2,151 matches
-
de anatomie pe motiv că purtam părul lung, legat cu un elastic și ascuns după gulerul halatului scrobit, dar el l-a văzut și mi-a dat 4 ca să vin și la vară, vroia să mă mai vadă, pe urmă milițienii care te opreau pe stradă după ora zece seara și-ți cereau buletinul ca să apere populația de criminali, și ne luau În bășcălie dacă le arătam carnetul de student, tot ca să-și facă datoria, asta amintindu-mi, nelăsîndu-mă să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mai formidabilă măsură Ca asta - nici că se putea; I-au scos măselele din gură Să nu mai tragă la măsea!” (D.C. Mazilu) „Sens interzis” sau când vinul voiajează cu șoferii „ Când respect regulele de circulație, nu mă vede nici un milițian!...” (Petre Bokor) „Vă rog frumos - se adresează un șofer amețit de băutură unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns Gruia. „Ce?” „Nu știu unde locuiește, dar Îl Întâlnesc adeseori pe drumul meu, spre sau dinspre casă...” - a răspuns Gruia. „Atunci, fii cu ochii În patru!” - l-a avertizat gândul de veghe... De pe cerdac, unde rămăsese când au plecat securistul și milițianul, a revenit În casă. Abia acum și-a dat seama câtă dezordine au făcut cei doi. „Când voi reuși să le aranjez pe toate la locul lor? Și trebuie să mă gândesc bine unde se afla fiecare lucru. Altfel... Maria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică. ― Îndată, domnule profesor... ― Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
are coadă? I-o crește. Coarnele i-au crescut vizibil. În reparație capitală intră și istoria, dacă se dărîmă, rollerian, statui. Dacă busturile martirilor se acoperă cu grijă, în timp ce Tele 7 transmite spornic filme proletculte cu activiști omenoși și cu milițieni chipeși, interpretați de Iurie Darie. Ticul verbal al lui Antofiță, "am înțe'es!", m-a făcut să revin la propriile mele imagini. Iarăși am intrat în relație proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la vînzare. A lui era în reparație capitală. Pendulam între Fedia (calcan la grătar) și Restaurantul Dobrogean, zis Dobrogeanu-Gherea ori numai Gherea. Îngrețoșată de șalău à la bonne femme, de șașlîk și de mesele cu actori doimaioți. Ce face un milițian dacă știe că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi se defectează televizorul și sentimentul de inutilitate, cînd mă las vînată de telecomandă! Se-ntîmplă în România: știriste contaminate de plutonierul Garcea (le aude o țară futuind cu gurițele-cireașă, cînd uită microfonul deschis); reporteri care procedează ca-n bancurile cu milițieni: îl trag pe accidentat din strada Edgar Quinet în Calea Victoriei, că nu știu cum se scrie (pentru procesul-verbal) primul nume de stradă; teleprințese cu banana-n mînuță, facînd cu ochiul publicului. Nu degeaba maimuța e simbolul lipsei de pudoare. Se-ntîmplă în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după înscăunarea la putere a comuniștilor, ca urmare a fraudării grosolane a alegerilor din 19 noiembrie 1946. Moartea lui Stalin, din martie 1953, cade ca o mare speranță, tocmai atunci când noii stăpâni ridicaseră teroarea la rang de politică de stat. Milițianul și băieții din umbră (securitatea) sunt tot mai abuzivi, întreținând suspiciunea și teroarea. Trei zile de doliu național pentru cel care dărâmase atâtea biserici și devenise criminalul criminalilor. Faptele și aspectele reale cuprind în miezul acțiunii romanului membri ai familiei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ei”, sfătuindu-și nepotul să învețe și să ajungă mare. Situația generală din țară e din ce în ce mai gravă pentru că “la întovărășire săracul țăran dă cotă, iar la colectivă va fi și mai jalnic”. Turnatul față de autorități e ca o molimă, iar milițianul slugarnic se poartă și mai abuziv, mai brutal față de această familie de suspecți, mai ales după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari tac încrâncenându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari tac încrâncenându se lăuntric, iar copiii (Fănel, sub forma cea mai nevinovată, acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mir Încă de câți genunchi urâți am putut să văd, n-aș fi crezut că natura mai fabrică așa ceva. Am continuat cu lungimea coapsei care m-a provocat. Era să urc cu privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau, am tras cu praștia și am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție“ pentru că era frumușică și, probabil, așa Înțelegeam eu s-o curtez, oricum, nu realizam pe atunci grozăvia că aș fi putut s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile și le violentau fetele. Fiica milițianului s-ar fi putut să fi Încălcat involuntar acel spațiu de interdicție, stabilit Între cele două tabere aflate În luptă pe viață și pe moarte și piatra mea o lovise În numele unui principiu abstract. M-au scos până la urmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului alb și să evadeze În spațiul de libertate al pădurii virgine); la un moment dat, intră Învățătorul Popescu să-i spună că a venit la școală milițianul, tatăl victimei, care nu se știe prin ce mijloace aflase atât de repede de incident; eu simt că pericolul crește și, cu sângele rece al indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încât să nu se observe. Pare că Învățătorul meu e mulțumit de rezultatul negativ al percheziției (totuși eram cel mai bun din clasă la carte, bașca drăciile ce le făceam) și mă trimite Între ceilalți copii. Nu cred că fata milițianului a pățit cine știe ce, nici n-aș fi memorat acest episod, dacă n-ar fi fost legat de scena percheziției, a primului atentat la integritatea libertății mele absolute; În acea Împrejurare, am trăit și sentimentul distanțării, pe care Îl are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părți, își apucă bastonul de cauciuc și i-l propti în piept atât de neașteptat, încât fata își pierdu echilibrul. „Auzi, parașuto“, șuieră el, aplecându-se pentru a micșora distanța față de fata ghemuită pe podea, „cei mai buni prieteni ai milițianului sunt bătaia și așteptarea. Pe care vrei să-l cunoști mai întâi ?“. Așa că Rada, privindu-l cum se întoarce la registrul lui în care se uita fără să citească, clătină din cap și îndrugă un „mulțumesc“ pe care polițistul nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu-și ridică ochii din registrul în care oamenii se preschimbau în coduri numerice, mai accentuate sau mai șterse, după cum creionul chimic era mai bine muiat între buze. Răspunsul veni totuși de la milițianul cel vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în stare... Bețivul clătină din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păru surprins. — Multă lume n-a fost vreodată în Valea Jiului. Nici n-ar avea vreo treabă pe-acolo. Tăcură. Ea se uită în spate, de parcă s- ar fi așteptat să intre următorul, ca să-i dea locul. Putea să intre iarăși milițianul cel rău și s-o împungă cu bastonul, lovind-o peste șale când s-a împiedicat la urcarea în dubă. Dar singurul zgomot era al ventilatorului din colț, pe care abia atunci îl observă cum vântura mai degrabă timpul decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit pe deasupra. Îl așteptară, răbdători, până îl văzură ieșind. Își scoase un fel de batic din buzunar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascensiune în ierarhia PCR, bun părinte, o mamă serios bolnavă psihic, dar ținută departe de doctori ca să nu-i afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb mama, pe care nu ezită s-o împingă peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
magazine, în tramvaie, se comentau cu glas tare evenimentele din Ungaria. Ba mai mult, se auzeau tot mai des întrebări de felul: "Și acuma noi! Nu sîntem noi în aceeași situație cu ungurii?" [...] Se mergea și mai departe de necrezut: milițieni sau agenți ai Securității în uniformă care îndrăzneau să urce într-un tramvai erau luați în rîs, îmbrînciți, chiar bătuți. Caschetele zburau și cei mai curajoși nu ezitau să-i scuipe în față, iar, în cele din urmă, cu capul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de discernământ, acționau pe baza unor informații al căror unic merit era acela de a fi fost furnizate! Cum credeți că l-aș putea uita vreodată pe milițianul care, aflat în posesia unui denunț venit din partea unei vecine țicnite, m-a bătut pe umăr, spunându-mi: „Băiete, o să vezi tu pașaport când mi-oi vedea eu ceafa!”? Într-o piesă net marcată de lectura lui 1984 și a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]