2,183 matches
-
i-o dădea acum vîrsta, siguranța biologică a indiferenței ce Începuse să-și facă loc În sufletul lui din ce a În ce mai mult. La Început avusese unele reticențe În ce mă privește, cu timpul Însă ele se șterseră măturate de vîntul vieții. Cel care ajutase fundamental la asta fusese, fără voie, tatăl meu, despre care domnul Pavel știa cîte ceva, ca În orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atîtea ori. Acum, spre accentuarea vîrstelor, Își rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu mașina prin centru. Că s-a măturat gunoiul din intersecție. Celălalt, din noi Înșine, nu contează. Cu el ne-am obișnuit. GÎndurile circulă liber direct prin mijlocul lui de ani de zile. Și-mi aduc aminte de acea Înregistrare de la Timișoara, transmisă de Europa Liberă. Țipetele, strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vine clipa cînd va ține-n mînă toate motivele să treacă la acțiune, În definitiv e o walking contradiction, vorba Cybillei citîndu-l pe Kristofferson din perioada Alice, Însă o bună parte din film nu se decide pe cine trebuie să măture, tot oscilează, mai Întîi Îi privește lung pe negri, poate ăștia-s buba, pe unul Îl și Împușcă Într-un magazin, că fura, apoi are-o revelație și hotărăște să-l omoare pe senatorul căruia Cybill Îi susținea campania electorală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
place titlul. E un titlu foarte elegant, spuse directorul. E literatură pură. — Bine. Sigur. PĂi, atunci, așa-i zicem: Fluturele și tancul. Și am mai stat acolo, În locul acela care mirosea a curat și aerisit și care abia ce fusese măturat, În acea dimineață veselă și luminoasă, am stat alături de director, care mi-era prieten vechi și care era acum foarte mulțumit de bucata literară pe care o făceam Împreună, și am luat o gură de gin privind pe fereastra protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera mare pe scări, i-am scos trepiedul, am Împărțit-o În trei rucsacuri și apoi, unu cîte unul, am traversat În fugă colțul măturat de gloanțe de pe Paseo Rosales, adăpostindu-ne după zidurile groase ale grajdurilor Montana. Știam că am găsit un loc bun de filmare și eram veseli. Dar ne păcĂleam singuri crezînd că nu eram prea departe. — Hai să mergem la Chicote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-o divizie de atac. În astea fie mori, fie ești rănit. Noi, ceilalți, am fost răniți. — Cum a murit Vicente? — Traversa șoseaua și a fost lovit de-un tir de mitralieră venit de la o fermă din dreapta. De la ferma aia măturai toată strada. — Erai și tu acolo? — Da. Conduceam compania Întîi. Noi eram la dreapta lui. Am cucerit ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă de durere care trecuse deodată peste el, strălucitoare, de nesuportat, crescîndă, orbitoare, un val care trecuse peste el și-l măturase cu totul. Buzele erau acolo, Încă acolo; apoi, copleșit, după ce durerea a trecut În timp ce ședea, era singur, transpirat leoarcă, iar Maria plîngea și spunea: — Of, Enrique. Iartă-mă. Te rog să mă ierți. — E-n regulă, spuse Enrique. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Poate că mai au o șansă să se deștepte“. Dacă i-ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care stătea ascunsă, Întinsă la pămÎnt, Maria. În mașina Întunecată, polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găleți - una de tinichea cu care luam apă din lac pentru boiler și alta din granit, cu care luam apă de băut. Pe ușă era agățat un prosop și pe rafturi mai erau niște ștergare de vase. În colț țineam mătura. Cutia În care țineam lemnele era pe jumătate plină și toate tigăile erau agățate de perete. M-am uitat prin bucătĂrie, ca s-o țin bine minte, și mi-era tare dragă. — Ei, spuse tata, de-acum crezi c-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare, nu observase ce se Întîmplase la masă. VĂzuse totul, fărĂ să pară Însă că observă ceva. Celălalt prizonier nu spusese nimic, Însă observase totul cu atenție. Niște fulgi de cenușă se așezaseră pe scaunele de pluș și tata Îi mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care se Întindea lîngă șine. Pe malul lacului erau multe mormane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe gospodina ceea din povestea lui moș Pâcu - a răspuns provocării Alecu Slobodă. Găsim alt cocoș cântând pe gardul nostru, cum s-ar spune - a îndrăznit Mitruță Ogaș. Măi Mitruță! Tu ești însurat, ori fimeia te ține doar să-i mături ograda? l-a întrebat provocator Pâcu. Să știi matale, moș Pâcule, că îs însurat și că, pe lângă măturatul ogrăzii, mai bag și lemne în sobă, când sunt pe acasă - a răspuns Mitruță, apăsând anume cuvintele, ca să iasă mai bine la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
curat în curte, deodată se oprea și începea să dea cu mătoriul de pământ, ocărând în gura mare: „Să vezi ce îi fac eu când vine de la gârlă! Ei lasă că îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de aiestea. Apoi că doar cu visele și vorbele am rămas, Dumitre. Vorba ceea: „Câinele care latră nu mușcă”, Pâcule. Tu nu vezi că doar luleaua și vorbăria au mai rămas de tine? Asta cam așa-i, Dumitre... Costache crâșmarul mătura curtea când s-au auzit bătăi în poartă: Acasă-i gospodarul? „Aista-i Dumitru cu ai lui, bată-l bucuria să-l bată!” De când vă aștept, oameni buni? Amu’ eram gata să cred că v-ați lăsat de cărăușie. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o regret. Într-un tîrziu (după ce am dat concurs după concurs: de arhivar, de bibliotecar, de muzeograf și reușeam pe locul al doilea, fără loc adică), am obținut un post la o librărie de cartier. Eram și femeie de serviciu (măturam, spălam geamuri), și șef. Vindeam valize și poezie, ascuțitori și Kant. După eveniment '89, Kent și seturi de bikini. M-am eliberat și de-acolo. În februarie 2001, am ieșit la pensie. De-atunci, trăiesc cîte o săptămînă, cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
regimuri autoritare, în prezent Japonia devine centrul atenției generale. Toată lumea așteaptă noutăți în această problemă, ce îngrijorează opinia mondială. Transmisiunile ulterioare relevă faptul că nu cutremurul în sine a fost cauza principală a catastrofei, ci valurile uriașe, tsunami, care au măturat pur și simplu anumite localități și au purtat pe undele lor case, mașini, angrenaje și chiar nave de mărimi apreciabile, de parcă ar fi fost simple coji de nucă. Se presupune că economia Japoniei e la pământ, estimându-se pagube de peste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai dovedit a fi o bună prietenă... Văzând că Ina intenționează să plece, Adela ținu să o avertizeze pentru a nu știu câta oară: - Am convenit încă de la început, nu cumva te-o împinge păcatul să faci un scandal, să mături biroul soțului tău cu părul micuței roșcate? O fi ca un fum, se mai întâmplă uneori, e posibil ca nici să nu se fi aprins bine focul... Poate se laudă, mai știi!? Fetele din ziua de azi... - Nu te îngrijora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toanta asta mă fură, Îmi răpește dreptul meu de a fi imortalizat; ah, am să fac scandal, am s-o reclam: dar ce crede ea? Că am venit să casc gura degeaba, să mă uit la ea cum se scălămbăie măturând gheața cu fundul ei cât o baniță? (Pe verso scrie Concursul republican Cluj, decembrie 1958, dar nu se știe dacă acest scris aparține dansatoarei sau vreunui spectator, rămâne să cercetez și să vă comunic mai târziu.) După ce se lăsă privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei fără a schimba un cuvânt. Se pornise un vânt aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se lăsaseră jos, aproape până pe acoperișele caselor. Câte un vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe amândoi. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă singur și așteaptă. Stă în casa părintească împreună cu un frate, scăpat anul trecut din armată, și cu bătrânii. Din pământul ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să-l nimerești. Dacă însă ai ceva pentru ziar poți vorbi cu primul-redactor care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce, cu aceleași gesturi automate, soldații coborau armele de la ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe ei!... Să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dreptate, socoti Jenică. Au murit fără să știe. Au crezut că, murind ei, respectă regula. Tu să-ți îngropi părinții și copiii tăi să te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie. Ce-ar fi să pornim fabrica ? Doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aer plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse Tili. Poate ceea ce ne amintim e, de fapt, viitorul. Nu suntem așezați cum trebuie. Jenică se opri lângă castanii de pe Bulevardul Gării. Mașina mătură trotuarul cu farurile. — Frunzele se usucă de-a binelea, spuse. A început să le risipească vântul. S-a cam terminat jocul și pe anul ăsta. — Bine că am învățat și noi un joc care se joacă așa, cu câți suntem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]