2,843 matches
-
tot mai mult sub semnul frustrărilor și al scepticismelor, între Noul Ierusalim și A Treia Romă [SUA și Rusia S.B.]... Ea rămâne, în continuare, un spațiu profund divizat între un Nord rece, harnic, prosper și stabil și un Sud cald, melancolic, relativ sărac și agitat; precum și între un Vest tot mai gripat de birocrație și mai moleșit de bunăstare care, fără să-și dea seama, se găsește în situația Imperiului roman, înainte ca acesta să se prăbușească sub acțiunea migrației barbarilor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Blandiana întrupează poate mai bine ca oricine ideea de poet, confiscată, din nefericire, de atâția inși al căror "mare merit" se rezumă la aceea că știu să scrie în limba română. Dincolo de fragilitatea aceasta frumoasă, dincolo de surâsul ușor trist, ușor melancolic, se simte puterea urie-șească a unui om care, în ani de tristă amintire, avea curajul rar de a spune lucrurilor pe nume. Ana Blandiana rămâne în conștiința celor care au conștiință nu doar ca un mare poet, ci și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ani de la prima lor întîlnire: "Era o frumusețe. O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari în aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare." Se întrevede aici o dimensiune christică a lui Eminescu și, mai ales, nu poți rămîne indiferent în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
va împlini visul său aristocratic; deși era de vîrsta mamei lui Mateiu, "Marica, frumoasă și atrăgătoare, cu toate că nu mai era tînără, reprezenta pentru Matei tipul visat de el al aristocratei. Înaltă, subțire, cu fața fină avea ochi negri inteligenți și melancolici, mîini cu degete lungi pe care străluceau briliante. ...Se mulțumea să fie seniorul unei mici proprietăți a nevestei, la sud de Urziceni, numită de el "Sionu". Pe casă ridicase un steag al lui, galben, însemnat de-a curmezișul cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Adjectivele utilizate sunt în general abstracte, iar asocierea lor în serii de câte trei, destul de rară, amplifică orizontul enigmatic al sensurilor romanului ( Mavrodin o ,,bănuie” pe Ileana ,,vie, inteligentă, melancolică” - p.15, vrea să scrie cum îi place ei, ,,sobru, limpede și totuși patetic” etc. - p.53). Revenind la tehnicile cinematografice, pentru care Mircea Eliade manifestă un interes deosebit în aproape toate romanele sale, remarcăm și aici prezența unor pagini
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se poate desprinde și care va reprezenta pentru totdeauna un miracol al bunătății și al grijii materne. Deseori imaginea mamei este asociată cu motivul lacrimii și înglobată în tema suferinței, a durerii. Portretul matern apare frecvent creionat în note autumnale, melancolice: „Lângă lacul larg-înfiorat și pal, Te-am văzut în toamna rămânând pe mal, Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
sufletul bolnavului și Creangă plânse în hohote, deschizând și citind, ici și colo, versuri răzlețe din primul volum de Poesii al marelui poet editat de T. Maiorescu, în decembrie 1883. Suspinând, adormi încolo repetând tot mai des, cu un surâs melancolic, aceeași tristă încredințare: De-acu nu-i mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește de Eminescu. Până „departe” chiar că nu vai mai fi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dânsa am învățat” recunoștința față de binefacerile părintești; o sacralizare a maternității; r. 28 30 : „căci sprințar și înșelător este gândul omului, pe ale căruia aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace , până ce intri în mormânt!” descriere melancolică a sentimentelor de dor și nostalgie, de care este adesea încercat omul lăsându-se pradă gândurilor; p. 173, r. 21 22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva, a susține acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
apar acele asocieri insolite de cuvinte prezente în dialogul lui Pavel Anicet. Adjectivele sunt în general abstracte, iar asocierea lor în serii de câte trei, destul de rară, amplifică orizontul enigmatic al sensurilor romanului (Mavrodin o ,,bănuie” pe Ileana ,,vie, inteligentă, melancolică” - p.15, vrea să scrie cum îi place ei, ,,sobru, limpede și totuși patetic” etc. - p.53). Revenind la tehnicile cinematografice, pentru care Mircea Eliade manifestă un interes deosebit în aproape toate romanele sale, remarcăm și aici prezența unor pagini
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
totodată mister. Recunoaștem la Maria Postu o tandrețe senină în confruntarea „da”/ „nu”, un dat al antonimicului care pulsează într-o unduire simetrică, cu o încărcătură vizibil moralizatoare: „nu trebuie Vă fie soare ca să fii fericit sau ploaie ca să devii melancolic, nu trebuie să fii iubit ca să simți că triești, nici urât de cineva ca să mai găsești un motiv spre a-ți accentua disperarea...” Ce-ar trebui să mai reținem din aceste crochiuri lirice? „Viața poate avea gustul unei case” și-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la ascuțișul spiritului de observație și diversitatea tehnicilor artistice ale pictorului Rudolf Schweitzer. șiavem convingerea că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lumea devine o „închisoare...”, o încorsetare ca într o „coajă de nucă...”, pentru un rege „al spațiului infinit”, un rege al „nemărginirii” (actul II, scena 2). Dar și o provocare: „revolta spiritului încătușat în trup...” Oglindirea unui „suflet frumos (un „melancolic, subtil, ipohondru și-adânc...”, retras în sine însuși, care nu poate decide decât cu greu să iasă din această armonie interioară...” Ne putem întreba de ce această „natură nobilă...”, „greșește calea”? Viața lui eamlet se impune a fi cunoscută, pentru că ea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pentru ultima oară, am fost izbit de contrastul dintre imaginea ei de acum, în comparație cu aceea din ziua în care venisem: nu înverzea, nu pîlpîia ea atunci așa cum pîlpîiau, cum înverzeau dorințele și speranțele mele? Cunoscător acum al misterelor întunecate și melancolice ale unei familii, împărtășind spaimele unei Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
luînd totodată parte la viața comună. Prin urmare, este un fel de socialism natural. J. Verne, p. 187 (20) Din fericire, descoperiră în bibliotecă Arhitectul grădinilor de Boitard. Acesta spune că există nenumărate feluri de grădini. Există, mai întîi, genul melancolic și romantic, caracterizat prin flori de nu-mă-uita, ruine, morminte, precum și printr-o "iconiță închinată Sfintei Fecioare, ce arată locul unde un nobil prinț a căzut de sabia unui ucigaș". Genul înspăimîntător poate fi realizat cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului sau al Cașmirului, dacă zidurile înnegrite, acoperite cu mușchi și cu iederă, precum și culoarea ștearsă și melancolică a cerului n-ar sta mărturie că ne aflăm într-un ținut ploios. Castelul a fost într-adevăr înălțat de un geniu, dar el a venit din Italia și se numește Primaticcio; un Făt-Frumos și-a adăpostit într-adevăr dragostele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină și tăcută ca apele rîului care curgea cu toată moliciunea pe care o aducea parfumul de lămîiță; ea răsfrîngea în amintirile lor umbre mai nemărginite și mai melancolice decît umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau pe iarbă. G. Flaubert, ibidem, p. 100 Trebuie să remarcăm [...] că, în ciorne, G. Flaubert lucra la corectarea procedurilor comparative în sensul unei mai potrivite asocieri cu diegeza. Această lungă comparație, de exemplu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de vînt. Urcând o muchie de deal, am admirat pentru prima oară castelul Azay, diamant tăiat în fațete, încrustat în apele Indrului urcat pe piloți mascați de flori. Apoi am văzut într-o adîncitură silueta romantică a castelului Saché, așezare melancolică, plină de armonie, prea gravă pentru oamenii superficiali, scumpă poeților cu sufletul îndurerat. Așa că mai tîrziu i-am iubit liniștea, marii copaci golași și acel nu știu ce misterios care plutea pe povîrnișul învecinat, micul castel pe care îl zăreai prețios, în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vremea (ora) poveștilor.... Liviu Antonesei: Deja? Așa de bătrâni am izbutit să ajungem? Nu mai avem nici o șansă? Dacă nu de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, măcar de amânare a amurgului?... Oricum, lista ta mă face cu totul melancolic, în legătură cu cei care nu mai sunt printre noi, iar dacă mă reconfortează, totuși, ceva, e faptul că, deocamdată, cei mai mulți mai sunt cu noi, mai suntem pe aici. Vom vedea până când... Pentru Doamna Doina Cornea și pentru Domnul Corneliu Coposu am
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la templul din Londra, în caz contrar camerierul nu ar mai fi primit niciun ban. În altă circumstanță, a spus unui frate predicator: «Trei lucruri sunt necesare pentru sănătatea trupului: mâncarea, somnul și buna dispoziție». Odată a poruncit unui frate melancolic să bea o cupă plină cu cel mai bun vin, ca pocăință, iar când acela a băut, deși fără tragere de inimă, i-a spus: «Dragă frate, dacă tu ai face mai des această pocăință, ai avea și o conștiință
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
extrem de valoroase. În evoluția societății, aceasta trebuie să selecteze talente și să le creeze condiții pentru dezvoltare și manifestare deplină în centre de excelență. 3. Trăsăturile temperamentale nu sunt influențabile pentru creație, dar prin educație și autoeducație, tipurile de temperament (melancolic, coleric, sancvinic, flegmatic), fiecare poate contribui cu idei originale. Însă există o legătură între umor și creativitate, iar Septimiu Chelcea consideră că . 4. Voința și alte calități volitive. Este o calitate necesară atât pentru susținerea unui demers creativ cât și
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
auditivă ("Marea geme"), care promitea mult, nu se mai amplifică muzical, cum era de așteptat, până la presimțirea terifiantului zgomot de uragan, estompându-se în schimb în nefericite falduri retorice: "Dar glasul ei nu e cântecul izvorului ce ademenește pe pescarul melancolic cu vrajele lui tainice, ci e cântecul sinistru și profetic al tristului bătrân Glaucos, care se plânge în ceasul său eolic" etc. Dezmățul de vorbe aduce la suprafață întreaga recuzită mitologică și expresivă, cândva prețuită drept spuma cunoștințelor unui elev
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ascetic al voinței capabile să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea decât să disprețuiască gagurile și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a surâsului melancolic sau a zâmbetului amar. Era, cum se zice, un agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la fel ca ilustrul său predecesor și model, Titu Maiorescu. De aceea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mister ("o femeiușcă roșie cu un glas aspru și bărbătesc"), de o naturalețe brutală (în genul lui Caliban) pentru ca, imediat, să-și facă apariția varianta cealaltă, întruchipând tipul ideal, anume: "femeia înaltă și bine făcută", cu "ochi măreți și melancolici" și "șolduri pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
departe de zgomotul și furia vieții care se viețuiește. 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian sută la sută După secvența retrospectivă în care pare să fi deslușit cauzele ghinionului său la femei (de vină ar fi, am văzut, propriul temperament melancolic, agravat de circumstanțele biografice nefavorabile unei dezvoltări psihice normale moartea mamei, lipsa afecțiunii familiale etc.), Andrei încearcă să se acomodeze cumva cu postura nefericită de încornorat, dar, neizbutind să suporte rușinea de a fi devenit un "personaj" ridicol, batjocorit de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]