2,217 matches
-
zis politicoasă. Îți mulțumesc că m-ai anunțat”. Și m-a lăsat să înțeleg că avea treabă. Nici un semn care să-mi îngăduie să sper în revenirea frumoaselor timpuri de odinioară. A doua zi când m-am dus în bălării, manechinul dispăruse. Privind, culcat în iarbă, luminișul gol, inundat de soare, cred că am adormit cu gândul la visele mele de mărire spulberate, fiindcă am avut un vis în care lucrurile se petreceau pe dos. Oglinzile se întunecaseră, ca de aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți asculți mereu instinctele, copil frumos!” spuse Karina privind în urma lui cu drag. Porni și ea agale, dar în sens opus. Se opri în fața primului magazin de îmbrăcăminte. În vitrina lustruită, două manechine, un el și o ea, își zâmbeau reciproc. Și ea își dorea un astfel de moment. Cum ar reacționa dacă într-o zi ar sta față în față? Ce i-ar spune? I-ar reproșa toată suferința pe care i-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai rămăseseră câteva obiecte vestimentare din categoria „Așa nu!” de care se despărțise atât de greu. Îndrăzni să ia un sacou negru, scurt, cu revere în dungi gri care îi plăcuse atât de mult când îl văzuse expus pe un manechin în vitrina unui magazin. Îl cumpărase, dar nu-l purtase niciodată până în acel moment, nu avusese ocazia. Atunci era cea mai potrivită ocazie. „- Și unde mai e schimbarea dacă te întorci la ele? - Trebuie să fiu cât mai serioasă la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
proprii dispărură instantaneu. În fața ei erau în jur de 20 de femei, nu reușise să le numere, la fel de tensionate și emoționate ca și ea care așteptau să vină persoana care le va intervieva. Le putea încadra foarte ușor în categoria manechinelor decupate de pe coperta revistelor de modă. Și ea care credea că nu se potriveau culorile noilor haine în situația de față. Sigur nu era un concurs de modeling? Ce căuta ea acolo? Nu făcea parte din acea categorie, nu era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la interviul de angajare. - Și ce-am rezolvat? Dimpotrivă, am primit o nouă porție de suferință. - E un pas înainte și fiecare experiență ne învață ceva. - Da, să nu ai încredere în oameni și că bărbații vor prefera întotdeauna femeile manechin. - Nu, ai înțeles că e nevoie de o schimbare în viața ta, o schimbare pe care ți-o dorești și tu. Nici ție nu-ți place cum ești, mereu cu un pas în spate. Cum te-ai simțit când ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau ferestrele dinspre grădină, transformîndu-le În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște manechine Într-un spectacol despre viața condamnaților. Îmi amintește de Carceri-le lui Piranesi - nu m-am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se Întoarse spre mine cu o privire cercetătoare. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
roase, cadaveric, acoperit de mușchi și licheni, cu jobenul sub braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de „tânăr șic”. Să te cheme prințesa Murat și să-i primești În saloanele tale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o severă consecință, următorul corolar: XXXIX Dandysmul este o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În modă decât moda este un prost. Viața elegantă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de ani pe care îi petrecuse aici, când Akiva Shapira își blestema educația americană. Se uita la manevrele făcute de tineri în vie, atacând câte trei, cu cuțitele la înaintare, gata să le împlânte în carnea moale a celor trei manechine umplute cu paie și regreta faptul că nu va fi niciodată ca ei. Era prea târziu acum, bineînțeles. La cincizeci și doi de ani și cântărind peste o sută de kilograme, Akiva Shapira n-ar fi putut niciodată să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înfățișare cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc, le aveau pe toate. Se simți de îndată dezbrăcată, iar sânii pneumatici începură s-o stânjenească. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și Privatstrasse, pe o străduță acoperită cu frunze moarte, unde se afla pensiunea noastră, și ne-a Îndemnat să ținem secret, față de părinții, noștri prezența miresei lui la Berlin, În timp ce un manechin din vitrina farmaciei efectua mișcările bărbieritului și, tramvaiele treceau pe lângă noi și Începuse să ningă. 3 Acum putem aborda tema principală a acestui capitol. Cândva, pe parcursul iernii următoare, Lenski a născocit groaznica idee de a prezenta o dată la două duminici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care Îmi amintesc o sală foarte tăcută, plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna cu Doru Matei. Vă gândiți mereu la el. ― Poimâine iese din spital. Melaniei Lupu i-am spus că abia săptămâna viitoare. ― De ce? Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui Sanford de la Mark și totul a fost... a fost absolut groaznic, groaznic. Lauren Îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
respect: "Dar nouă, băieților, când ne puneți niște note feminine?..." În prima fază, am crezut că omul va avea un atac de cord. A rămas în poziția în care-l prinsese întrebarea, într-un fel de râlă periculoasă, ca un manechin gata-gata să se prăbușească. A cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era putred. De bogat, firește. Numai că în România erau și alte muieri care aveau soții putrezi, nu glumă. Cum puteai să ieși în evidență în așa o concurență, mai ales că fiecare femeie era selecționată, cu multă pricepere, dintre manechine și alte frumuseți date naibii? Monica a gîndit ce a gîndit și a propus lui Viorel o chestie de să rupă gura Bucureștiului. Iubi, tu ai văzut la bijutierul acela din Mexic chestia cu ploșnița de cîmp? Ce să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar putea spune aceste păpuși fără identitate. „Trei pași la stînga binișor și alți trei pași la dreapta lor“ epopeile noastre, un Ulisse cu cobilița pe umeri Îmi parcurge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]