4,697 matches
-
edenului este creștinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină și cu succesiunea civilizațiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,așa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/ Cu ei,departe,viori și flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
Vis de aur în cascadă``( Rondelul lunii august). Cadrul estival este brodat de petale care ``saltă vioi``în jurul sufletelor înlănțuite de dor : (Încă o vară) . Cu multă artă, echilibrează compoziția : Toamna e repusă în drepturi printr-un decor adecvat cu melancolia care o cuprinde. Descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete turtite, frunze plânse, ``beteală încâlcită în palmele serii`` .( Sunete de toamnă). Spațiul posac o lasă într-o solitudine în care ``plânge întrebarea``. Ideea de spațiu este revelatoare, subliniază natura eternă
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
murise țărmul Visător. Visători coralii mării Au iubit de atâtea ori Visători îi bate marea Visători.” Ei bine, poemul acesta pe care îl știu pe de rost, l-am recitat de multe ori în minte. Îmi plăcea pentru lumina și melancolia inefabilă pe care le exprimă. Imaginează-ți, dragă Emilia, poemul acesta scris la 14-15 ani îmi place și astăzi! Pe la 16 ani, pentru că citeam pe vremea aceea toate revistele, am trimis la revista Urzica un număr de epigrame. Mi-a
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
tremur de emoție și firească înfiorare, începea să ne povestească despre copilăria și frumusețea anilor de școală, evocând atâtea lucruri minunate și pitorești, pline de interes ca la prima stângere de mână, că totul devenea pentru noi un fel de melancolie copleșitoare. Îi venea în minte atâtea lucruri plăcute de care-l legau viața și amintirile sale: de pildă, profunda admirație pentru mama sa, care era frumoasă, cu ochi mari albaștri ca ai săi, părul strâns în două cozi groase, talentată
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Compozitorul George Natsis a creat multe opere muzicale care sunt la preferințele înalte ale melomanilor, cumulând și dăruind în raportul echivalenței iubirea și nevoia de iubire prin muzică! În toate aceste compoziții, melancolia este subordonată atributivă, firul de maximă conductibilitate a sentimentelor la resorturile sensibilității sufletești. Sunt compoziții care simfonizează viața sufletească dincolo de fluxul trăirilor tipizate, omenești, într-o interioritate a omului lăuntric, numai și numai ideal; sunt compoziții care decodează pentru fiecare
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
profesie: ” Rătăcesc pe cărări și poduri de dor În cuvinte-mi aștern covoare de flori” Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărții scrise de Elena Buldum încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas și simt că în spatele oricărei melancolii sau a tristeții, verbalitatea și atitudinea vocii autoarei, se ascunde o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănțuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice
MOTIVAŢIE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362164_a_363493]
-
de mon plesire ? Dar ea nu este decăt doamna Ce șterge visele cu glaspapir . # Madame , tu vezi cănd vine iarnă , Zăpezile din cimitir , Îngroapă ce-am trăit azi vară ? Și iar șterg visele cu glaspapir . # Madame și dacă primăvara vine , Melancolii în noi se răzvrătesc Înfiorăndu-ne cu poleieli divine De-mi vine ,zău ,să-nebunesc . # Madame ,În general și vara vine Și dă cu foc peste pămănt , În noi se coc , încă virgine Tristeți ce milioane sunt # Madame și anul care mă
MADAME de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378670_a_379999]
-
libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul, chiar apropiat? Va asculta chiar în seara aceea, își promise, CD-ul cu Ducu Bertzi cântând versurile lui Esenin. Abia aștepta! Dar odată ajunsă acasă, își uită promisiunea când observă
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger, O melancolie încă mai e tristă, Viață-i zâmbitoare, dar și pesimista, Cu largi cugetări, umilit de iarnă, Mai am scrum pe tâmple, amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
dată pe-aici. . .Doamne, puțin mă mai lasăSă pot șopti prin ogradă,Lângă cei dragi de acasă:,,Cad primii fulgi de ... XXXI. CAD FRUNZELE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012. Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . Americă, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici la tine! . . . Cad frunzele pe drum. . . Melancolie, Te furișezi acum Și-n POEZIE?. . . = OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... Citește mai mult re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
-n POEZIE?. . . = OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... Citește mai mult re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele pe drum . . .Melancolie,Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn amintire. . .Americă, mi-ai datCât n-am gândit,Chiar zece vieți, în țarăDe-aș fi muncit!Acuș, când voi plecaAcas-la mine,Ceva din suflet, lasAici la tine! . . .Cad frunzele pe drum. . .Melancolie,Te furișezi acumși-n POEZIE?. . .= OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - USA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift ... XXXII. CU DRAGOSTE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 676 din 06 noiembrie 2012. De-acasă eu când am pornit
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
comportamentului său de militar prusac, austeritatea sa. Se regretă faptul că nu are moravuri de mare senior generos și magnific, că ținuta sa nu amintește cu nimic pe aceea a boierilor din timpurile trecute... La palat, lumea se plictisește, iar melancolia cuplului regal contrastează cu ambianța petrecerilor date în oraș. Se dansează mult în saloanele bucureștene unde tarafuri țigănești cîntă dansuri numite pariziene scottish, cadriluri, valsuri în trei timpi -, se încearcă un amestec între costumele naționale și micile saloane de muzică
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dar, în toate cadrele imaginilor, percepem nu numi "cântul funerar" al "scaldului", ci, mai ales strigătul uman: "Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire ... Cine ești?" (Memento mori), sau: " Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost...?" (Melancolie). Iar în privința "sensibilității religioase" omul eminescian în credința sa cere doar semnul "față către față". Avem imaginea profund umană, disperată precum a lui Iisus părăsit pe cruce în aceste versuri ce scutură de dogmă chipul rămas doar idol, golit de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț peste pustii." (Amicului F.I) " Pe inima pustie zadarnic mâna-mi țiu Ia bate ca și cariul încet într-un sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu" Melancolie; Viața-mi se scurge ca și murmura / Ce-o suflă-un crivăț peste pustii" Amicului F.I.). Relația dintre universul întreg și eul poetic ține de acel moment hegelian al unui spirit universal care se înalță și se împlinește în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se stăpâni de acest influcs binefăcětor, ce însuși îl recunoscù esclusiv Catolicismului, desigur că atunci el nu s`ar`fi aflat sub tirania acelor agitațiuni oribile, ce l`au isbit din nevoie în urît, din urît în nevoie apoi în melancolie și nebunie. Singur aceasta i-a lipsit lui Eminescu, ca și atâtor altora, spre a se liniscì cu spiritul și a-și asigura meritele reale și cu adevěrat neperitoare, că n`a voit se asculte și sě se plece dumnedeescului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce face a mai fost făcut în trecutul său glorios. Cînd crezi că, gata, a plesnit-o, vezi că plesnitura nu e nouă, că și-a mai brevetat-o și Burebista, și Ion Vodă cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
produc opere care să mobileze pereții, nu sînt adepții unei arte alternative, așa cum nici proiectele lor nu sînt o alternativă a artei. Ei doar caută noi moduri de exprimare artistică prin care să transmită un mesaj: să scuture Iașul de melancolia-i periferică și să devină Centru și, așa cum nemții au scris, cu mîndrie, la intrarea în orașul Kassel, "Kassel. Die Documenta Statdt", tot așa, pe poarta de intrare a Iașului să se scrie "Iași. Orașul Perifericului". Revenind la cele două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept, și o mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși și Enescu, al doilea încă prin insolita lui modernitate continuînd să forțeze habitudinile secolului abia început, primul cîștigînd încă din celălalt secol teribilul pariu. În rest, numerele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-a sufletului meu, 45 În soare întinzîndu-le că pe tulpini de în ce-s puse la uscat? Copilăreasca bucurie e frumoasă, insă anatomia să Oribilă,-Înfricoșătoare și Mortală; nimic nu vei găsi în ea Decît doar Moarte, Disperare și Veșnică Melancolie-n tristă cugetare cufundata. De groază-înnebuni-vei dacă vei Cerceta acestfel 50 Fiece clipă-a ceasurilor mele-ascunse. Da, știu Că am păcătuit, ca Emanațiile mele ajuns-au desfrînate. Deja sînt tulburat de-ale lor fapte și de mă mai uita-voi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încîntătoare Sălașurile să-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]