2,132 matches
-
multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii și SS-iști, de vreme ce erau francezi care luptau împotriva conaționalilor lor. Soldații Miliției, cunoscut ca "miliciens," erau îmbrăcați uniforme albaste, cămăși maro și berete albastre. În timpul operațiunilor militare, milițienii purtau căști metalice model antebelic. Ziarul mișcării era "Combats", care nu trebuie confundat cu ziarul "Combat". Milițienii erau angajați cu normă întreagă sau parțială, iar mișcarea avea și o aripă de tineret. Primii membri ai Miliției erau membri ai partidelor
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
francezi care luptau împotriva conaționalilor lor. Soldații Miliției, cunoscut ca "miliciens," erau îmbrăcați uniforme albaste, cămăși maro și berete albastre. În timpul operațiunilor militare, milițienii purtau căști metalice model antebelic. Ziarul mișcării era "Combats", care nu trebuie confundat cu ziarul "Combat". Milițienii erau angajați cu normă întreagă sau parțială, iar mișcarea avea și o aripă de tineret. Primii membri ai Miliției erau membri ai partidelor de extremă dreapta franceze din perioada interbelică, așa cum fusese Action Française, dar și muncitori, care ajunseseră să
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
în bombardamentele Aliate, sau au fost amenințați sau atacați de membri ai rezistenței comuniste. Au mai existat și mici infractori, cărora li s-a promis că le vor fi iertate infrancțiunile dacă se înscriau în miliție. Un avantaj important al milițienilor era acela că erau feriți de mobilizarea pentru muncă forțată în Germania. Rezistența a început vânătoarea "milițienilor" individuali, care erau asasinați în locuri publice, precum cafenelele sau străzile aglomerate. Primul asasinat a avut loc pe 24 aprilie 1943, când a
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
și mici infractori, cărora li s-a promis că le vor fi iertate infrancțiunile dacă se înscriau în miliție. Un avantaj important al milițienilor era acela că erau feriți de mobilizarea pentru muncă forțată în Germania. Rezistența a început vânătoarea "milițienilor" individuali, care erau asasinați în locuri publice, precum cafenelele sau străzile aglomerate. Primul asasinat a avut loc pe 24 aprilie 1943, când a fost împușcat mortal "milicien" Paul de Gassovski. Până la sfârșitul lunii noiembrie, ziarul "Combats" raporta rănirea de către luptătorii
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
avut loc pe 24 aprilie 1943, când a fost împușcat mortal "milicien" Paul de Gassovski. Până la sfârșitul lunii noiembrie, ziarul "Combats" raporta rănirea de către luptătorii rezistenței a 25 de "miliciens". Numărul real a fost ceva mai ridicat. Cel mai important milițian care a fost ucis de rezistență a fost Philippe Henriot, ministrul informației și propagandei Regimului de la Vichy, cunoscut ca „Goebbelsul francez". El și soția lui au fost uciși pe 28 iunie 1944 în apartamentul pe care îl ocupau în cadrul ministerului
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Philippe Henriot, ministrul informației și propagandei Regimului de la Vichy, cunoscut ca „Goebbelsul francez". El și soția lui au fost uciși pe 28 iunie 1944 în apartamentul pe care îl ocupau în cadrul ministerului. Ucigașii au fost membri ai rezistenței îmbrăcați ca milițieni. Milițienii s-au răzbunat ucigând la rândul lor mai mulți politicieni și intelectuali de stânga notorii, precum Victor Basch și liderul conservator Georges Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Henriot, ministrul informației și propagandei Regimului de la Vichy, cunoscut ca „Goebbelsul francez". El și soția lui au fost uciși pe 28 iunie 1944 în apartamentul pe care îl ocupau în cadrul ministerului. Ucigașii au fost membri ai rezistenței îmbrăcați ca milițieni. Milițienii s-au răzbunat ucigând la rândul lor mai mulți politicieni și intelectuali de stânga notorii, precum Victor Basch și liderul conservator Georges Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy, (care
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
îl ocupau în cadrul ministerului. Ucigașii au fost membri ai rezistenței îmbrăcați ca milițieni. Milițienii s-au răzbunat ucigând la rândul lor mai mulți politicieni și intelectuali de stânga notorii, precum Victor Basch și liderul conservator Georges Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy, (care stabilise niște limite, împiedicând măsurile extreme), Miliția radicalizată de după ianuarie 1944, a început să acționeze și în „zona ocupată”, inclusiv în Paris. Miliția franceză și-a stabilit
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
fost înfințată, cu evidente intenții ironice, în sinagoga din Auteuil. Poate cea mai amplă și cunoscută operație a Miliției a fost încercarea din martie 1944 de înăbușire a Rezistenței din departamentul Haute-Savoie din sud-estul Fanței, de la granița cu Elveția. Eforturile milițienilor au fost insuficiente, și până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
fost încercarea din martie 1944 de înăbușire a Rezistenței din departamentul Haute-Savoie din sud-estul Fanței, de la granița cu Elveția. Eforturile milițienilor au fost insuficiente, și până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor, a încercat în mod stângaci să se distanțeze de acțiunile acestora din urmă. Mareșalul a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
trebuit să-și facă auzit protestul mai înainte. Efectivele organizație sunt apreciate la 25.000 - 35.000 de oameni în momentul declanșării debarcării din Normandia (iunie 1944). Numărul total al membrilor a scăzut rapid după debarcare. După eliberarea Fanței, acei milițieni care nu au reușit să se refugieze în Germania, (unde evadații au fost încadrați în Divizia Charlemagne din cadrul Waffen-SS), au avut parte de execuții rapide după procese sumare, sau au fost pur și simplu împușcați de luptători ai rezistenței sau
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
germane o campanie de represiune îndreptată împotriva Rezistenței ("maquis"). Pétain l-a numit pe Darnand secretar de stat al Ministerului ordinei ("Secrétaire d'Etat au Maintien de l'Ordre"). În august 1944, Pétain a încercat să se distanțeze de crimele milițienilor, scriind o scrisoare lui Darnand prin care critica „excesele” organizației. Darnand i-a răspuns sarcastic lui Pétain, cum că ar fi trebuit să se „gândească la asta mai înainte”. Pétain a aprovizionat forțele Axei cu mari cantități de bunuri manufacturate
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
desfășurat după 22 decembrie 1989 acțiuni de gherilă urbană cu scopul readucerii la putere a lui Nicolae Ceaușescu, au fost capturați, autoritățile nu au putut prezenta opiniei publice decît un singur caz de persoană trimisă în judecată pentru terorism, un milițian din Sibiu care sărise gardul unității militare aflată vizavi de sediul Miliției. Problema "adevărului despre revoluție" a fost una din temele centrale ale manifestațiilor din Piața Universității din București cît și a mitingurilor de protest organizate în orașul de unde a
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
Astfel flota olandeză, care nu alesese un punct precis pentru debarcare, a sosit nestânjenită la Torby, în Devon, în 5 noiembrie 1688. Iacob s-a pus în mișcare cu armata sa formată din 25000 de soldați permanenți și tot atâția milițieni. Tabăra olandeză se afla în vecinătatea orașului Exeter, iar cea engleză lângă Salisbury; bătălia părea iminentă. Dar în ultimul moment, generalul armatei lui Iacob, John Churchill, a trecut de partea lui William de Orania. Iacob și-a pierdut cumpătul și
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
media rusească în rolul celui mai faimos erou național cecen. Încercând să rivalizeze cu Basaev și cu "succesul" lui, ginerele lui Dudaev, Salman Raduev, a condus un raid similar împotriva spitalului din Kizlar în ianuarie 1996. 76 de ostatici și milițieni și cei mai mulți dintre cei 300 de luptători ai lui Raduev au murit în acea criză a ostaticilor. Guvernul rus, temându-se de prezentările negative din presa rusă și dorind o încheiere rapidă a luptelor, a oprit înaintarea trupelor rusești și
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
ostilitățile nu au încetat odată cu aceste acorduri. Un comandant cecen și-a asumat responsabilitatea pentru explozia unui autobuz în Moscova, la câteva luni după semnarea tratatelor, iar la frontiera dintre Cecenia și Stavropol Krai s-au semnalat lupte neîntrerupte între milițieni și grăniceri pe de-o parte și gherilele cecene. Se apreciază că între 80.000 și 100.000 de ruși și ceceni au murit în urma acestui război. Conform statisticilor oficiale, majoritatea victimelor au fost civil etnici ruși.. "Articol principal: Al
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
opoziție organizată sau despre dizidenți cunoscuți iar structura populației și poziția orașului făceau extrem de dificile încercările de infiltrare ale agenților sovietici. Noaptea de 19/20 decembrie 1989, muncitorii schimbului 3 din mai multe întreprinderi craiovene sînt obligați de către securiștii și milițienii întreprinderilor să urce într-un tren poreclit "melcul" datorită faptului că muncitorii au tras, în permanență, semnalul de alarmă. Muncitorii au fost echipați cu bîte și trimiși, la ordinul lui Ceaușescu, să-i bată pe revoluționarii timișoreni. Oamenilor li se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
august 1949, dar a reușit să tot crească, chiar mai mult ca în anul precedent. Partizanii îi încurajau pe oamenii de rând să se opună în mod deschis și să nu respecte autoritatea sau legea sovietică, ocrotindu-i de abuzurile milițienilor, de funcționarii de partid sau activiștii care încercau să ducă la bun sfârșit măsurile statului sovietic. Acțiunile armate ale luptătorilor anticomuniști În cartea “Rezistență antisovietica în Basarabia” a doamnei Elenă Postica sunt relatate o serie de astfel de întâmplări. Chiar
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
și pentru ajutorul acordat șefului organizației de tineret a partidului comunist intru sovietizarea tinerilor. Apoi, pe 19 mai, Teodor Coșcodan, Gheorghe Buruiana, Ion Ganea și Sergiu Antoci intra în satul Volcinet și agresează doi funcționari de partid. După două zile, milițienii din satul Cornova sunt prinși, iar armele lor luate de partizani. La aproape o saptămână distanță, în frunte cu Teodor Coșcodan și Ion Ganea, partizanii intra în satul Dereneu unde îl iau la bani mărunți pe directorul școlii, însă nici
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
soviet sătesc, într-o seară, l-a observat pe Simion Mărgărint în casa vecinei, după care l-a anunțat imediat pe fiu-sau. Președintele, la rândul său, a anunțat imediat miliția. „A urmat arestarea. Au fost mobilizați o duzină de milițieni, câini. Unul dintre milițieni a avut curajul să intre în ascunziș și a nimerit în brațele moșului. Colegii săi îl trăgeau de picioare afară, iar moș Simion îl trăgea de gât la el. Avea circa 60 de ani. A cedat
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
seară, l-a observat pe Simion Mărgărint în casa vecinei, după care l-a anunțat imediat pe fiu-sau. Președintele, la rândul său, a anunțat imediat miliția. „A urmat arestarea. Au fost mobilizați o duzină de milițieni, câini. Unul dintre milițieni a avut curajul să intre în ascunziș și a nimerit în brațele moșului. Colegii săi îl trăgeau de picioare afară, iar moș Simion îl trăgea de gât la el. Avea circa 60 de ani. A cedat doar după ce a fost
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
d'Africa" (Vânătorii Africani) și cea de-a 65 "Granatieri di Savoia". Italienii aveau la dispoziție și un batalion de elită de vânători de munte ("alpini"), unul de infanterie cu mobilitate sporită ("bersaglieri"), trupe paramilitare fasciste „Cămășile Negre” ("Camice Nere"), milițieni ("Milizia Volontaria per la Sicurezza Nazionale") și alte unități mai mici. Cea mai mare parte a trupelor italiene din Africa de Est (aproximativ 70%) era format din localnici ascari. În vreme ce ascarii din batalioanele regulate eritreene ale „Corpurilor Regale ale Trupelor
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
august 1940, aproximativ 25.000 de soldați italiani au invadat Somalia Britanică. Italienii au fost comandați de generalul Guglielmo Nasi. Forțele italiene care au atacat Somalia Britanică în august includeau cinci brigăzi de soldați recrutați din colonii, trei balioane de milițieni naționaliști („Cămășile Negre”) și trei grupuri de trupe coloniale neregulate („banda”). Italienii erau dotați cu un mic număr de vehicule blindate (tancuri ușoare și medii), piese de artilerie și un număr mai mare de avioane decât cel al britanicilor. Forțele
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]