2,490 matches
-
sunetul vulturului cu care actorul Întruchipând pasărea Încerca să-i perforeze lui Prometeu ficatul. Pentru partea a doua din Orghast, spectatorii erau conduși la căderea nopții, după cină, până la Naqsh-e Rustam, o vale impresionantă aflată la câțiva kilometri, dominată de magnificele morminte ale lui Darius și ale celorlalți regi persani. Băștinașii au poreclit acest loc „Orașul Morților“. Toată partea a doua era inspirată de această vale a morții. Zeus-Krogon și celelalte personaje se perindau fantomatic prin acest loc al amintirilor, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
stau cruciș.“ M-a asigurat că energia va veni urcând treptele. Nu l-am crezut, dar din politețe l-am urmat. Am reușit cu chiu cu vai să ajung pe terasă și să-mi Încrucișez picioarele pe piatră. Decorul era magnific, parcă dintr-o piesa Nô sau dintr-un film de Kurosawa: luna apărea misterioasă, oglindindu-se În lac, printre copaci, ca Într-o miniatură de Sharaku, totul era zen În adierea calmă cu miros de tei. Am Închis ochii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu pe care n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on allait se promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline de gropi și potecile de pădure bombate Îl duceau pe nerăbdătorul Max spre Îndepărtatul loc de rendez-vous, o cabană de vânătoare - În magnifica tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau pedalând Înapoi și la 8 dimineața Începea pentru el o nouă zi. Mă Întreb dacă Max n-a simțit o oarecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru sau cinci ani), când a năvălit În camera mea, mi-a Înșfăcat plasa, a coborât În fugă treptele de la verandă - și s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Vodă! plesnește el palmă de palmă minunându-se, cu bucurie. Ștefan, cu un rânjet amar, sarcastic: Întocmai! "Io Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu, Mare Voievod și Mare Domn a toată Țara Moldovei!" În carne și oase!...Mai ales oase!... "Magnific"! rostește și desface larg brațele, febril, agitat, ironic. În toată splendoarea strălucirii mele!... Oare, nu mă cântă prostimea: "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are, Decât numai mândru' soare"?! Mă iartă, se căinează vinovat Daniil. Ochii... Bătrânețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu știe ce vorbește! Câteva clipe mai cumpănește, apoi, își drege glasul și grăiește cu gravitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru covârșit de uimire. Pe Mahomed?! Chiar l-ai cunoscut?! Personal?! Personal! întărește Țamblac și, amintindu-și, începe să râdă. Și... și cât pe-ce era să-mi pierd capul. Bazileul Constantin vărul nostru -, mă trimisese cu o solie la "Magnificul sultan". Asta era la Brusa, cu vreun an înainte de cădere. L-am găsit înconjurat de învățați, de istorici, de artiști. Vorbea cu fiecare pe limba lui și erau de vreo cinci-șase neamuri. Are o inteligență diabolică. Un mistic pasional. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș întâlni în luptă, față-n față cu acest "Magnific"! I-aș arăta eu "Fatih-Fatih"! Un cetitor în stele, egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat o mână de ajutor Poloniei în lupta ei pentru neatârnare. Ce spui?! se minunează Ștefan. Ai apucat Marienburgul?!... Apucat! Nici nu-mi mijise musteața, era spada mai mare ca mine, începe să râdă Stanciu amintindu-și. Mă visam un magnific! Eram îndrăgostit lulea de Nastasia, fiica cea mică a voievodului Alexandru. Voiam să mă întorc acoperit de laurii gloriei... La prima ciocnire, m-a lecuit un teuton cu o lovitură de spadă, de era s-o las pe Nastasia văduvă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai multă maiestate... Aș părea, poate, și mai înalt!!..." Ștefan nu putea sta mult timp locului; dădea ocol turnului mărginit de metereze și creneluri. Era spre amurg și soarele la apus incendiase cerul. Țamblac, cu capul pe spate, privea fermecat magnificul spectacol ceresc. Un vultur cu aripile întinse plana în cercuri largi, maiestuos, ca un stăpân al înaltului albastru. Mi-ai amintit de Constantinopol... începe Ștefan rezemându-se de marginea unui meterez. Mi-ai povestit asediul și-am tras învățătură din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avea brațele pline cu sticle de șampanie. Ne-a invitat la d-na Doina Ciurea, stătea vizavi, într-un bloc turn, la etajul IX sau X, pare-mi-se. Totul a fost, ca să zic așa, la înălțime: am petrecut o magnifică noapte cu Nichita. Șampania era băutura care simboliza cel mai bine inteligența lui, în continuă ebuliție, explozivă. La plecare, mi-a dăruit o frumoasă ediție franceză a Metamorfozei lui Kafka (pe care o păstrez până azi, firește). Și totuși, eroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea în puterea sa de regenerare morală pe care acest gest colectiv îl semnifică, transfigurează întregul film. În această secvență genială, neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare. Toate filmele lui Jancso Miklos pe care le-am putut vedea încep cu o execuție. Se intră abrupt în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant, dar proaspăt dat cu var, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Chilia, Cetatea Albă și Ismail, transformate într-un fel de, am spune astăzi, baze militare prin care au pus temelia separării Basarabiei de sud, a celei dintâi răpiri a acesteia. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, Soliman Magnificul declară Chilia, Cetatea Albă (Akerman) și Tighina (Bender = eu vreau) cetăți turcești și transformă ținuturile împrejmuitoare în raiale (provincii creștine aparținând Turciei). În 1569, același sultan cedează un anumit teritoriu tătarilor nogai, aduși de turci de pe Volga, reședința hanilor devenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puteau permite decât o rezervă îndoliată de-a lungul deceniilor ce treceau peste poporul român îngropat de viu. Regele nostru alături de o regină care, ca tânără principesă purtătoare a unuia din cele mai mari nume ale istoriei, a avut curajul magnific, inspirat de iubire, de a se logodi cu un rege a cărui detronare era iminentă. Tot ce știau despre regele Mihai oamenii de bună credință care-și mai amintesc sunt aceste trăsături de caracter exemplare, ținuta lui morală exemplară, extraordinara
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
superb : „Vieux coquin !”. Să spui „Vieux coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
arborii, la fel ca și oamenii, sângerează când li se taie o ramură. După cum știi, locuiesc într-o „pinette” (lemn de pin). Azi-dimineață m-a trezit zgomotul unui ferăstrău. Era grădinarul clubului, care tăia ramurile de jos ale unui pin magnific. Spre marea mea stupoare, am remarcat că pinul sângera cu o sevă albă. L-am întrebat pe grădinarul iugoslav, care vorbea puțin italiana, dacă asta era normal. Bineînțeles că era normal, a răspuns el începând să-mi facă o întreagă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg (din latină), poliglotul, geniul incomparabil Erik Hermelin. El a tradus Conversația păsărilor, Pand-Namah, între anii 1931 și 1943, Amintirile prietenilor (patru volume groase). Erik Hermelin a luat cunoștință de acest poet magnific făcând o călătorie în India, când avea 30 de ani. Sufiștii erau „prietenii adevărului”, care se simțeau bine în clasa de jos a societății, printre cei neprivilegiați, având darul de a atrage mila cerului peste pământ, considerând că, fără milă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru putere. La Moscova- tancuri. Suedia se pregătește să-i primească pe exilații ruși. 27 august. Din nou un vis în care eram îmbrățișată de un necunoscut. Sărbătoare la Manilla, vila familiei Bonnier, unde scriitorii sunt invitați într-o sală magnifică, cu portrete ale scriitorilor, vii și mai ales morți. Sunt înconjurată cu simpatie, asta pentru recenziile la cartea mea. Eva (Bonnier) îmi spune că acceptă întâlnirea cu scriitorii români în vizită, colegii mei, invitându-i chiar la prânz. În Iugoslavia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]