3,563 matches
-
Șoptea Constantin: „Barbule, Barbule, ce-mi făcuși, Barbule? Ce să-ți iert eu, Barbule, că nu-mi greșiși cu nimic? Iartă-mă tu, că-ți ziceam când mă biruiai în joacă: Lasă, lasă, când oi fi eu mare și tu mic...». Ajunseși mare, Barbule, doar că eu n-o să mai fiu mic niciodată.” Spătarul Mihai Cantacuzinul — Mamă, când te aud câtă grijă ai pentru toate lucrurile astea mici, acum când sfârșitul lumii... Ilinca Basarab, căreia îi plăcea să i se spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi, nu mai mult, dar cum fetele se ridică mai repede, păreau de o seamă. Domnițele lui Șerban Vodă învățau multă carte cu dascăli renumiți și cu ele și Toma. Vezi tu, Ștefane, eu am rămas orfan de tată de mic, unchii mei, Matei și Iordache, tot așa, verii mei Toma, Casandra și Gheorghe la fel, de-aia îi simt ai mei și-i înțeleg. Poate că tu într o zi ai avut vreo supărare; înainte de culcare seara, când ți-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă, să țeasă... Adică cincizeci de ani de viață de când urmărește un țel, să redea Cantacuzinilor Bizanțul, s-au irosit în van? Doar pentru că el, spătarul, legase acest țel de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost vremea lui Io Constantin Voievod Brâncoveanul un timp pașnic și „Valahia era ticsită de oameni ca o rodie” și casele românilor miroseau a buruieni de câmp, a busuioc și a sulfină, iar duminicile și la sărbători, toți cu mic cu mare, mergeau la biserică să audă cum citește popa din cărțile tipărite de vlădica Antim pe aurul lui vodă. Te du, dar, la mânăstire la Mărgineni să citești pomelnicul ctitorilor, să vezi cum stau alături domnitorii „Băsărăbești, Cantacuzinești, Brâncoveni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Galilei își consolidează poziția la universitate și obține o dublare a salariului. În același an, profesorul de matematică se apucă serios de astronomie, punând la lucru noul instrument. Un an mai târziu, Mesagerul astral se deschide cu afirmația: În acest mic tratat voi prezenta câteva lucruri de mare interes pentru toti cei ce studiază fenomenele naturii.... De mare interes, spun, prin meritul lor intrinsec, prin absoluta noutate, și, în cele din urmă, datorită minunatului instrument cu ajutorul căruia le-am descoperit. Așa cum
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
și în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie să mă laud cu știința mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
soarta falsului librar n-a stăruit prea mult în conștiința mea. Dimpotrivă, mi-am amintit de soarta fratelui soției lui, de care ea îmi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoasă, om deosebit care își pierduse vederea de mic într-un accident neelucidat... "Să nu-l întrebi, îmi șoptise ea, la prima vizită pe care i-o făcusem împreună, într-o duminică, e foarte sensibil, îi face rău această amintire". Și nici ea nu vrusese să-mi spună. Cultiva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
DE INCERTITUDINE. SE ÎNDREPTĂ SPRE ȘEFUL CENTRULUI DE CONTROL. ÎN TIMP CE DĂDEAU MÂNA, MARIN SE GÂNDI: "TREBUIE SĂ AIBĂ UN MOTIV PRECIS CA SĂ SE AFLE AICI". SLATER ÎL SALUTĂ. \ CONDUCĂTORUL DOREȘTE SĂ PETRECI NOAPTEA LA CURTE ȘI SĂ IEI CU EL MICUL DEJUN, MÂINE DIMINEAȚĂ. \ Voi fi onorat să iau micul dejun într-o companie atât de distinsă. Totuși... Nu-i venea să creadă că Slater venise să îl întâmpine doar pentru a-i transmite un mesaj atât de neînsemnat. Un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-o să facem pe noi de frică? Patronul, de altminteri, nu era om rău. Îl moștenise pe taică-său, crescuse de mic în atelier, și-i cunoștea aproape pe toți, de ani de zile. Uneori îi chema să mănânce ceva împreună cu el, în dogărie; frigeau sardele sau cârnați la un foc de așchii, și, după ce băuse un pahar de vin, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de perete, aproape de ușă. - De aici, șopti bucătarul, o să putem pleca fără să supărăm pe nimeni. Coliba era într-adevăr ticsită de bărbați și de femei. Începuse să fie cald. Muzicanții se așezară de o parte și de alta a micului altar. Dansatorii și dansatoarele se despărțiră în două cercuri concentrice, bărbații formând cercul din interior. În mijloc, veni căpetenia neagră cu tunică roșie. D'Arrast se sprijini cu spatele de perete, încrucișându-și brațele la piept. Dar căpetenia, rupând cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit cu un cearceaf, pătura schimbată, un alt rând de haine împă turite, lângă pat. Surpriză, cu adevărat : micul pătrat de oglindă, tubul îngust de cremă „Nivea“. Se pregătește ceva oribil ? O vor chinui îngrozitor, o vor arunca pe fereastră, o vor împușca, dintr-odată, în somn ? Nu dormise toată noaptea. A treia zi, de dimineață, au escortat-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune, fată nebună, doar atât, doar atât ? Să ne amintim iarăși de portretul Simonettei, de la muzeul Condé, să rotim iarăși comparațiile, gândurile, vorbele, amețeala atâtor ocoluri ? Fantasticul poate rezulta și prin aparența unei fidelități duse la extrem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât Bologa, în haină neagră, cu capul gol și o barbă mare castanie, crescută în temniță, s-a uitat puțin la lumea de pe peron și pe urmă s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început să plângă și să se zvârcolească în brațele străinului care, ascultând acum discursul protopopului, încerca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Șpriț, nea Șpriț, hai, nu vii să dai un șpiț? Sandu se laudă de câte ori are ocazia că a jucat fotbal la juniori și că era mai tare decât Hagi plus Popescu, dar Gore este de părere că driblai sticle de mic, Sandule, cum te duceai la gazon, mahmur, cu zeama de varză după tine? Discuția din această seară se poartă În jurul cipurilor din pașapoartele biometrice. Gicu este complet indiferent la subiect și fredonează alături de Nelu Ploieșteanu Afară plouă și varsă, dă-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în mâni a lumei soarte sau cortegiu de vise? Hotărâți de-a ta gândire urmăm azi ziua de ieri?... Și în ordinele-eterne mișc-asupra-i universul Oceanele-i de stele. Ce ironic li e mersul! Cesare! cât pai de mare - și ce mic în adevăr! Sâmburele crud-al morții e-n viață... Și-n mărire Afli germenii căderei. Astfel toate sunt în fire, Astfel au căzut Romanii, mari în bine, mari în rău. Da-i cumplit să vezi un popor osândit să fie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la înnălțime și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna: În cumpenele vremii sunt amândouă una. Să țin numai la ceva oricât ar fi de mic... Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic. În manta nepăsării mă-nfășor dar și tac Și zilele vieți-mi în șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă. Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiu în dreapta ori stânga hotărât, S-omor și eu pe altul sau să fiu omorât Și făr de nici un titlu în lume să mă-nser... Căci ce-i la urma-urmei minciună, adevăr?... Să țin numai la ceva... oricât ar fi de mic... Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic. {EminescuOpIV 390} URÎT ȘI SĂRĂCIE Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăsnii de a iubi... Iubit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
compunem, Pe Dospin să-l punem Să ni fie general en șef. El e mai cuminte, Intrepid prudinte, El ne va conduce în răsboiu. Să jurăm pe cruce Că unde ne-a duce L-om urma în luptă mândri, noi. Micul Zaharie, Crudul Pompilie Și Castan ce-a pus pe Moltke sub picior, Mintea să și-o pue Și să constitue Și să constitue stat major. 7l. GERMANU-I FOARTE TACTICOS - Hoffmann von Fallersleben - (cca 1878) Neamțul cercetează lucrul tacticos pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
erau scrise niște numere. Primul se afla la capătul de sus al tijei și era 1840. Și tot așa, câte un număr, până jos. Ultimul era 1970. Eram în 1950 și îmi amintesc că am fost surprins de un lucru: micul indicator de pe greutatea transparentă era fixat în dreptul numărului 1950. Mi-am zis atunci, în gândul meu, că tocmai descoperisem ceva esențial despre felul cum funcționa orologiul. După ce a trecut primul val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
națională, își dirig deodată și spontan forțele lor colective într-o singură direcție de mișcare. Acel signal are proprietatea de-a trezi în fiecare individ punctul lui central de gravitație, sufletul lui, și de-a-l asocia mulțimii. Și, e un mic din popor lovit, și cel mare din popor se simte lovit în el și-si pune banul și influența la mijloc ca să-l răzbune. [IDEEA DE STAT] 2258 țintele ideii de stat sunt de o natură esclusivă și de-aceea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
PUNCTUL DE GRAVITAȚIE E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. [DISPERSAREA CENTRULUI DE GRAVITAȚIE] 2255 Când un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
privirea mică, îngustă, însă sigură a risipitelor referințe reale. Dacă privirea e folositoare ca centru într-un organism, ea trebuie să dispuie însă și de organe sigure și precise în funcțiunea lor, organe a căror ochi să fie numai pentru micul *** de care sunt legate. Însă un om nu-și va cunoaște niciodată *** sa daca nu are nici timpul fizic de-a și-o cunoaște. Movibilitatea funcționarilor. Privirea restrânsă si mică dă un aspect ***, integrator, însă numai aspectul e ***; înlăuntru toate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
A plecat să vâneze bolșevici’’ Cei doi bărbați vorbesc în șoaptă... parcă nici nu vin sfintele sărbători. Nu auzi copiii cântând colinde, orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Europa un popor și mai mic, și mai modest decât noi. Aveam și noi față de cine să ne mândrim cu valorile noastre, pe care le credeam superioare. După 1900, Bucureștiul devenise un oraș comparabil cu cele occidentale, era uneori numit "micul Paris", după cum România devenise "Belgia Orientului". Se spune că bulgarii veneau aici ca într-un pelerinaj, să vadă faimosul Ateneu, celebrul restaurant Capsa... Eram pentru ei un fel de substitut mai modest al Europei. Ne mândream față de ei cu cultura
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]