2,300 matches
-
e verde; pe divanul meu cel mare acoperit cu creton au pus un macat precum cel pe care îl vedeam la Crușeț în camera cu icoane de lângă bucătărie, mai ții minte, și pe care nu-l puteam suferi, iar pe măsuța arăbească e un covoraș în tonuri țipătoare și peste tot sunt covoare roșii cu portocaliu. Dar fata (28 de ani, dar pare de 19), scundă și subțire, are ochi vioi și o figură deschisă - sper ca Mabell să n-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură că o să încapă în nișa aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am visat să am o nuntă uriașă și fastuoasă, cu cai, trăsuri și mega tam-tam. — Știu! O să fie ca lumea, așa-i? Suze radiază de fericire. Trebuie să mă spăl pe dinți... Dispare în baie și eu mă duc la măsuța ei de toaletă, la oglinda căreia e prins un anunț de nuntă. Onorabila Susan Cleath-Stuart și Onorabilul Tarquin Cleath-Stuart. La naiba. Mereu uit ce tare e familia lui Suze. — Vreau și eu să am un titlu nobiliar, zic, în clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oamenii îmi vor spune Fata care a schimbat-o pe Elinor Sherman și... — Becky? Glasul lui Luke îmi dispersează gândurile. Ce-i cu tine? — Nimic, spun, dându-mi seama cu o ușoară tresărire că tocmai sunt pe cale să dau peste măsuța de cafea. Totul e perfect. Mă așez lângă el pe canapea, Elinor îmi întinde un pahar cu vin rece ca gheața și iau o înghițitură, uitându-mă pe fereastră la luminile strălucitoare ale Manhattanului care se întind până în depărtări. Elinor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că așa e, că abia aștept să vină ziua. Abia aștept să văd grădina plină de baloane colorate. Și s-o văd pe mami la patru ace și fericită. Și să mă pregătesc în vechiul meu dormitor, la vechea mea măsuță de toaletă. Să-mi iau rămas-bun de la vechea mea viață, așa cum se cuvine. Nu într-un apartament lipsit de personalitate dintr-un hotel... ci aici. La mine acasă, acolo unde am crescut. Când eram la New York, nu puteam deloc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
meu. Zgomotele pătrund cu greu aici, în acest spațiu al parfumurilor, al fixativului de păr și al expectativei. Oriunde mă uit sunt aranjamente florale extrem de scumpe, coșuri cu fructe și bomboane de ciocolată, și sticle de șampanie la gheață. Lângă măsuța de toaletă, coafeza și fata de la machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul din aparat, asistentul lui se uită la Madonna pe MTV și un chelner de la room-service
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În memorie și cu acel faimos grup de copii pe care l-a condus pe străzile Vasluiului În ziua de 23 decembrie 1989, cu următoarea lozincă rimată: „Ceaușescu și Lenuța/ Ne-au furat mămăliguța!”. Ne-am așezat la una din măsuțele barului și m-a Întrebat: „Nu vrei să citești ceva interesant?”. „Da”, zic eu, gândindu-mă la oareșce scrieri umoristice cu care mapa lui era plină tot timpul. „Da’ să știi că nu e ceea ce te aștepți tu să fie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de un gărduleț de lemn pe partea stângă și o plasă înaltă de sârmă pe partea dreaptă. În spatele gardului de lemn, o casă mare cam cât o vilă dar fără etaj, de asemenea din lemn, cu ferestre largi și o măsuță rotundă în fața intrării. Nu văd nicio mișcare, bat în ușa care se întredeschide și intru într-o sală largă, prăfuită, presărată cu mese de lemn. Îmi descarc bagajele pe una din mese și ies să-mi continui explorarea. După încă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
informați și discuția devine aprinsă. Într-una din pauze merg să explorez picturile lui Pablo Amaringo, unul din cei mai faimoși pictori vizionari peruani, care are o expoziție într-un colț al sălii de conferință și stă liniștit la o măsuță studiind adunarea pestriță. Admir câteva tablouri, este o explozie de culori și figuri îmbinate într-un dans armonios, o lume fascinantă dar greu de pătruns în profunzime. Amaringo se apropie de mine și începe să-mi explice: „Aici este șamanul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
arată impresionant: câteva sculpturi vechi din lemn, una pare maya iar celelalte din cultura Inka; o bibliotecă plină cu cărți vechi, prăfuite, ornată cu fotografii care îl arată pe Jorge înconjurat de familie sau prieteni; două fotolii confortabile și o măsuță din lemn, totul acoperit cu un film de praf. Pacienta lui Jorge continuă să povestească agitat are probleme cu soțul care a părăsit o, și a pierdut serviciul și este bolnavă. Jorge pare să joace rol de confesor, spune câteva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vreme apar amândoi în cadrul ușii, Jorge ținând-o protector de umeri, în timp ce femeia își șterge ochii înlăcrimați. Femeia pleacă iar Jorge îmi face un tur al cabinetului care arată ca un cabinet de consultații, ceva mai prietenos, iar pe o măsuță într-un colț sunt sticle cu tot felul de poțiuni colorate. „Leacuri naturale”, îmi explică Jorge. Jorge este un caracter intrigant are pregătire științifică, a călătorit prin lume suficient cât să obțină un doctorat onorific în America, are o clinică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care le respectă și după care trăiește, lucru pe care nu l am observat la foarte multe persoane, mai ales atât de tinere. Ne așezăm în cerc în jurul încăperii, pe jos sau pe niște scăunașe din lemn. Eric are o măsuță mititică lângă el pe care depune o sticlă de plastic cu ayahuasca, câteva flacoane mici, prăfuite (agua florida, îmi trece prin minte), niște mapacho (țigări naturale peruane) și o lumânare aprinsă. Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ruinate transformate în elegante restaurante, băbuțe ascunse sub câte un portal, descoperite în ultima clipă... și câte și mai câte... Ne-am prelungit plimbarea până către miezul nopții, pătrunși fiind de feeria oferită sufletelor noastre de imaginea golfului populat cu măsuțe cu fel de fel de fețe (și de masă și de oameni), cu felinare sau lumânări aprinse pe ele, cu lumina reclamelor împodobind domoala apă a golfului ca pe un brad de Crăciun; cu nelipsitul flașnetar, ce mai, cu întreaga
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost reperați de către un român din Canada care auzindu-ne vorbind românește a fost bucuros să comunice cu noi, în cele din urma descoperind cunoștințe comune, cu atât mai mult cu cât soția sa era ieșeancă. Ne-au invitat la măsuța lor și vorbind despre una, despre alta, am pierdut vremea. Ne-am propus să ne reîntâlnim în fața Fundației Juan Miro peste o oră (căci acesta era al doilea obiectiv al zilei de vizită) pentru a face apoi un tur cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și visări" am avut la dispoziție o saltea împrumutată de la niște cunoștințe, plus tinerețea și optimismul nostru. În lunile următoare, contra a 3500 lei ne-am cumpărat o "garnitură de hol", respectiv o canapea extensibilă cu două fotolii și o măsuță, un aragaz cu două ochiuri și un frigider Fram. Cu aceste achiziții am considerat ca "ne-am ajuns". Cu perdelele, milieurile și covorașele de la mama-soacră, "livingul" arăta minunat și mulțumesc și astăzi lui Diogene care m-a învățat că poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bine, cu noblețe și eleganță cei 80 de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-a servit delicioasa cafea braziliană, era pus discret numărul din ziua respectivă a cotidianului de mare tiraj "O Globo" și mi-a atras atenția pe prima pagină o fotografie cu un titlu mare: "Invazia minerilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Externe. În noua locație din Aleea Modrogan ministerul dispunea de câteva spații de protocol, denumite "ca la sindicat": un salon de la primul etaj, unde primea ministrul, se chema "salonul francez", probabil că administratorului i se păruse că cele câteva măsuțe și fotolii fuseseră aduse de la Curtea Regelui Soare, sala mare de la parter se chema "sala de ședințe", iar o săliță alăturată "sala tratatelor", fiindcă acolo se semnau documentele de colaborare cu delegațiile străine. Am adresat o notă lui Adrian Năstase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini și un Times din Londra În poală. Un telefon alb strălucea pe măsuța acoperită cu sticlă de lângă ea. Deși era târziu, ea Încă mai aștepta telefonul tatei de la St. Petersburg, unde era reținut de Încordarea produsă de apropierea războiului. Lângă canapea era un scaun, dar eu Îl evitam Întotdeauna din cauza satinului auriu cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată, stema heraldică a Bizanțului de odinioară. Haricleea, te rog... vreau liniște, șoptește Maria (în grecește). Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o gropiță mai adâncită pe obrazul din stânga. La Mangop te așteaptă cununa de aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă să fugă, dar se oprește. Dacă n-am caldă... o încălzesc? Și rece! Cum o fi! Adă-mi-o! Repede! Stai! Și la cuhne, vezi de mâncare! Să pregătească repede! A venit Domnul! strigă și, agitată, aruncă cartea de pe măsuță. Punem masa aici! Trebuie să fie tare flămând! Și nu uita de vin! Să fie din cel ce-i place. Să fie rece și... și cât mai tare! Ce stai?! se răsti la Haricleea, copleșită de porunci. Dă fuga! Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
picior, a și dispărut. A venit Ștefan, șoptește ea. A venit! Ploaia încetase și umbrele înserării începuseră să se lase, dar în iatac era lumină, multă lumină de la lumânările arse pe jumătate, răspândite peste tot, ca în Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcut simțită și a doua zi, când a fost neobișnuit de rece pentru acel anotimp, pe fondul unui cer complet senin însă. Un albastru de gheață, așa mi-a rămas în minte acea zi de 22 august. Așezați în jurul unei măsuțe - ne aflam la grădina „Doina” de lângă fostul sediu, de pe Kiseleff, al Uniunii Scriitorilor (de unde probabil veneam, oprindu-ne „pentru o clipă” să bem ceva) - îl ascultam cu respectuoasă atenție pe fostul nostru profesor explicându-ne, ca de obicei, foarte argumentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai fie o dată „parașutat” de Duhul Sfânt pe Pământ, în cadrul operației numită „Parusia” (Scenariu marcionit). * Din prozele mele nescrise. Doi bărbați stau la o măsuță, într-un bar. Beau, discută. Prin ferestrele mari, practic cât pereții, neacoperite de perdele (de unde denumirea de „Acvariu” dată localului - acțiunea se petrece deci mult înainte de „Ferestroika”, de „indicația” de a se scoate perdelele din restaurante) se văd, în spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]