2,874 matches
-
intens luminată, în tutu și pantofi cu poante; atât de repede ai vrut deja să te muți de la dansul expresiv la baletul clasic, chiar dacă la tine partea superioară a labei piciorului era prea joasă și picioarele tale nu erau destul de lungi. Mai des decât mi-ar fi plăcut mie am văzut reprezentații de balet în Hebbel-Theater: aceste piruete pe care-ți venea să le numeri și uimitoarele grandes jetées. Ulli și cu mine fluieram de îndată ce cădea cortina. Și pe hârtie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
IV, foarte îngrijită. Un bărbat cu barbă nu exista pentru Mini decât cel mult când era domnul de gazdă, ca moșierul Hallipa. Remarcase însă mâinile și picioarele prințului, ea care nu observa mâini și picioare. Erau așa de înguste si lungi ca și cum ar fi avut falange mai puține decât ca normal. îmbrăcat cu o îngrijire exagerată în haine de ,,dimineața la castel" și foarte tăcut, ceea ce păruse lui Mini a fi oarecare sărăcie cu duhul. Nu era prinț și era român
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mobilă care era o lege curentă a vieței sociale. Nivelul, așa zis fix, al Rimilor avea urcări și coborâri firești, după ponderile și valorile în funcție. - Dar pe Mika-Le o cunoști? întrebă pe Rim. Gâtul lui Rim păru a se lungi de mirare. Numele bizar îi era străin pesemne. - Pe Mika-Le, fata cea mică a doamnei Lenora Plallipa . . . cea care . Mini se opri gîndindu-se că povestea lui Mika-Le era prea lungă și că nu e nevoie să o afle Rim dacă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la ceasuri târzii din licorile nopților făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o plapumă albă unde în brațele mele strângeam țărâna de zile alături de privirile uitate. Ele, vor rămâne ca o ruină a dimineților, iar glăsuirile vor lungi acele ferestre albe unde-mi odihnesc nemurirea. Rămân o frumoasă legendă a lumii în care-mi adun lacrimile stelelor, să-mi fie stăpâne peste poemele mele. CUMPĂNA CUMINTE A VEȘNICIEI Pe zidurile nopților, auzi cerul plâns de singurătate. Orașul, nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-o noapte târzie până când am devenit noaptea bătrână de îngeri. Luna a pășit prin fiecare ramificație a sufletului și n-am putut să-ți spun cât de mult te iubesc... Îmi curgeau sentimentele amestecate cu dragoste șienigma unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte și ți le-aș așeza în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Orașul oftează în muzica gerului, poeții sunt triști în blesteme, mi-adun pribegia și lacrimi îmi cad la ușa înghețată unde iubitul meu nu o va putea deschide niciodată. Geamurile au florile dragostei despletite una câte una. Mi s-au lungit ochii în fulgii cețoși. Ei m-au sărutat în ziua din urmă și mi-au spus pe un ton dureros: Ai grijă de sufletul tău, poetă, și nu-l amesteca în foamea de ger, lupii au licărul lunii, te cuprind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și te macină-n cer. Ah, câte cuvinte aș dori în noaptea asta să le arunc pe fereastră, dar e atât de târziu... numai o adiere mă sărută și pleacă, mă rezem în zidul odăii și privesc pisica ce se lungește pe o nucă de vis, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, n-au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din nou. Am încercat să întind brațele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
auzi-ne și ne poartă nouă grija zilei de mâine Suntem speriați de viituri și, știi despre noi, că n-o să avem nici de pâine; Fă Doamne, un izvor de liniști și soare Să cuprindă pământul de suflete ce se lungesc înspre zare. Ferește-ne pe noi și scapă ne de atâtea ploi, Noi știm cât de răi suntem unii și alții; O, Doamne, vrem iarăși dimineți de soare prin Sufletul nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de vis și nemurire, Zăcea întins în somnuri de lumi amestecate. Dar a venit în Zori, fără a mă ști Că voi rămâne Cerul ce se-adâncește-n ape Și dragostea din vieți, prin calme sindrofii S-a prefăcut în clipe arse lungite în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet învins Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-a sărutat în umbră Doar o plecare-n timp de univers Mă strecura prin ani de spumă Cu-același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cer Să ai măicuță grijă și de mine când viețuiești pe aerul din ierni. NORI DE STEA Spun mamei că a mai trecut o zi Și-am stat să o privesc Din patul ei de-a nemuri Doar lacrimi se lungesc. Spun mamei c-o să-mi fie dor Și iar încep a plânge Cu al nemuririi nor S-a dus prin nor de sânge... Spun mamei că nu pot Să mă despart de ea În casa-n care stam ades Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi plăcea să joace rolul de țigancă și căuta asemenea prilejuri. Se îmbrăca în fusta ei de țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își punea uneori basmaua cu flori roșii legată cum obișnuia țigăncile, alteori nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spun nu ne-a fost totuna să descindem la o nuntă neinvitați, pentru care ne cerem scuze, și necunoscând pe nimeni. De fapt, pe cine să fi cunoscut? N-avem de a cunoaște decât pe Vasile, tatăl Teofanei. Ne-am lungit gâturile ca să-l privim prin mulțime și poate l-am și văzut, dar nu l-am recunoscut. În atâția ani, oamenii se schimbă. Pe Teofana cum s-o cunoaștem? Avea câteva luni când am botezat-o. Acum e o domnișoară
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să rămână peste noapte cu mine. Nu ne futeam, vorbeam vrute și nevrute, priveam ore în șir cerul, fără să scoatem un cuvânt. Din când în când, ea mă întreba de România. Era foarte curioasă. începeam câte o poveste pe care o lungeam câte trei, patru zile. De multe ori, mă opream pur și simplu din povestit și tăceam câte o oră sau două. Ea nu mă întreba nimic. Stătea cuibărită la pieptul meu în puloverul ăla prea mare pentru ea, cel mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-a promis c-o să-i prindă nu unul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici pe colo, cîte unui coș mic, avea un păr stufos, buclat, ochi albaștri și jucăuși ca două zvîrlugi. Bărzăunul, văzînd cu cîtă atenție e privit și ascultat, se simțea în al nouălea cer. Așa că lungi povestirea cît putu mai mult, făcînd și cîteva considerații strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva din aceste considerații fură îndreptate spre Gheorghiță, care căpătă o aură mult mai însemnată decît în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
citit enorm, mi-am desăvârșit educația muzicală, m-am familiarizat cu filmul european, cu filmul american, cu filmul asiatic, cu toate filmele, bune și proaste și împrumutate și uitate și pierdute pe urmă, filme de artă și filme porno, seriale lungite pe zeci de casete video, com pletate interstițial cu inserturi de Benny Hill și Mr. Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și a Flo rindei de Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou, cu totul, povestea, cronicile, istoria, cursul faptelor, anii de bătă lie, ar deschide ochii mortului de la Guadalete, ar izbăvi-o, poate, pe Isabel de Los Reyes, ar lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și eroziunea devin tot mai rapide, tremurul nuanțelor intrând unele în altele și toate în albul pânzei ating și mâna bătrânei, care începe să-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]