4,285 matches
-
Și se zice că doctorii nu mai fac vizite la domiciliu. Dar ce mai caz! Medicina trebuie să știe de el. —Medicina ar trebui să știe multe. Mă bucur că faci chestia asta. Te cunosc eu, Bărbate. Ăsta te-a măcinat. —Femeie? Adu-mi aminte să-l sun pe frate-meu când ajung acasă. După ce termină de vorbit la telefon ieși și o luă pe jos până în oraș, pe lângă casele ca de turtă dulce înșirate una după alta, sub sferele chihlimbarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nevoie de nici o leziune. Recunoștea retragerea ei. Ceva îi unea. Ceva mai mult decât ciudățenia inimaginabilă a Capgrasului - orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură. — Deci asta voiai să spui cu „mai degrabă bâjbâi“? Chiar și susținut de mâna ei, tot nu-și putea controla brațul neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aud furtuni bătând de departe, prin brazii și ulmii pădurii. Când legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se-ncumetă a spune că nu-i negru chipul acestei ere?!. Cineva, anume a deschis cutia Pandorei; când ura macină lumea, suntem la marginea orei. Hoții, cu toții, nu se mai satură: de furat, de vândut, de ucis... adevărul, lovit pe-orice latură se prăbujește din vis în abis. Ne-nghite hăul în amiaza mare, îngrijorările ne strâng de gât, lumea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ridicat la scară universală și abdicarea este totală: Drama erotică capătă alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului din același orgoliu al cunoașterii. Jocul - labirint al iubirii, în planul conștiinței, cunoaște transfigurările cele mai impresionante, de la boala ce-l macină când nu o vede pe Ela: până când, după experiența războiului, gelozia și ura dispar, fiind substituite de dezinteres și indiferență: Mărturisirea eroului din final ilustrează afirmația: Drama lui Ștefan Gheorghidiu este una a incompatibilității, a imposibilității de comunicare autentică: între
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
plecată. Altfel aflam eu. Eram plecată. — Ei, rămas-bun, puiule... Pe curînd! — Rămas-bun! O fereastră s-a Închis și s-a lăsat liniștea; seară și zgomote Îndepărtate și frînturi de strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă se hrănea fizic din ființa ei, cu o dragoste duioasă, lacomă și devastatoare. Era evreu, trupul lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de boală În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît de topită că părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu și-au ridicat și ei ochii, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și nebuni, măcinați de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de găsit un exemplu mai grăitor de orbire. Căci se află aur aici, un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui veșnic; iar spaniolul, măcinat de lăcomia sa de aur, Îl ignoră cu o strîmbătură plină de silă, umflîndu-și disprețuitor nările. Actul acesta are În același timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că i-a a zis chiar așa!“ Dar așa povesteau toți. Ei, și i-am spus: „Nu pleci nicăieri“. Eram foarte hotărîtă și, cînd și-a dat seama că vorbesc serios, a trebuit să renunțe, firește. Dar totdeauna l-a măcinat asta, dorul de ducă, oriunde, În California, În China... da. Așa e, cum să-ți spun, cît a trăit nu și-a putut Înfrîna pornirea pe care-o avea Împotriva lor. De data aia, cu mulți ani după ce... păi, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măcar că el o să fie, că nici un an n-o să treacă și-o să fie mort și Îngropat! Și cînd te gîndești cum s-a purtat taică-tu... știi cum era, ros de cancerul ăla groaznic... Doamne, cum de-o fi reușit?! Măcinat de putregaiul care-și Întindea rădăcinile În tot trupul prin sîngele lui. Wade Eliot mi-a spus: „Nu pricep cum de rezistă“ -zice. „CÎnd am plecat ultima dată nici nu credeam că mai apuc să-l văd.“ Zice: „Un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot Închide ochii din pricina gîndurilor.“ „Dar ce-i, ce s-a-ntîmplat?“ - am zis. „Vai, Eliza, am pierdut tot ce-am avut“ - zice - „am rămas fără nici un ban. I-am băgat aproape pe toți În construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Stăm și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sa care este, orișicâtuși, ca orice grădină, divers alcătuită și cu de toate: cu gnostici și agnostici, cu fundamentaliști și umaniști, cu minorități și majorități religioase, dar și sexuale, cu ăia care cred tare și cu cei pe care îi macină îndoiala, cu semidocți și cu inși care își pricep limitele și se smeresc tocmai de-aia. Ba mai mult: eu îndrăznesc să spun că Isus a ales spațiul public laic atunci când le zice popilor farisei și saduchei să nu știe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că Dacii nu cunoșteau morile mecanice, cu apă sau vânt; căci Ovid, care a fost în țara Geților, în surgun la Torni, spune despre femeile gete că « în loc de lână ar frânge darurile Cererei, ceea ce trebuie raportat la faptul că ele măcinau grâul în moriște de mână. Instrumentele lor de arătură nu sunt cunoscute; numai secerile de bronz ce s-au găsit în Transilvania, au o formă apropiată ca acea a secerilor de astăzi. Grânele se păstrau în gropi de pâine, ca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până mă trezeau șoaptele prietenului care perora, de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și jucam cu ei... A doua ipostază mă transporta, cam pe la șase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai curînd burgheze, cît și cartiere culturale. Arondismentele 15 și 7 găzduiesc, fiecare în felul său, familii ale înaltei societăți, unul pe cele tinere și la modă, iar celălalt pe cele tradiționale și aristocratice. Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor Orașul este măcinat de necontenite evoluții. Locurile creației culturale se deplasează în chiar virtutea succesului lor. Creșterea prețurilor imobiliare, suscitată de cererea sporită, induce o îmburghezire care afectează aproape toate cartierele, inclusiv zonele unde acest fenomen nu părea posibil, precum Goutte d'Or
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara logodnei lor, apoi la maternitate, cu Armin Caryan. În vis, ajungea la înstrăinarea ce îi măcinase mult timp, înainte de fuga lui. Ultima oară când i se păruse că îl iubește cu adevărat fusese la absolvire, la Universitatea Azad, când și el se simțise mândru de diploma ei de licențiată și o așteptase cu fructe și gazas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când era obosit și acrit de tot ce i se întâmplase, intra cu ură și cu revolta unui om bântuit de angoase cărora nu le putea pune capăt. Ghazal îl simțea și-atunci patul devenea teritoriul luptei dintre două tăceri măcinate de neputință. Se-ntreba uneori cine e femeia aceea care i se împotrivea. O privea în lumina chimică a dimineților, înainte să iasă dintre cearșafuri. Era o brună frumoasă, cu gene lungi, dar cu buzele prea subțiri pentru gustul lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de cuceritori, ea, ca o persană în glorie, l-a jelit și a spus: „Ca fiică a lui Artaxerxes, mărturisesc că am avut doar un singur fiu și acesta e Alexandru, împăratul întregii Persii“?! — Tot nu te pricep, ce te macină? — Nu vom ști nicicând ce am fost și, lipsiți de asta, nici nu vom afla spre ce mergem!... I-auzi, dom’ne! Păi, în cazul ăsta, trebuia să stai, frumușel, la tine în țară, în Teheran, și să faci politică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
A doua zi, ochiul și buza lui arătau de-a dreptul sinistru și risca, dacă ar fi ieșit în oraș cu așa o figură, să-l oprească primul basidji 1 care ar fi fost de patrulă. Două nopți nu dormi, măcinat de tristețea că prietenul Shams nu-i dădea un semn. În vinerea rugăciunii, când ochiul lovit se îngălbenise, apăru în bazar, însă Shams nu era în niciunul dintre locurile lor cunoscute. O durere uriașă îl înăbuși pe când înțelese că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]