2,304 matches
-
care o vedeți, dar cu 50 de ani mai tânără, aducea pe lume pe primul ei fecior, acum ghidul dumneavoastră. Vă rog să serviți câte un pahar pentru gazda noastră. Uimirea se citea pe fața tuturor. I-au sărutat mâna Mămichii și oaspeții m-au îmbrățișat, urându-mi "La mulți ani!" Ambasadorul Evghenii Tiajelnikov, cu care aveam cele mai bune relații și care vorbea fluent românește, după ce făcuse niște semne șoferului său, în timp ce noi închinam pentru ideea "excelentă" de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
românește, după ce făcuse niște semne șoferului său, în timp ce noi închinam pentru ideea "excelentă" de a face acest popas surpriză, într-un mediu atât de pitoresc, ne prezentă un cadou o tavă cu picturi rusești și o sticlă de votcă, pentru mămica și pentru mine, din cele pe care le luase din magazia misiunii lor, probabil, pentru a le oferi oficialităților române, la fiecare obiectiv vizitat. Observând pasiunea cu care oaspeții sovietici se bucurau de aroma și tăria țuicii românești, domnul Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
perioada vacanței dintre Crăciun și Anul Nou, când era perioada cea mai plăcută a vieții de familie, când plecam toți la Predeal sau la Timișul de Sus, făceam o deplasare la Brașov și la Drumul Carului, unde ne aștepta biata Mămica, rămasă singură de zece ani. Scrisorile lor îmi sporeau dorul de casă, simțeam ca niciodată lipsa soției și copiilor, imposibilitatea de a-mi revedea locurile natale, după care tânjeam și resimțeam lipsa iernii, a zăpezii și a alunecării pe schiuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
drag l-a mângâiat Un zâmbet de copil s-a arătat Hăinuțe noi de-ai Îmbrăcat Și o jucărie ți s-a dat Pe fața lui Un Zâmbet s-a arătat Doamne ce fericit este acum Acel copil Îngenuncheat Alături de mămica lui El s-a rugat, s-a rugat Acel copil nevinovat Cu ochii plini de lacrimi Icoana cu Iisus cel Răstignit! A sărutat, și a Îmbrățișat Copilul plăpând cum era La pieptul mamei se strângea Văzând durerea Lui Iisus pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
târziu doar două, dar mai pline, ca la dicotiledonate, majoritatea plantelor pe care le vedem. Monocotiledonatele, de care vorbesc astăzi, sunt cu mult mai grijulii, dar cu Încă mai puțini urmași, cum ar fi cele câteva nuci ale unui cocotier. Mămica nu le dă decât o tristuță și aceea mică, dar fermecată. Acel mic cotiledon știe, nu atât să păstreze hrană, cât s’o pregătească cu ajutorul enzimelor după ce o ia din cămară, adică din endospermul seminței; adică ceea ce “vânăm” noi, oamenii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată într-o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă zborșeați în stânga și-n dreapta să căpătați una?“ sau, și mai potrivit cu întâmplarea, „De ce nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apucat să-l vadă mare, încât a făcut infarct și a murit. „Astăzi - a zis atunci maică-sa - o să te învăț cum să te rogi, să-i ceri lui Doamne-Doamne să-l primească pe tataie în Rai.“ Pe alți copii mămicile lor îi învățau o rugăciune standard și asta era tot. Cu el maică-sa s-a purtat vreme de doi ani, până a început să se descurce și fără sfaturile ei, ca o adevărată profesoară de rugăciuni. În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat într-un chip de care nici ea nu se credea în stare: „Lasă, iubire, c-o să fie bine. Are mămica grije de tine. Poate să sară planeta în aer, poate să nu ne vrea UE cât o vrea ea, noi să fim sănătoși, să fim buni și miloși unii cu alții!“. Deodată, s-a auzit așa, ca un tropăit uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
igienică de lux, care să salveze de la faliment linia de cartoane. Nici n-a apucat bine patronul să iasă pe ușă, că domnul Milică, faimos pentru lipsa lui de tact, i se adresează doamnei Violeta mai mult decât intim: „Auzi, mămico, pe la Nisa, pe acolo pe unde ți-a plimbat fundu’ grecul ăla al tău plin de bani, hârtia era parfumată?“. „Nea Milică - începe să geamă băiatul cu probleme urinare de la bandă -, vă rog eu frumos, vorbiți mai pe ocolite, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de păianjen cum eram, am chemat-o pe mama să-mi admire isprava. Mama s-a uitat în tăcere la puzderia de coșuri și borcane pline cu fructele acelea pricăjite și, fără să-mi spună nimic, și-a făcut cruce. „Mămico - am zis -, facem magiun și rachiu și o să avem din ce trăi“, dar mama a dat din mână a lehamite. Iar după o săptămână, din coșurile pline cu fructe putrezite a început să se scurgă o zeamă murdară, cu miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
foame cumpătată în familie n-au făcut altceva decât să pregătească minunea. În familia lui Gigel, regula era ca sendvișul să conțină multă, foarte multă pâine și numai o feliuță de un milimetru și jumătate de parizer. Așa a reușit mămica lui Gigel să crească opt copii, cu numai o sută de grame de parizer pentru toți la micul dejun. Pentru familia muncitorului necalificat Bostănaru, traiul bun însemna trecerea hotărâtă de la conceptul de parizer la parizerul propriu-zis. De aceea, în ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
seamă...“ Totuși, în noaptea următoare, deputatul e tandru, în ciuda celor o sută douăzeci de kile la care a ajuns în numai patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii... De atunci, am rămas cu convingerea că foamea, patriotismul și sexualitatea au ceva în comun. Balul se ținea în cantina unei școli profesionale și dura trei ore. Mămicile vegheau de pe margine și-și împingeau odraslele în ring sau le țineau de fustă, în funcție de impresia pe care le-o făcea lor băiatul. În cele trei ore de dans, simțeam exact ce simțeam și la vârsta de opt ani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
erau raporturile dintre soții. Prima cobora să le gătească, să le pună masa și să le facă patul, a doua urca la etajul zece cu portocale și medicamente, dar și cu sentimente filiale. La început, fiindcă bătrânei i se spunea „mămica noastră bună“, n-am știut ce să cred: le era mamă, le era bunică? Eu fusesem învățat să separ iubirea de interes. În cartierul meu, despre femeile care se măritau din interes se vorbea cu un dispreț care suporta puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se aducea de acasă - și în felul acesta le evitam alor mei deplasările zilnice atât de anevoioase la capătul celălalt al orașului și pe o vreme de caniculă! Pierre, din Spitalul Colentina, Augustei la București Sfârșit de iunie 1954 Dragă Mămică, Mai am nevoie de lămâi și de zahăr. Mă simt destul de bine. Beau foarte mult lichid dulce. Tot ce mi-ați trimis a fost foarte bun. Duminică să mi se aducă mai multe cărți, vreau să am din ce alege
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pare, bine aprovizionate, cel puțin din punctul de vedere al optimismului nostru. Vally Te sărut și îți promit că te voi ține la curent cu toate noile noastre evenimente. Pierre, din Satulung, Augustei la București 4 august 1954 Draga mea Mămică, Află că ne-a mers foarte bine. Toată noaptea am dormit minu nat, dar de coborât am coborât nu la Dârste, ci chiar la Brașov, deoarece acolo există magazie de bagaje. La șapte și jumătate dimineața eram de-acum la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă simt excelent. Ziua e minunată. Astăzi ne mutăm și ne instalăm. Mâine ne vom odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apreciez însă această admirabilă solitudine de care aveam atâta nevoie! O vreme frumoasă ne dă forțe noi de muncă. Ar fi plăcut să vie și Ion. Vă sărută Vally Pierre, din Satulung, Augustei la București 8 august 1954 Draga mea Mămică! Ieri toată ziua am petrecut-o la oraș, am fost la ștrand, la piață (am cumpărat caș), am vizitat cunoscuți și așa mai departe. Astăzi e duminică și stăm acasă. țața Chiva primește oaspeți: fetele, fiii, ginerii, nepoțica (fata Lenuței
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
luat de la noi câte 10 lei de persoană pe zi. Cam scump, dar în schimb foarte comod. Azi nu ne-am dus nicăieri. Ne odihnim acasă și primim vizite. Ducem un mod de viață supramonden... 10 august 1954 Draga mea Mămică, N-am primit încă nimic de la voi și iată că suntem de-acum de o săptămână la Satulung! La noi toate sunt cum au fost, adică bune. Dimineața mergem la gârlă, după-amiaza la pădure. Eu m-am bronzat din nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
foarte groasă - 485 de pagini. și, fără să mănânce, fără să bea, încearcă să o ia cu asalt. Dumnezeu să te aibă în paza lui. Te sărută, Mama ta somnoroasă Pierre, din Satulung, Augustei la București 16 august 1954 Dragă Mămică, Abia astăzi am primit prima ta carte poștală din 12 august. E foarte neplăcut că Tata e bosumflat. Încearcă să-l împaci. Eu mă simt foarte bine. Am uitat că am fost bolnav. Mâine plecăm într-o excursie de două
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noi. Nu-i nimic, poate că până atunci vom fi din nou avizi de oameni. Transmite salutări întregii Tabere, iar pe tine și pe Tata vă sărut cu drag. Al vostru, sănătos, Petia 20 august 1954 Dragii mei Tăticule și Mămică, Expediția noastră pe Piatra Mare, cu toate că ne-a adus la țelul propus -1844 de metri -, s-a încheiat tot atât de ud ca și precedenta, de acum 16 ani... Ne-am întors pe aceeași vale minunată a Gârcinului sub ploaie și pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
moartă, am stat pe ruinele unui templu antic roman, pe malul golfului. A fost foarte frumos. Buzunarele îmi sunt doldora de tot felul de ciobulețe istorice. L-am rugat pe Mihai să te sune din Constanța la telefon. Săr mană Mămică, ai fost pesemne dezamăgită când ai auzit o voce străină. Dar mai bine străină decât a nimănui, iar mie, ca să te sun de aici, îmi e pur și simplu imposibil: telefoanele sunt la 15 kilometri distanță. Te sărut, draga mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]