6,257 matches
-
moral pentru toți. Morală începe odat] cu respingerea principiilor care nu pot fi universalizate. Ideea este realizat] sub forma unui imperativ, numit de Kant „Imperativ Categoric” sau, măi general, Lege Moral] și care este redat astfel: „Acționeaz] numai potrivit acelei maxime prin care îți poți dori totodat] că ea s] devin] lege universal]”. Imperativul este piatră de temelie a eticii lui Kant și este utilizat pentru a clasifică maximele adoptate de c]tre agenți. Un exemplu al utiliz]rii acestui imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general, Lege Moral] și care este redat astfel: „Acționeaz] numai potrivit acelei maxime prin care îți poți dori totodat] că ea s] devin] lege universal]”. Imperativul este piatră de temelie a eticii lui Kant și este utilizat pentru a clasifică maximele adoptate de c]tre agenți. Un exemplu al utiliz]rii acestui imperativ categoric ar fi urm]torul: un agent care adopt] un principiu al falselor promisiuni nu va dori că acesta „s] devin] lege universal]”. Dac] s-ar întâmpla acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful nu consider] promisiunile false ca fiind greșite din cauza presupuselor efecte negative (cum ar face utilitariștii), ci din cauz] c] ele nu pot fi transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri de acțiune. Kant distinge dou] moduri de evaluare etic]. În primul rând putem evalua maximele adoptate de c]tre agenți. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
transformate într-un principiu universal. Respingerea maximei promisiunilor false sau a oric]ror alte principii de acest fel este compatibil] cu o larg] varietate de cursuri de acțiune. Kant distinge dou] moduri de evaluare etic]. În primul rând putem evalua maximele adoptate de c]tre agenți. Dac] discernem între acestea îi putem identifica pe cei care resping principiile care nu pot fi neuniversalizate (deci au principii morale valoroase) și pe cei care adopt] astfel de principii (deci nu au principii morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au principii morale valoroase) și pe cei care adopt] astfel de principii (deci nu au principii morale valoroase). Kant consider] c] agenții din prima categorie acționeaz] „din datorie”. Totuși, Kant susține și c] nu avem anumite cunoștințe despre propriile noastre maxime sau despre ale altora. În mod obișnuit deducem aceste maxime din acțiunile agenților, desi nici un curs de acțiune nu va indica o singur] maxim]. De exemplu, activitatea unui vânz]tor cinstit, în mod sincer, nu va fi diferit] de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de principii (deci nu au principii morale valoroase). Kant consider] c] agenții din prima categorie acționeaz] „din datorie”. Totuși, Kant susține și c] nu avem anumite cunoștințe despre propriile noastre maxime sau despre ale altora. În mod obișnuit deducem aceste maxime din acțiunile agenților, desi nici un curs de acțiune nu va indica o singur] maxim]. De exemplu, activitatea unui vânz]tor cinstit, în mod sincer, nu va fi diferit] de cea a unui vânz]tor care sov]ie în a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așa doar din dorința de a avea o reputație bun] în afaceri, neezitând s] însele atunci când i se ofer] o ocazie sigur]. În consecinț], pentru scopurile noastre obișnuite, trebuie s] încerc]m s] ne concentr]m pe conformitatea aparent] cu maximele datoriei mai degrab] decât pe pretenția c] o acțiune a fost realizat] pe baza unei astfel de maxime. Kant consider] c] acțiunea realizat] pe baza unei maxime valoroase moral este acțiune „în conformitate cu datoria”. O astfel de acțiune este obligatorie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] o ocazie sigur]. În consecinț], pentru scopurile noastre obișnuite, trebuie s] încerc]m s] ne concentr]m pe conformitatea aparent] cu maximele datoriei mai degrab] decât pe pretenția c] o acțiune a fost realizat] pe baza unei astfel de maxime. Kant consider] c] acțiunea realizat] pe baza unei maxime valoroase moral este acțiune „în conformitate cu datoria”. O astfel de acțiune este obligatorie, iar omisiunea ei este interzis]. În mod evident, multe dintre aceste acțiuni se conformeaz] datoriei, deși nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuite, trebuie s] încerc]m s] ne concentr]m pe conformitatea aparent] cu maximele datoriei mai degrab] decât pe pretenția c] o acțiune a fost realizat] pe baza unei astfel de maxime. Kant consider] c] acțiunea realizat] pe baza unei maxime valoroase moral este acțiune „în conformitate cu datoria”. O astfel de acțiune este obligatorie, iar omisiunea ei este interzis]. În mod evident, multe dintre aceste acțiuni se conformeaz] datoriei, deși nu au fost f]cute din datorie. Touși, chiar și acest] noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare impact cultural este cea a „Scopului în Sine”, care ne cere s] trat]m „umanitatea în persoana noastr] sau a altcuiva întotdeauna ca scop și niciodat] numai ca mijloc”. Acest principiu de ordin secundar este o alt] constrângere aplicat] maximelor pe care le adopt]m și reprezint] o versiune extrem de articulat] a cerinței respectului pentru individ. În loc s] se pretind] verificarea universalit]ții principiului, ni se cere în mod mai puțin direct s] action]m astfel încât s] respect]m sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
verificarea universalit]ții principiului, ni se cere în mod mai puțin direct s] action]m astfel încât s] respect]m sau cel puțin s] nu afect]m capacit]țile altora de a acționa (oferindu-le posibilitatea de a acționa pe baza maximelor pe care noi înșine le adopt]m). Formulă „Scopului în Sine” este, de asemenea, folosit] pentru a distinge dou] formă de eșec moral. A folosi o alt] persoan] înseamn] a o trata ca obiect sau unealt] și nu ca agent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în sine ca fiind punctul de plecare al unei alternative pentru teoria virtuții. A-i trata pe ceilalti indivizi umani - vulnerabili și cu diverse nevoi - drept scopuri în sine prespune sprijinirea reciproc] a capacit]ților de acțiune, de adoptare a maximelor și de urm]rire a obiectivelor lor particulare. Imperativul cere deci un oarecare grad de sprijin pentru proiectele și obiectivele celorlalți. Kant susține c] aceast lucru presupune cel puțin un grad minim de generozitate. Deși nu pledeaz] pentru obligație f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian], condiția pentru maximele universale este că principiile noastre fundamentale s] poat] fi adoptate de toat] lumea. Condiția poate p]rea f]r] sens: nu este oare posibil ca orice descriere a unei acțiuni bine formulate s] fie impus] ca principiu universal? Pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stabilirea unui principiu fundamental al unui agent astfel încât acesta „s] poat] dori că el s] devin] lege universal]”. Aceast] testare presupune un angajament fâț] de consecințele normale, previzibile ale principiului și fâț] de standardale firești ale raționalit]ții instrumentale. Dac] maximele nu pot c]p]ta valoare universal], acest lucru se întâmpl] tocmai pentru c] angajamentul fâț] de consecințele adopt]rii lor universale este incompatibil cu cel fâț] de mijloacele de acțiune asupra lor (de exemplu, nu putem îmbr]tisa în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiile înrudite (prescriptivismul universal, Regulile de Aur) în dou] aspecte majore. În primul rând, nu se refer] la dorințe sau preferințe, chiar dac] ar putea avea valoare universal]. În al doilea rând, ea reprezint] o procedur] de identificare a acelor maxime care trebuie respinse în cazul în care principiile fundamentale ale unei persoane sau societ]ți ar c]p]ta valoare universal]. Principiile care nu posed] aceast] valoare sunt identificate pentru a se descoperi constrângerile care pot afecta principiile mai specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție nu au valoare moral]. Aceast] interpretare sever], sugerat] poate prima dat] de Schiller, implic] o seam] de chestiuni complicate. Acțiunea „din datorie” este pentru Kant acțiunea pe baza unei maxime a datoriei care aduce un sentiment de „adânc respect pentru lege”. Acest respect este un r]spuns și nu o surs] a valorii morale. El este compatibil cu acțiunile f]cute din înclinație și care aduc, deci satisfacție. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
heterosexual] nu este în mod necesar însoțit] de exploatare, de transformarea în produs comercial și de lipsă consimt]mântului informat. v. Epilog Poate c] cea mai convig]toare poziție asupra moralei sexuale este una bazat] pe modelul libertarian modificat de maximele kantiene, dar care s] acorde o atenție deosebit] sensibilit]ții marxismului clasic fâț] de coerciția economic] în definirea „exploat]rii” și de preocup]rile feminismului fâț] de semnele opresiunii masculine. Aceast] abordare poate r]spunde unora dintre criticile enunțate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are voința de a fi o lege în sine (independent de alt] proprietate aparținând obiectelor actului de voinț])” (Kant, 1785, BA87 = 440). Pentru a adopta o atitudine, evaluarea sau prescrierea este o funcție a voinței autonome, constrâns] numai de „potrivirea maximelor ei pentru crearea proprie a legii universale”, dup] Kant (1785, BA88 = 441 - vezi mai jos). Dup] ce am f]cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] numai faptele pot fi descoperite prin rațiune; dar aceasta este o greșeal], dup] cum am v]zut. Kant, care a înțeles c] este o greșeal], ofer] câteva sfaturi despre cum trebuie procedat. El afirm]: „Acționeaz] numai pe baza acelei maxime prin care poți în același timp s]-ți dorești că aceasta s] devin] lege universal]”, aplicabil], indiferent ce rol ocupi tu însuți în situațiile care rezult] (1785, BA 82 = 421). Dac] judec]țile morale au că tr]s]turi prescriptivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ocupi tu însuți în situațiile care rezult] (1785, BA 82 = 421). Dac] judec]țile morale au că tr]s]turi prescriptivitatea și universalizabilitatea pe care prescriptiviștii spun c] le au, aceast] metod] ne este impus] de logică conceptelor morale. Ce maxime putem adopta sau ce judec]ți morale putem accepta, va depinde de ceea ce suntem preg]titi s] prescriem pentru toate situațiile asem]n]toare (dac], de exemplu, am fi soțul infidel sau soția lui p]r]sit]). „S] ne imagin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care ea le are în prezent. Acest lucru este implicat în urmărea Regulii de Aur, s] facem altora ceea ce vrem că alții s] ne fac] și s] ne iubim vecinii că pe noi înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu desene și caricaturi de A. Jiquidi, A. Dragoș și Neagu Rădulescu. Versuri ale poeților spanioli Gloria de la Prada și Manuel de Castro Tiedra traduc Const. Rîuleț și un H. H. Aici Cincinat Pavelescu colaborează cu epigrame, Victor Eftimiu cu maxime și cugetări, dar și cu eseul Conflicte în teatru, despre neînțelegerile dintre regizori și actori în România, unde regizorului nu i se acordă cuvenita importanță, iar actorii se consideră copii răsfățați, nu profesioniști. Victor Ion Popa descrie „colonia artiștilor” de la
VIAŢA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290532_a_291861]
-
Amintiri de la „Tribuna”), Sever Bocu (Memorii) ș.a. Însemnări de călătorie publică Ion Simionescu, Aurel D. Bugariu, Marilina Sever Bocu, M. Ar. Dan, I. M. Simțianu, Octavian Metea (Prin Banatul pitoresc) ș.a., fiind reluate și pagini din Victor Vlad-Delamarina. Se reproduc Maxime și cugetări de N. Iorga, iar Victor Eftimiu susține cu aforisme rubrica „Vorbe... vorbe... vorbe...”. Cronică literară scriu G. M. Ivanov, Octav Șuluțiu, Petre Pascu, Grigore Ion, Grigore Popiți, Ion Aurel Manolescu, Nicolae Țirioi, Petru Sfetca, Aurel D. Bugariu, Alexandru
VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
Societatea de Lectură sau Societatea Literară, activând până la încheierea anului școlar 1920-1921. Virtus Romana Rediviva reprezenta deviza fostului regiment românesc II de graniță năsăudean. Împăratul Franz Josef, informat de eroismul cu care românii luptaseră pe fronturile Europei, decide gravarea acestei maxime pe toate pecețile regimentului. Gimnaziul beneficia de profesori cu o solidă pregătire, care puneau accent pe studiul temeinic al limbilor și literaturilor clasice. Cu un statut (revizuit în câteva rânduri) și forme bine organizate, V.R.R. are membri ordinari, onorari și
VIRTUS ROMANA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290583_a_291912]
-
ultimului” Bacovia) au fost remarcate de comentatori. S-a relevat, în mod repetat, caracterul sentențios al versurilor, multe poeme fiind perceptibile ca înșiruiri de aforisme, înlănțuiri de poeme de un vers sau două. Dar V. nu alcătuiește simple colecții de maxime, aparența aforistică e manipulată cu sagacitate, pusă în slujba unui mod de comunicare poetică. La el este vorba de o pătrunzătoare poezie de sugestie, ce induce un adevărat brainstorming imagistic. Enunțuri sărace, epurate de orice exces metaforic sau de culoare
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]