motiv sau altul, intram aproape numaidecât în panică, nu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
ianuarie 2017. 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Citește mai mult 5. La răscruce de aniUn timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie acolo
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
2017. 1. Tava cu plăcinte După ce scoase tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce? Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis... S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mult 1. Tava cu plăcinteDupă ce scoase tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce?Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis...S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
a Suplinitorului, care a vorbit uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Scoase dintr-un sertar un tub de sticlă și, după ce deschise recipientul, aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un amănunt, observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neciopliților anchetatori aflați În serviciul lui Bargello, răspunse poetul. Poate că era o impresie, dar i se păru că acele cuvinte fuseseră Întâmpinate cu ușurare. — Până cu o clipă În urmă, adăugă el și se opri un moment. Când mâna luminoasă a Minervei mi-a limpezit mintea. Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo. — Ceea ce acum mi se pare evident - Dante Își purtă iarăși degetele, cu Încetineală, peste urmele lăsate pe masă. Nu vi se pare că Ambrogio ar fi putut scrijeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un loc unde chiar și puterea lui ceda locul mizeriei cărnii. Revăzu atmosfera apăsătoare din cripta de la San Giuda. Ce deosebire exista Între trupurile la care se uita acum și acelea descompuse și mumificate, care zăceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
leac Împotriva otrăvii. Și, În sfârșit, oare nu Soarele este cel ce Îi conferă aurului virtuțile sale de plasticitate și luminozitate? — Dar, dacă aurul e plăsmuit În virtutea lui de forța Soarelui, cum explici că astrul cel mai mare și mai luminos Îi dăruiește natura unui mineral atât de rar? Cecco schiță un zâmbet de suficiență. — Cine Îți spune că aurul e atât de rar, pe Pământ? Sau că va mai fi astfel pentru multă vreme? Dante se opri fixându-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pornise totul. Glasurile din jur Îl zăpăceau. De pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le predispune la Împreunare. Iar aceasta se Întâmplă În virtutea razelor luminoase care, iradiind din trupul ei, pătrund În cavitățile oculare, dilatând prin acțiunea căldurii canalele flegmei. E o virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cedeze În fața somnului când auzi un râset aspru. Se Întoarse brusc În direcția sunetului. În picioare, lângă pat, era o umbră. Îl recunoscu pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru, căruia i se dăduse foc. Flacăra interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi deveniseră mai accentuate. Acum, o rețea de flăcări Îi străbătea figura, care Începea să nu se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același tratament... astfel s-ar fi conservat pentru multă vreme, servind drept pildă pentru alții. Un fulger Îi străbătu creierul. Pentru o clipă, crezu că una din pietre Îl lovise, atât de luminoasă fusese imaginea care Îi revenise În minte. Cum de nu se gândise la asta? Îi Îngroapă În cer. Ceea ce este sus e la fel cu ceea ce este jos. Nu așa se spusese? Putea fi acela firul Ariadnei pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
senzuale. Secretul pe care trebuia să Îl ascundă cu orice preț Îl constituia oare cel de-al doilea trup omenesc, aflat la dreapta uriașului, care părea să Îl aștepte la capătul drumului? O imagine de femeie, având pe chip privirea luminoasă a uneia care se pregătește să Îmbrățișeze iubitul Îndelung așteptat. Probabil că așa Îl Întâmpinase Penelopa pe Ulise În patul ei, se gândi poetul. Femeia Întindea un braț spre bărbat. Apărea În culmea tinereții, la fel cum celălalt se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem al cobailor pe care Îi studiau este construirea unei lumi bune, armonioase, cu viitor sigur și Încărcat de promisiuni luminoase. O lume pentru edificarea căreia Își conjugau energiile atât instanțele vizibile - state, guverne, organizații mondiale... -, cât și cele invizibile. Amețitor. Dar, Dumnezeule, la ce servea această enormă butaforie, ce dorea Centrul să ascundă, să mascheze prin ea? - În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și tiranie, de dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]